În ciuda presupuselor bune intenții a măsurii distanțării sociale în scopul sănătății publice, susținem că distanțarea socială obligatorie constituie cel mai mare act politic de furt din istorie, scrie The Jerusalem Post. Jurnaliștii evrei acuză ca măsura a produs ”un furt major” pe trei directii importante.
Ca urmare a pandemiei COVID-19, am asistat la înființarea unei noi religii de stat care se bazează pe un principiu călăuzitor devenit acum un articol de credință: distanțarea socială obligatorie. Distanțarea socială obligatorie a fost promovată agresiv de trei actori majori din majoritatea țărilor din întreaga lume:
1) experți încrezuți și miopi în boli infecțioase;
2) mass-media generală, care a dus la senzațional atât răspândirea virusului, cât și rapoartele care au supraestimat mult numărul de decese și rata mortalității virusului; și
3) politicieni autocratici care semnalează virtutea, care au exploatat panica pentru a implementa două forme extreme de distanțare socială.
Prima formă extremă de distanțare socială obligatorie este carantiniarea a aproape întreagii populații, mai degrabă decât încurajarea autoizolării între cei care au contractat probabil boala și cei care sunt mai susceptibili la cele mai dure efecte (ca în Suedia).
Cei mai mulți lideri politici au mers mai departe și au pus în aplicare cea mai draconică și distructivă formă de distanțare socială obligatorie: închiderea industriilor întregi.
Rezultatul final este că majoritatea oamenilor au fost puși în arest virtual la domiciliu, afectând considerabil economia globală pentru anii următori.
Această greșeală fără precedent de politică publică a transformat orașele vibrante în orașe fantome și a restricționat sever libertățile noastre economice, personale și religioase. Acesta a ilegalizat chiar adunările religioase tradiționale de Paști, Paște și Ramadan.
În primul rând, să începem cu cel mai flagrant act de furt: proprietatea privată furată de la proprietarii de firme. Drept urmare a ordonanțelor guvernamentale, firmele considerate neimportante contribuabile la Bugetul de Stat sunt obligate să se închidă sau să-și altereze considerabil activitatea, chiar și după ridicarea ordonanțelor executive dictatoriale. Acest furt injust de proprietate privată de la proprietarii de firme li se aplică teatrelor și cinematografelor, sălilor de gimnastică și centrelor de recreere, saloanelor și centrelor de cosmetică, muzeelor, centrelor comerciale, restaurantelor și barurilor, sălilor pentru evenimente sportive sau concerte – printre multe altele. Alte ramuri economice de producție sau servicii, cum ar fi construcțiile, serviciile juridice, imobiliarele, îngrijirea copiilor și serviciile educaționale poate că nu au fost complet închise, însă activitatea lor a fost grav restricționată.
O a doua categorie de furturi injuste îi privește pe cetățenii care au plătit servicii care fie nu au fost îndeplinite, fie au fost considerabil alterate din cauza faptului că guvernul fie a închis furnizorul de servicii, fie a scos în afara legii asigurarea respectivului serviciu. De exemplu, părinții plătesc pentru ca copiii lor să participe fizic la orele din școli și să ia parte la toate activitățile școlare, însă copiii nu au primit decât educație online.
O a treia categorie de furturi injuste e mai puțin perceptibilă decât celelalte două, dar la fel de importantă. Măsurile de carantină și închidere ne-au restricționat evident grav libertatea economică și personală, iar acum testarea, urmărirea contactelor, ba chiar și „delatorii” angajați de guvern asigură un imbold puternic statului care ne spionează. (Jerusalem Post)
