Țara noastră se află din nou printre fruntașele continentului. Dar nu în sensul bun, ci negativ. Peste 60.000 de români suferă anual de un atac vascular cerebral, cifră care plasează țara noastră în primele cinci locuri la incidența acestei boli. Mai mult de jumătate din aceștia mor din această cauză, spun specialiștii.
La toată această statistică sumbră se adaugă și numărul prea mic de centre de îngrijire și recuperare a bolnavilor din țara noastră. Accidentul vascular cerebral provoacă paralizii și deficiențe de vorbire și gândire. Bolnavii trebuie să beneficieze de îngrijire în permanență, iar lipsa acestor centre îi transformă într-o povară pentru familiile lor.
Nu sunt suficiente centre de recuperare și îngrijire
„După un AVC, pacientul este practic imobilizat. Cei mai mulți devin dependenți în proporție de 100% de ajutorul celorlalți. 90% din ei nu se refac sau se refac parțial. Bolnavii au nevoie de un kinetoterapeut, de psiholog și de psihiatru. Din acest motiv, centrele de recuperare în care s-ar afla aceștia sunt soluția cea mai bună. Din păcate, la noi în țară, numărul acestora, raportat la numărul de bolnavi care au nevoie, este foarte mic“, spune Bogdan Oprea, medic neurolog.
Maria Șchiopu a suferit un atac vascular cerebral în urmă cu 12 ani. A rămas paralizată, iar soțul său în vârstă de 76 de ani o veghează neîntrerupt și o îngrijește. Nu a putut să o interneze în vreun centru de stat. Mai primește din când în când vizita unor angajați ai unei firme de îngrijiri medicale. „Soția mea nu se poate mișca, nici măcar de pe o parte pe alta din pat. O las așa trei zile, așa rămâne. Eu o întorc, eu o mișc, eu o spăl, îi dau să mănânce. Eu fac totul. Dacă mă ține Dumnezeu, fac în continuare asta, așa cum fac de 12 ani. E soția mea și trebuie să am grijă de ea. Fără mine, moare sigur“, povestește Ion, soțul femeii paralizate.
Povară pentru familii
Accidentul vascular cerebral înseamnă înfundarea sau spargerea unui vas de sânge care alimentează creierul. Partea din corp și funcțiile controlate de porțiunea de creier afectată au de suferit. Bolnavii nu mai știu sau nu mai pot să vorbească, își pierd mare parte din simțuri, sau chiar în totalitate, și au dificultăți de gândire. Șansele de recuperare cresc doar dacă cel în cauză primește îngrijire în permanență. „Ce se întâmplă la noi cu bolnavul care a suferit un AVC? Omul stă în spital cât este în stare critică, apoi este trimis acasă. Unde devine o povară pentru familie. Avem centre bune, dar puține. Cu cât tratamentul recuperator este început mai târziu, cu atât șansele de recuperare și chiar cele de supraviețuire scad. Dacă întârzii două luni, perioada de reabilitare se dublează și ajunge la opt luni. Rezultatele sunt mai bune cu cât tratamentul recuperator este început mai devreme. La noi în țară, mor anual peste 54.000 de oameni care au fost victime ale AVC“, explică medicul neurolog.
Panait Dondoș este unul dintre fericiții care au reușit să-și revină aproape complet după un AVC. A avut voință, dar și noroc, după cum spune chiar el. „Am stat 20 de zile în spital. Am fost grav, eram ca o legumă. Fiul meu era cel care mă ducea la toaletă și mă aducea înapoi. Apoi m-au trimis acasă, unde nu puteam să fac mai nimic, dar încercam să mă mișc. A trebuit să fac gimnastică medicală. Fac asta de opt ani. Din fericire, eu îmi permit să plătesc tratamentul. Foarte mulți însă nu-și permit asemenea costuri.“ Deși nu a fost și cazul lui Panait, medicii spun că la fel de importante precum exercițiile fizice și tratamentul medicamentos sunt și ședințele cu un psihiatru sau psiholog. Din păcate, nu oricine și le poate permite, întrucât acestea sunt costisitoare.
