Muzeul Colectivizării s-a deschis miercuri în comuna Tămășeni, județul Neamț. Este primul de acest fel din țară. Curatorii și arhitecții muzeului îl văd ca un proiect de valorificare a colecției, surselor, documentelor și mărturiilor de arhivă audio-video despre drama oamenilor trecuți prin colectivizare,potrivit RFI.
Inițiativa aparține deputatului USR, Iulian Bulai care a decis înființarea muzeului în comuna sa natală, în casele bunicilor și străbunicilor săi, afectați de acest proces. Este un concept unic în România care vorbește despre epoca neagră a inserției comunismului în perioada 1947-1962.
În fostul sediu al unei prăvălii din comuna Tămășeni s-a deschis primul muzeu al colectivizării, acea intervenție brutală în ordinea firească a lucrurilor din lumea satului românesc, după cum spune la RFI, Iulian Bulai, promotorul muzeului. “Și, pentru a le înțelege mai bine, a vindeca aceste răni și a ne confrunta cu ele cred că trebuie să discutăm despre ele, să le dezbatem să le vizualizăm”, mai spune Iulian Bulai, care a decis să transforme în muzeu una dintre casele familiei, clădire ocupată de comuniști.
Iulian Bulai:”M-am întors în România după foarte mulți ani și mi-am pus întrebarea de ce este o diferență așa de mare între ruralul și urbanul din România și de ce este diferență mare între ruralul din România și ruralul din afară. Răspunsul evident care mi-a venit e pentru că colectivizarea a stopat foarte mult spiritul de inițiativă, antreprenoriatul, grija pentru spațiul public. Toate aceste lucruri le putem vedea și astăzi în spațiul românesc. Suntem cumva victimele colectivizării, chiar dacă nu am am fost martori direcți ai fenomenului respectiv. Nu punem întrebări. De ce avem lucrurile astea în România în momentul de față? Un haos, de exemplu, în spațiul public mai ales rural, un sector agricol care a fost foarte disfuncțional până recent, foarte multe probleme cu punerea în posesie a terenurilor care au fost confiscate de către comuniști în timpul colectivizării, lipsa grijei și lipsa patrimoniului rural, o continuitate dinainte de război și colectivizare. Toate acestea își au răspunsul, în opinia mea, în acest proces brutal de intervenție în ordinea firească a lucrurilor din lumea satului românesc, care a fost colectivizarea. Pentru a ne înțelege mai bine, pentru a ne vindeca aceste răni și pentru a ne confrunta cu ele, cred că trebuie să de discutăm, să le dezbatem, să le vizualizăm. Așa că am hotărât să fac un muzeu pentru a ne înțelege mai bine ca popor. Și am găsit răspunsuri la problemele și la dilemele cu care ne confruntăm în fiecare zi. Este vorba doar de o parte a unei case din cele două, care a fost ocupată de către comuniști. Ei au organizat în aripa respectivă, într-o fostă prăvălie a familiei, centrul cooperativei locale, care a funcționat între anii 1950 – -1992. După 1992 a revenit familiei. Aceste case spune o poveste a unei familii carea atrecut prin colectivizare, care a pierdut tot de la moară, pământ, animale, prăvăli și tot ce însemna curtea unor oameni gospodari din Moldova de acum 70 – 80 de ani”
„Ne dorim un public curios, un public care caută și își pune probleme, care vine interesat și începe să descopere acest univers. Vrem să fie o invitație pentru public de a-și folosi curiozitatea și neastâmpărul mâinilor și al corpului când intră în spațiul acestui muzeu, să nu rămână inert”, ne-a spus Constantin Goagea, arhitect și curatorul muzeului Colectivizării.
