Modificările aduse Decretului Lege 118/1990, prin care se acordă unele drepturi bănești urmașilor de gradul 1 ai luptătorilor anticomuniști au fost adoptate de plenul Camerei Deputaților marți 13.10.2020. Proiectul legislativ PLx 615 / 2020 cu amendamente, venit să aducă noi modificări DL118/1990 fusese susținut în ședința Comisiei pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților din Parlamentul României luni 12.10.2020, obținând raport de adoptare.
Cea mai importantă modificare o constituie cea introdusă de Silviu Vexler, deputat din partea minorității evreiești și președinte al Federației Comunităților Evreiești din România. Prin această modificare, sunt excluși de la drepturile prevăzute de actul normativ urmașii celor care au fost deținuți politici dar au făcut parte din mișcarea legionară.
Articol 13 al Decretului-Lege 118 / 1990, după modificările aduse la intervenția deputatului Vexler, arată astfel : “Prevederile prezentului decret-lege nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă și/sau legionară în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel, precum și copiilor acestora.” (subl. n.)
După votarea în plen a proiectului de lege, care s-a făcut foarte repede, deputatul Silviu Vexler a mulțumit colegilor săi că au susținut amendamentele sale.
Din informațiile pe care le avem, subsecretarul de stat cu problemele luptătorilor anticomuniști, dl Octav Bjoza, nu a fost consultat deloc în legătură cu aceste amendamente, aduse fără știrea sa. De asemenea, nici Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, al cărei președinte este, nu a fost invitată la dezbaterile din Comisia de muncă pentru a fi consultată.
Noile prevederi instituie o evidentă discriminare între suferința a două categorii de urmași, așa cum a declarat președintele Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, dl Coriolan Baciu, care și-a exprimat speranța că legea nu va fi promulgată în această formă.
Paradoxul constă în faptul că, după 1990, toți legionarii care efectuaseră detenție politică sub regimul comunist au beneficiat de indemnizațiile aferente DL118/1990. Câteva cazuri răzlețe, în care casele de pensii teritoriale respinseseră dosarele unor foști legionari, au fost rezolvate în Justiție. Instanțele au constatat că Mișcarea Legionară nu poate fi considerată fascistă, nefăcând parte din organizațiile declarate astfel de organele de anchetă ale Tribunalului de la Nurnberg. Cazurile au fost relatate și în presă (vezi foto). Astăzi în schimb, deși au suferit fără vină represaliile regimului totalitar, copiii legionarilor sunt pedepsiți de statul român pentru politica făcută de părinții lor.
De altfel, statisticile din arhivele fostei Securități arată că legionarii au reprezentat categoria politică net majoritară în temnițele regimului comunist, iar Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului de sub egida Academiei Române aprecia, în 2015, că ponderea legionarilor în Rezistența anticomunistă a fost de peste 70%. De asemenea, tot ei au constituit majoritatea elementelor parașutate în România de aviația militară americană, între 1951 și 1953, pentru a lupta împotriva comunismului.
Prin modificarea adusă de liderul Comunității Evreiești, majoritatea urmașilor de deținuți politici ar putea fi practic excluși de la drepturile prevăzute de DL118/1990.
Mai mult decât atât, în perioada 1948-1964, toate sentințele în procesele politice erau dinainte dictate de Securitate, iar rechizitoriile îi indicau ca legionari pe mulți dintre opozanții cei mai dârji ai regimului, fără ca aceștia să fi făcut parte din această mișcare. Este de înțeles că există pericolul să fie excluși de la drepturi și o mare parte a urmașilor celor neimplicați în mișcarea legionară.
Copiii legionarilor, ca de altfel toți membrii familiilor acestora, au suferit persecuții cumplite din partea regimului comunist, indiferent de vârsta la care se aflau. Dați afară din locuințe, din licee și din facultăți, ori ostracizați în școlile primare, aceștia au fost nevoiți cel mai adesea să renunțe la urmarea studiilor superioare. Marginalizați profesional și social, supravegheați asiduu, conform directivelor conducerii comuniste, ei au suferit traume severe, întinse de-a lungul deceniilor. Indiferent de culoarea politică a părinților, se cuvenea ca statul român să aducă acestor urmași reparațiile morale și materiale firești în orice stat care s-a rupt de totalitarism.
Proiectul legislativ PLx 615 / 2020 a fost introdus la începutul acestei luni în Camera Deputaților, după ce anterior fusese adoptat și de Senat. El a amendat unele prevederi ale legii de modificare a DL118/1990 inițiate de deputatul minorității sârbe Slavoliub Adnagi și adoptat de Parlament astă vară. Prin acest act normativ, sunt introduși ca beneficiari ai DL118/1990 și copiii deținuților politici, dar și fiii celor care au căzut în luptă cu Securitatea ori au fost executați sumar de organele represive în timpul rezistenței armate ori răscoalelor împotriva colectivizării. De la început, legea a prezentat inechități în evaluarea cuantumului indemnizațiilor. Spre exemplu, urmașii celor împușcați sau morți în detenție vor primi câte 500 de lei, în timp ce urmașii celor ieșiți din pușcării primesc 50% din cuantumul indemnizației care s-ar cuveni defunctului părinte.
Reamintim că în anul 2019, Parlamentul a respins proiectul de lege inițiat de Octav Bjoza, subsecretar de stat pentru problemele luptătorilor anticomuniști, care prevedea pentru toate categoriile de urmași ai deținuților politici și deportaților o indemnizație fixă echivalentă cu salariul minim pe economie.
