Astăzi, în momentele în care omenirea trăiește sub amenințarea noului coronavirus, gândurile foarte multora dintre noi se îndreaptă spre cea mai mare epidemie care a avut loc în secolul XX. Este vorba, bineînțeles, de gripa spaniolă.
Ca și în prezent, și atunci (sau poate chiar mai mult atunci), a existat anxietate, teamă de necunoscut, disperare. Există similitudini și deosebiri pe care vom încerca să le trecem în revistă pe parcursul acestui articol.
Gripa spaniolă a avut patru valuri pandemice, luând zeci de milioane de vieți, într-o lume deja decimată de primul război mondial.
Originile Gripei Spaniole
În primul rând, termenul de “gripă spaniolă” nu este cel mai corect. Așa cum deja este știut, epidemia nu a venit din Spania. Însă, regatul spaniol a fost o țară neutră în război, și pe cale de consecință, presa de aici nu era cenzurată, ziarele având posibilitatea să publice informațiile liber.
Cele mai multe păreri ale specialiștilor coincid în ideea că primul focar de gripă a fost cel din tabăra militară de pregătire Funston, din Kansas, SUA, undeva la jumătatea lui martie 1918. Aici au apărut primele 48 de cazuri. Însă, nu este sigur că de aici a fost punctul de pornire, fiind găsite scrisori ale soldaților din tabere de pregătire situate în California, în care se menționau decese încă de la jumătatea lunii februarie.
Există și supoziția, conform căreia chiar de la sfârșitul anului 1916 și începutul lui 1917, o maladie ale cărei simptome semănau foarte mult cu cele ale gripei spaniole a fost raportată de autoritățile sanitare chineze, în nordul acestei țări. La începutul lui 1917 zeci de mii de chinezi au fost aduși, pe cale maritimă, în Europa, pe frontul de vest, pentru a servi ca forță de muncă. Totuși, focarele din Europa au putut fi ținute sub control, cazurile nefiind numeroase. Medicii au asemânat simptomele cu cele ale unei “bronșite purulente”. Muncitorii chinezi au fost transportați peste ocean, în Canada, apoi cu trenuri, până pe coasta Atlanticului. Circa 3.000 dintre ei au fost puși în carantină, prezentând simptome de gripă. De la Halifax, aceștia au fost aduși în sudul Angliei.
Acest transport a fost ținut secret, presa fiind cenzurată, inclusiv vagoanele de tren fiind sigilate, la momentul respectiv existând un puternic sentiment anti chinez. Ajunși în Franța, spitalele au raportat sute de morți în rândurile lor datorită insuficienței respiratorii.
Indiferent că a avut ca punct de origine taberele de pregătire americane, sau acest transport de muncitori chinezi, ceea ce este cert, este că mișcările masive de trupe au dus la o răspândire rapidă.
Astfel, între lunile mai și iulie, gripa s-a răspândit pe mari regiuni din nordul și centrul SUA, precum și Europa și Asia. Trupele de pe front au suferit numeroase pierderi, toți combatanții raportând slăbirea capacității de luptă.
Între primul și cel de-al doilea val endemic, cel mai probabil, virusul a suferit o mutație, făcându-l mult mai mortal. Astfel în august 1918, au fost raportate extrem de multe cazuri în trei porturi intens folosite pentru transportul trupelor. Este vorba de Boston (SUA), Brest (Franța) și Freetown, în Sierra Leone. Mii de călători, soldați și nu numai, au răspândit boala în cele patru colțuri ale globului. Al doilea val a cuprins restul anului 1918 și tot anul 1919. Ziua armistițiului, 11 noiembrie 1918, a făcut ca lucrurile să se înrăutățească, milioane de soldați plecând spre casă, fiind demobilizați. Totodată, prizonierii de război erau eliberați, și aceștia ducând gripa spre țările de unde proveneau.
Scrisorile epocii ilustrează pe deplin gravitatea situației. Astfel, ca și în zilele noastre, rudele se sfătuiesc între ele să nu părăsească casa, decât în caz de necesitate maximă. În toate orașele, dar și în mediul rural, mii de oameni mureau zilnic.
În septembrie 1918, un oficial recomandă celor din consiliul local sanitar al orașului San Francisco introducerea măsurii de purtare a măștii de protecție. Imediat după adoptarea acestei măsuri, în oraș, cazurile au început să scadă.
În ceea ce privește ultimele două valuri ale epidemiei, există indicii conform cărora, au existat cazuri de imunitate. Astfel, într-o scrisoare a unui soldat american, acesta povestește că a avut nu o dată, ci de două ori gripă, și că acum, deși camarazii săi se îmbolnăvesc, el nu o mai face. Într-adevăr, statisticile medicilor arată că cei care au fost infectați în primele valuri și au supraviețuit, deveneau imuni. Totodată, tulpina inițială virusului , deși mult mai contagioasă, era mult mai puțin mortală.
Mortalitatea continuă să fie uriașă, astfel, în septembrie 1918, după întoarcerea trupelor indiene care luptasera alături de englezi pe diverse fronturi, 5% din populația orașului Bombay este decimată. De altfel, India a fost poate cea mai grav lovită țară, cu estimări între 14 și 18 milioane de morți.
Continentul african a suferit groaznic, estimându-se că aproximativ 40% din populația între 18 și 40 de ani fiind afectată.
Cel de-al patrulea val al epidemiei a fost ceva mai puțin mortal, medicii nefiind siguri nici astăzi dacă a fost vorba despre o tulpină mutant sau un virus cu totul nou. Acest al patrulea val a afectat zona scandinavă, Atlanticul de Sud, și Sicilia. Una dintre ultimele victime cunoscute ale gripei spaniole a fost Rosalia Lombardo, din Sicilia. Aceasta fusese născută pe 13 decembrie 1918, decedând la numai doi ani, în 1920. La dorința tatălui ei, trupul a fost mumificat. Astăzi, este păstrat în catacombele capucine din Palermo, fiind considerat “cea mai frumoasă mumie din Europa”.
Tipul virusului care a stat la baza Gripei Spaniole
Din punct de vedere biologic, gripa obișnuită poate avea la bază patru tipuri de viruși, identificate cu litere, de la A la D, cu tipul A având două subdiviziuni, în funcție de proteina prezentă, H sau N. Virusul responsabil pentru gripa spaniolă a fost identificat ca fiind Tipul A, H1N1. Acesta este un virus destul de des întâlnit la oameni, dar varianta din 1918 a fost deosebit de letală. Au existat opinii conform cărora virusul a migrat de la porci. Alte studii au relevat o mutație de la păsări.
Ceea ce este clar, este că nici până astăzi nu se știe cu certitudine care a fost sursa, sau pacientul alpha, deși cele mai multe păreri merg pe ideea unei mutații a unei gripe aviare.
Autopsiile efectuate au arătat leziuni ale tractului respirator, cauzând afectarea plămânilor într-un mod incompatibil cu viața. Ulterior, plămânii erau invadați de bacterii, fie stafilococi, fie streptococci, care provocau bronho-pneumonie. Practic, se ajungea la hemoragie pulmonară și necroză. Acesta a fost situația în circa 85-90% din cazuri. Restul celor infectați, pur și simplu se înecau în lichidul produs de proprii plămâni.
În mod normal, categoriile cele mai expuse la o gripă sunt vârstnicii, sau persoanele cu un sistem imunitar slăbit de alte afecțiuni. Nu acesta a fost cazul gripei spaniole. Aceasta a lovit cu predilecție populația între 15 și 34 de ani, deci tinerii. Există posibilitatea ca persoanele de vârstă medie sau vârstnicii să fi avut deja un fel de imunitate provenită de la epidemii anterioare de gripă, din secolul al-XIX-lea.
Consecințele Gripei Spaniole
O estimare extrem de relativă a numărului de victime cauzate de gripă spaniolă arată că circa 22 de milioane de oameni au murit. Numărul este unul uriaș, țînând cont că decesele cauzate de război au fost în jurul cifrei de 11 milioane.
Trebuie ținut cont că populația planetei, la acea dată era de aproximativ 1,8 miliarde de oameni. Gripa spaniolă a ucis 1,2%. Sigur, toate cifrele au un oarecare grad de estimare, dar, dacă am aplică același algoritm la numărul populației de astăzi al planetei, s-ar ajunge la 93 de milioane de morți.
Studii mai recente au indicat faptul că numai în India au murit 18 milioane de oameni, iar la nivel mondial, undeva la 40 de milioane. Raportându-ne la zilele noastre, în acea epoca evidența nu era ținută cu mare strictețe, existând cazuri unde certificatele de deces nu erau completate de personal medical, decesele în rândul populației din zonele mai izolate, sau colonii, nefiind mereu înregistrate,etc.
Astfel, se poate trage extrem de ușor concluzia că a oferi o cifra definitive a dezastrului ar fi hazardat, în cel mai bun caz.
Dar, cifrele pot părea seci, ele nefiind capabile să arate gradul de distrugere, de durere și de disperare pe care gripa spaniolă l-a adus.
Citește și:
Audie Murphy / Cel mai decorat soldat din armata americană / Vedetă de cinema
Marea epidemie de ciumă din 1348 / Origini / Cum s-a extins / Urmări neașteptate
Poezia goliarzilor, Carmina Burana și de ce Evul Mediu nu a fost o epocă întunecată
De ce au luptat atât de mulți străini pentru Hitler?! Convingeri si conjuncturi
Dien Bien Phu – Bătălia care a simbolizat sfârșitul imperiului colonial francez în Asia
Așii aviației: Alexei Meresiev – Drumul de la strungar la erou de film
Legenda Baronului Roșu, ultimul cavaler al aerului din primul razboi mondial
Albert Speer, geniul arhitecturii naziste, omul care a spus: “Îmi pare rău”
Otto Skorzeny – între mit și realitate
Povestea Diviziei Azul în cel de-al doilea război mondial
21 iunie în istorie: Galileo Galilei este găsit vinovat de erezie de către Inchiziţie
18 iunie în istorie: Bătălia de la Waterloo
100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon
3 iunie în istorie: Masacrul din piața Tiananmen
75 de ani de la procesul „ziariştilor fascişti, vinovaţi de dezastrul ţării”
75 de ani de la moartea marelui dramaturg Mihail Sebastian
Povestea lui Kurt Ksniepel, eroul necunoscut al Germaniei în cel de-al doilea război mondial
27 iunie 1913: România declară război Bulgariei
