La cinci minute de centru
Au lăsat urme adânci în memoria colectivă a românilor, care și azi, la 31 de ani de la Revoluție, continuă să se împartă în contestatari și nostalgici ai regimul condus de cei doi. Nicolae și Elena Ceaușescu, un cuplu care a condus România cu mână de fier timp de 24 de ani. Un sfert de secol despre care părerile românilor sunt împărțite. Cei care nu uită privațiunile umilitoare ale ultimului deceniu de comunism ori distrugerea satelor și a vestigiilor trecutului istoric se contrazic și azi cu cei care țin minte exclusiv anumite realizări, incontestabile de altfel.
Dincolo de pasiuni și animozități, un loc din București amintește de începuturile relației celor doi Ceaușești. Dacă punctul terminus al traiectoriei cuplului de dictatori este binecunoscut – unitatea militară de lângă gara din Târgoviște – prea puțini știu că la doi pași de centrul Capitalei se găsește locul unde s-a înfiripat idila dintre Nicolae Ceaușescu și Elena Petrescu.
Stadionul din strada Veseliei nu este departe de centrul orașului. Chiar dacă atunci, în 1939, zona era una efectiv mărginașă. De la Piața Unirii sunt doar patru stații și jumătate de tramvai sau autobuz. Cu automobilul, nu faci mai mult de 5 minute. Strada Veseliei pornește din Șoseaua Progresului (Trafic Greu) și ajunge în Calea Ferentari. Suntem deja pe teritoriul unuia dintre cartierele cele mai renumite ale Capitalei. Și nu neapărat în sensul bun al cuvântului.
Idila Ceaușeștilor – între romantism și comunism. Ceaușescu ajutat de unchiul lui Ion Iliescu
Un document al Siguranţei consemnează că Elena Petrescu (viitoarea Elena Ceauşescu) a fost desemnată regina balului la una dintre petrecerile organizate in Bucureşti la 1 Mai 1939, pe Strada Veseliei din Ferentari.
Regimului comunist de după 1965 crease o adevărată legendă din faptul că Nicolae și Elena Ceaușescu s-ar fi cunoscut cu ocazia manifestației de la 1 mai 1939, prezentată ca primul 1 Mai muncitoresc organizat în România. Aparatul de propagandă trucase chiar o fotografie a evenimentului, strecurând strident chipurile celor doi printre manifestanți. Istoricul Lavinia Betea, coordonatoarea celei mai ample biografii a lui Ceaușescu, respinge acest mit. Ea arată că, de fapt, aceea fusese o manifestație a breslelor organizată de Ministerul Muncii din timpul dictaturii Regelui Carol II, la care participanții fuseseră atent selecționați de Siguranță.
În realitate, Nicolae Ceaușescu a întâlnit-o pentru prima dată pe Elena Petrescu în ziua 13 august 1939.
La acea dată breasla lucrătorilor din industria textilă, pielărie și încălțăminte organizase o petrecere câmpenească pe terenul sportiv din Parcul Veseliei, aflat în cartierul Ferentari (termenul “parc” desemna pe atunci noțiunea de parcelare, terenuri vândute ca parcele de casă). Toată zona aceea a Bucureștiului era una muncitorească. Acolo se aflau uzinele Vulcan și Wolf, Ţesătoriile Reunite, Industria Iutei, Fabrica de Ulei, de Chibrituri și altele.
Genul acesta de acțiuni muncitorești beneficiau de prezența camuflată a agenților Siguranței. Activitățile politice comuniste erau interziste de lege, deoarece Partidul Comunist nu era decât o agentură a Uniunii Sovietice pe teritoriul românesc. Comuniștii profitau de acoperirea unor astfel de serbări a-și manifesta public opțiunile. Rapoartele referitoare la evenimentul în cauză menționează că, dintre cei o mie de participanți cei mai mulți erau evrei.
Programul petrecerii cuprindea și un concurs de frumusețe, finalizat prin alegerea ”Reginei Muncii”. În acea epocă, Regina Balului se alegea după numărul de cărți poștale vândute în acea seară de fiecare concurentă. La serbarea de pe stadionul Veseliei, comuniștii prezenți la petrecere nu au ezitat să scrie pe cărțile poștale formule de adeziune față de mișcarea lor și revendicări precum eliberarea tovarășilor arestați. Evident că Nicolae Ceaușescu, pe atunci în vârstă de 21 de ani și făcând parte din conducerea tineretului comunist, era implicat în aceste manifestări.
La serbare avea să fie prezentă și Elena Petrescu. Pantelie Tuţuleasa, cineast şi fost operator de film al familiei Ceauşescu, într-un interviu acordat anii trecuți, evocând cartierul Veseliei unde a trăit 17 ani, își amintea că Elena, venită în București în căutarea unui rost și angajată la fabrica Jaquard, locuia în acea vreme pe una din străzile cartierului.
Nicolae Ceaușescu, îndrăgostit de Elena, a cumpărat un mare număr de cărți poștale pe numele acesteia. În acest scop a apelat la sprijinul financiar al măcelarului Eftimie Iliescu, nimeni altul decât unchiul lui Ion Iliescu, cel care peste 50 de ani avea să hotărască lichidarea lui Ceaușescu la Târgoviște. În felul acesta, Elena Petrescu a fost aleasă Regina Muncii la serbarea din Parcul Veseliei. Agentul Siguranței prezent la fața locului nota că și aceasta și Nicolae Ceaușescu ar fi luat cuvântul în final și, părăsind atmosfera de petrecere, nu au ezitat ”să mulțumească proletariatului conștient de eforturile făcute pentru apărarea libertății și a martirilor clasei muncitoare”.
Nu știm dacă de la acest discurs i s-a tras lui Ceaușescu condamnarea în contumacie care a urmat la scurt timp. Cert este că acesta avea să fie pusă în practică abia în vara lui 1940, viitorul lider comunist executând patru ani de detenție, până în august 1944.
De la Stadionul Muncii la Stadionul Electromagnetica
În perioada interbelică, stadionul amenajat în strada Veseliei aparținea Ministerului Muncii. De aceea, era numit chiar Stadionul Muncii. Oricum, la acea vreme era singurul stadion a cărei tribună era acoperită.
După război avea să fie atribuit întreprinderii Electromagnetica de pe Calea Rahovei, aici fiind și baza sportivă a echipei cu acelaşi nume.
Pe stadionul „Electromagnetica” avea să fie adusă tabela de marcaj de pe Stadionul „Republicii”, fost ANEF (din zona actualei Case a Poporului) după desființarea acestuia în 1984. Tabela se păstrează și în prezent.
Baza sportivă “Electromagnetica” este cunoscută astăzi pentru că iubitorii de sport pot aici închiria cu ora terenuri de tenis și pentru că terenul său de fotbal este folosit de echipa Rapid II.
