Vedeta fotbalului, erou modern, dar și o figură tragică: viața lui Diego Maradona, care a murit miercuri, a fascinat milioane de fani din întreaga lume, dar și mulți regizori de film și documentare.
De la cartierele sărace din Buenos Aires până la a deveni steaua mingii rotunde câștigând Cupa Mondială din 1986 înainte de a se scufunda în exces și decădere, viața lui „Pibe de oro” („copilul de aur”) a avut toate ingredientele pentru cele mai bune scenarii de la Hollywood.
Totuși, în domeniul documentarelor, numărul zece s-a distins cel mai mult. Ultimul proiect este cel al realizatorului britanic Asif Kapadia, care a dedicat ultima parte a trilogiei sale documentare lui Maradona, dedicată „faimoaselor genii timpurii”.
Filmul intitulat sobru „Diego Maradona” a fost prezentat la Cannes în mai 2019. Subtitlul său „Rebel. Hero. Scammer. God” singur sintetizează toată ambivalența jucătorului argentinian.
„Maradona este special. Nu numai sportivul sau ceea ce a realizat de unde vine, ci și prin umbrele vieții sale”, analizase dl Kapadia când a venit la Croisette. „Este într-adevăr un personaj incredibil, complex. Un erou, un zeu, un luptător, un gangster, un tip foarte bun, dar are și o latură foarte întunecată. Și el este un star de cinema!” explicase el pe Allociné.
Kapadia se concentrează pe anii napolitani ai Maradona, de la prezentarea sa în 1984 în fața a 70.000 de spectatori furioși, până la testul pozitiv de cocaină din 1991, care a generat declinul său.
Între timp: maxime – campion mondial în 1986, titlurile sale cu Napoli făcându-l un Dumnezeu în ochii unui popor care s-a recunoscut în acest jucător cu origini umile – și decadență – cocaină, presiune, legături cu Camorra …
Mâna lui Dumnezeu
Emir Kusturica i-a dedicat un film vrând să arate „profesorului de fotbal, cetățeanul incorect politic și omul de familie”.
Filmul a fost, de asemenea, o oportunitate pentru Maradona de a arunca o privire lucidă asupra dependenței sale de cocaină. „În loc să-mi facă bine, ea m-a închis”, a mărturisit el, regretând că nu și-a văzut fiicele crescând. „Am această vină în mine și nimic nu o poate îndepărta”.
O piatră de hotar în viața lui Maradona, faimoasa „mână a lui Dumnezeu” care a permis Argentinei să ajungă în semifinalele Cupei Mondiale din 1986, a inspirat, de asemenea, în mare măsură a șaptea artă. Sărbătorită în „Amando a Maradona” de Javier Vazquez (2005) și în „Hero” (1987), documentarul despre Cupa Mondială din 1986, ea este, de asemenea, principalul argument narativ al „În mâna zeilor”.
Acest documentar britanic din 2007 prezintă cinci tineri fani ai fotbalului, care încearcă să strângă bani pentru a finanța o călătorie în America, unde speră să ajungă în Argentina și să cunoască idolul fotbalului.
În același an, ascensiunea și căderea geniului argentinian a fost, de asemenea, în centrul filmului cineastului italian Marco Risi, „Maradona, mâna lui Dumnezeu”. „Maradona a fost un geniu care, în adâncul sufletului, de-a lungul vieții, s-a rănit doar pe sine”, a explicat cineastul, fiul celebrului Dino Risi.
Emisiune TV
Înger sau demon? Cinematografia nu a decis niciodată, concentrându-se mai mult pe fascinația exercitată de vedeta argentiniană și pe simbolul unei anumite epoci pe care a reprezentat-o.
Astfel, „El camino de San Diego” de Carlos Sorin a urmărit necazurile unui tânăr fan din Argentina, zdrobit de criza economică de la sfârșitul anilor 1990. Dincolo de un simplu film despre Maradona, acest lungmetraj a urmărit și retragerea „soartei, credințelor, îndoielilor care au însoțit fenomenul Maradona”.
După cea de-a șaptea artă, micul ecran ar trebui să abordeze în curând mitul argentinian: Amazon tocmai a produs o serie „Maradona, Sueño Bendito” (Maradona: visul binecuvântat) care va relua viața faimosului număr zece, cu trei actori responsabili de rolul fotbalistului în trei perioade ale vieții sale.
