Pe parcursul întregii crize provocate de infectarea cu COVID-19, oamenii de știință au descoperit mai multe dovezi despre o problemă ciudată, dar care îngrijorează, legată de coronavirus, scriu cei de la BBC.
În timp ce mulți oameni care s-au infectat au tușit, au avut febră, și-au pierdut simțul mirosului și al gustului, alții nu au simptome deloc și nu și-au dat seama niciodată că au fost infectați cu acest coronavirus.
Cercetătorii spun că este vital să înțelegem cât de mulți sunt afectați în acest fel și dacă asimptomaticii sunt cei care de fapt alimentează pandemia.
Când oamenii s-au adunat la o biserică din Singapore, la 19 ianuarie, nimeni nu a știut că acest eveniment va avea implicații la nivel mondial în privința răspândirii coronavirusului. Era duminică, iar una dintre slujbe era ținută în mandarină. În congregație se afla și un cuplu, ambii parteneri de 56 de ani, care sosiseră în acea dimineață din China. Și-au ocupat locurile și păreau perfect sănătoși, așa că nu aveau motive să creadă că sunt purtători ai virusului. La vremea aceea, se știa că o tuse persistentă este principalul simptom al infectării cu COVID-19, mod prin care se putea transmite și cel mai ușor. Neavând simptomele bolii, ar fi însemnat că nu exista modalitate prin care să o răspândească.
Cuplul a plecat imediat ce slujba a luat sfârșit. Dar la scurt timp după aceea, lucrurile au căpătat o întorsătură nefastă, și într-un mod total debusolant. Soția a început să simte semnele bolii la 22 ianuarie, urmată de soțul ei două zile mai târziu. Pentru că veniseră din Wuhan cu avionul, epicentrul izbucnirii pandemiei, nu era vreo mare surpriză.
Dar în următoarea săptămână, alți trei localnici s-au îmbolnăvit, ceea ce a condus la unul dintre primele și cele mai derutante cazuri de îmbolnăvire cu coronavirus din Singapore. Să en dăm seama ce s-a întîmplat ar putea duce la o nouă și tulburătoare imagine asupra modului în care virusul a depistat cu succes noi victime.
Mobilizarea „detectivilor bolii”
„Am rămași absolut uimiți”, spune dr. Vernon Lee, șeful departamentului de boli transmisibile din cadrul Ministerului Sănătății din Singapore. „Oameni care nu se cunoșteau, cumva au reușit să se infecteze”, deși nu manifestau niciun semn al bolii. Acest nou set de îmbolnăviri pur și simplu nu aveau sens, potrivit informațiilor care se știau la vremea aceea despre COVID-19.
Așa că dr. Lee și colegii săi, împreună cu polițiști și specialiști în depistarea urmelor lăsate de boală, au lansat o anchetă, generând hărți detaliate ale persoanelor și locurilor în care acestea fuseseră. Acest episod este cunoscut sub numele de „depistarea contacților”. A fost considerat un sistem esențial de depistare a persoanelor care erau implicate în explozia îmbolnăvirilor și de oprire a acesteia, iar Singapore este recunoscută pentru abilitatea și viteza cu care acest sistem a fost coordonat.
În mod surprinzător, în câteva zile, investigatorii au vorbit cu nu mai puțin de 191 de membri ai bisericii și au descoperit că 142 dintre aceștia fuseseră acolo în acea duminică. Așa s-a stabilit repede că doi dintre singapirezii care s-au infectat au fost la aceeași slujbă la care au ajuns și cuplul chinez.
„Poate că au vorbit unii cu alții, s-au apropiat mai mult în timpul activităților obișnuite unei slujbe religioase”, spune dr. Lee.
Acela a fost un început foarte folositor și urma să explice, cel puțin în teorie, cum s-a răspândit infecția, în afară de factorul-cheie. Nu a răspuns întrebării esențiale „cum a putut fi transmis virusul de cei doi chinezi, când la locul slujbei ei încă nu manifestau niciun semn al bolii?”
Ba mai mult, cireașa de pe tort era un puzzle și mai complex. S-a confirmat cazul unui al treilea singaporez infectat, o femeie de 52 de ani, care nu fusese la acea slujbă. În schimb, ajunsese la un alt eveniment, în aceeași biserică, câteva ore bune mai târziu. Cum a reușit totuși să se infecteze cu acest virus?
Dovezi la care nimeni nu se aștepta
Investigatorii au căutat indicii în înregistrările camerelor de supraveghere de la biserică. Și au dat peste ceva neașteptat – femeia care a ajuns la slujba de seară, după ce cuplul de chinezi plecase, a stat pe scaunul pe care unul dintre ei stătuse cu câteva ore mai devreme.
Mai jos aveți o schemă, realizată de BBC, a legăturilor între cazurile de infectări de la biserică și călătorii de la Wuhan. Sursa: Ministerul Sănătății din Singapore
Cumva, în ciuda absenței simptomelor și a manifestării bolii, cuplul chinez au reușit să răspândească virusul. Poate l-au avut pe mâini și au atins scaunele, poate prin respirație aterizând pe o suprafață. Nu este clar, dar implicațiile au fost uriașe.
Pentru dr. Lee, punînd totul cap la cap, nu exista decât o singură explicație – că virusul a fost transmis de oameni care habar n-aveau că poartă virusul. Aceasta a fost o revelație care urma să fie relevantă pentru întreaga lume pentru că mesajul central al tuturor ministerelor de sănătate din lume era să căutăm simptome la noi și la ceilalți din jur.
Dar dacă virusul era transmis de oameni care nu aveau simptome, în mod tacit și invizibil, cum ar putea fi boala stopată? Își amintește când, la birou fiind, realitate l-a lovit direct. „Ori de câte ori faci o descoperire științifică, este ca un fel de moment „evrika!” când realizezi că este ceva important ceea ce tu împreună cu colegii tăi, prin muncă asiduă ați reușit să scoateți la suprafață.”
Răspândit înainte să apară simptomele
Ceea ce a fost dezvăluit a fost cunsocut sub numele de „transmitere presimptomatică”, când cineva nu știe că este infectat pentru că simptome precum tusea, febra și altele clasice nu și-au făcut încă apariția.
Împreună cu alte studii, acesta a subliniat perioada critică de 24-48 de ore înainte de apariția simptomelor bolii, când oamenii sunt foarte infecțioși, poate chiar la maximum. Perioada asta pare neimportantă, pentru că cel infectat, imediat ce realizează că are boala, îi poate avertiza pe cei cu care a intrat în contact să stea acasă.
Asta înseamnă că vor fi izolați în faza-cheie a infecției înainte ca propriile lor simptome să se declanșeze. Dar modul exact în care boala se poate transmite fără tuse care să propage picături de salivă care conțin virusul este încă în dezbatere deschisă.
O variantă ar fi că simpla respirație sau discuție cu cineva poate să-și facă „treaba”. Dacă virusul se reproduce în tractul respirator superior în acel moment, atunci este posibil ca fiecare expirație să-l transporte. Oricine din apropiere, mai ales într-un spațiu închis, îl poate inhala sau înghiți.
O altă posibilă formă de transmitere este prin atingere – virusul ajunge pe mâinile cuiva, iar acesta atinge o altă persoană sau un mâner, sau, de ce nu, un scaun într-o biserică. Indiferent care este traseul, cu siguranță virusul exploatează faptul că oamenii sunt mai puțin vigilenți dacă nu sunt conștienți că s-ar putea infecta.
Unii oameni nu prezintă simptome niciodată
Acesta este un scenariu și mai misterios, și unul la care oamenii de știință pur și simplu nu au un răspuns clar. Un lucru este să știi că oamenii pot fi infecțioși înainte de declanșarea simptomelor, și altceva este să fie infectați, dar să nu aibă niciun semn al bolii.
Aceste persoane sunt cunoscute sub numele de „asimptomatice”, pentru că sunt purtătoare ale bolii, dar nu suferă de ea în niciun fel. Cel mai cunoscut caz este al unei irlandeze care lucra ca bucătar în New York la începutul secolului trecut.
Oriunde era angajată Mary Mallon, în multe case, oamenii se îmbolnăveau de febră tifoidă și cel puțin trei, dacă nu mai mulți, au și murit din cauza asta, dar ea nu avea niciun semn de boală. Într-un final, a fost stabilită o legătură și s-a confirmat că era cea care răspândea boala fără să știe.
Reporterii au numit-o „Mary tifoida”, o etichetă care a ofensat-o foarte rău, dar autoritățile nu au fost îngăduitoare și au ținut-o închisă timp de 23 de ani, până când a murit în 1938.
Presupuneri spulberate
Asistenta medicală Amelia Powell a fost șocată când a aflat că este asimptomatică. Era în spitalul unde lucra, Addenbrooke, în Cambridge, când a sunat-o un medic pentru a-i da rezultatul testului.
Se simțise normal și în siguranță în spatele echipamentului de protecție pe care îl purtase în timp ce îngrijea pacienți cu COVID-19. Dar bursc, toate acele presupuneri au fost spulberate pentru că, spre groaza ei, a fost testată pozitiv. „Era ca și cum aș fi aflat că a murit cineva din familie. Era suprarealist. M-am gândit – N-are cum, nu eu, mă simt foarte bine”, spune Amelia în vârstă de 23 de ani.
A trebui să-și părăsească locul de muncă și să meargă în izolare acasă. „Eram îngrijorată pentru că văzusem partea cealaltă, cu pacienți cărora li se deteriora sănătatea foarte rapid, așa că mă întrebam ce o să se întâmple cu mine”. Dar, spre surprinderea ei, nu s-a simțit rău nici măcar o clipă. „Nu am avut nimic, practic – făceam sport în casă, mâncam normal, dormeam normal.”
În acest moment este imposibil de știut câte cazuri de infecție există, dar rămân necunoscute.
Faptul că Amelia era infectată a fost descoperit numai pentru că ea făcea parte dintr-un studiu la care participa tot personalul medical din spital. A produs surprinzătorul rezultat că mai mult de 3% din mai mult de 1 000 de persoane erau pozitive, deși nu manifestau niciun simptom la momentul efectuării testului.
O proporție și mai mare de cazuri asimptomatice a fost descoperită pe nava Diamond Princess care naviga pe coasta Japoniei la începutul acestui an. Mai târziu, acolo au fost descoperite 700 de cazuri.
Oamenii de știință au descoperit că trei sferturi din oamenii care au fost testați pozitiv nu aveau simptome.
Iar la un azil de bătrâni din Washington, mai mult de jumătate dintre cei aflați acolo erau pozitivi dar nu manifestau niciun semn de boală.
„Nici măcar un studiu pe care să te bazezi”
Mai multe studii sugerează mai multe posibilități pentru cât de multe cazuri asimptomatice sunt, între 5 și 80% din total. Aceasta a fost concluzia unei analize a profesorului Carl Heneghan de la Universitatea Oxford și a colegilor săi care au studiat 21 de proiecte de cercetare.
Rezultatul, spun ei, a fost că „nu există nici măcar un singur studiu care să determine numărul de asimptomatici”. Și spun ei, dacă testarea pentru COVOD-19 se face numai pe oameni cu simptome – care a fost politica de testare din multe state europene, inclusiv în România – atunci aceste cazuri nu vor fi aflate, „poate foarte multe cazuri”.
Riscul „celor care răspândesc în liniște”
Marea îngrijorare a Ameliei, asistenta medicală, a fost că ar fi putut transmite virusul fără să vrea celor cu care lucrează sau pacienților care depindeau de ajutorul ei. „Nu cred că l-am răspîndit pentru că toți colegii cu care lucrez au ieșit negativ la test, dar mă îngrijora că nu știam de cât timp eram pozitiv”, spune ea. „Și încă nu știm dacă oamenii care sunt asimptomatici sunt sau nu contagioși. Este foarte ciudat, iar informațiile legate de asta, la ora actuală, sunt foarte puține.”
Un studiu din China, în urma căruia s-a descoperit că numărul de asimptomatici este de fapt mai mare decât al celor cu simptome a reprezentat un avertisment pentru autorități. „În calitate de oameni care răspândesc în tăcere (scriu oamenii de știință), asimptomaticii necesită atenție ca parte din prevenția și controlul bolii.”
Echipa care a studiat cazurile de pe Diamond Princess a recunoscut că asimptomaticii ar putea fi mai puțin infecțioși decât cei care prezintă simptome, dar chiar și așa se estimează că au provocat un număr important de cazuri de îmbolnăvire.
„Materia întunecată” a infecției asimptomatice
În încercarea de a obține un răspuns, oamenii de știință din Norwich au testat întreaga populație din oraș. „Cazurile asimptomatice ar putea fi „materia întunecată” a epidemiei”, potrivit profesorului Neil Hall, șeful Insitutului Earlham, un centru de cercetare, care a avut această inițiativă. Materia întunecată este substanța invizibilă despre care se crede că maschează marea parte a materiei din Univers, și care este pe cale de a fi identificată.
Prof. Hall este îngrijorat că aceste cazuri de asimptomatici ar putea să continue pandemia, în ciuda măsurilor de sănătate publică. „Dacă sunt oameni care nu știu că sunt bolnavi și merg cu transportul în comun și intră în spitale, asta va duce inevitabil la creșterea nivelului de transmitere”, spune el.
„Orice intervenție care se bazează numai pe oamenii care vin la spital numai când au simptome nu face decât să rezolve jumătate din problemă.”
O echipă de cercetători din California crede că neștiind cine poartă virusul fără simptome e precum „călcâiul lui Ahile” al luptei împotriva pandemiei.
În opinia lor, singurul mod prin care se poate stopa răspândirea bolii este să se descopere cine este infectat, indiferent dacă acele persoane cred că sunt sau nu. Aceasta a fost de altfel și recomandarea Comitetului de Știință și Tehnologie adresată premierului Boris Johnson.
Reprezentanții acestuia au scris că riscul transmiterii asimtomatice are „consecințe grave pentru ținerea sub control a pandemiei”. Au spus că celor care au grijă de persoane vulnerabile – cei care lucrează în spitale și centre de îngrijiri – ar trebui să li se facă testări în mod regulat.
O abordare similară a fost adoptată pe o scară mai largă în orașul chinezesc Wuhan, acolo unde se crede că a izbucnit pandemia. Mai mult de 6,5 milioane de oameni au fost testați în nouă zile într-un program de testare în masă destinat să detecteze boala – inclusiv pe cei care nu aveau simptome.
Măsuri de relaxare
Când măsurile de izolare s-au mai relaxat și tot mai mulți oameni folosesc transportul public, revin la muncă sau merg la cumpărături, riscul invizibil de răspândire crește. În acest moment, nu există modalitate prin care se poate spune cine din aceste mulțimi de oameni poartă virusul fără să știe.
De aceea, guvernele din întreaga lume spun că este esențial ca toată lumea să coopereze și să facă eforturi pentru a detecta contacții cuiva infectat și apoi să se autoizoleze imediat. De asemenea, sfătuiesc că cea mai bună apărare rămâne distanțarea socială. Iar acolo unde acest lucru nu este posibil, recomandarea este să ne acoperim fețele, chiar și cu o mască din pânză, confecționată acasă.
Când guvernul american a anunțta această politică, a subliniat descoperirile făcute în biserica din Singapore, la 7 ianuarie. Logica este că nu este vorba despre protejarea ta, ci de a-i proteja pe ceilalți de tine, în caz că ești infectat și nu știi.
Mulți angajați în domeniul sănătății sunt îngrijorați că măștile ar putea distrage oamenii de la spălatul mîinilor sau distanțarea socială, sau că ar putea crește riscul de contaminare dacă nu sunt purtate așa cum trebuie. Dar, tot mai multe guverne sunt convinse de beneficiul purtării acestora. Doar purtatul măștii nu va opri pandemia. Dar pentru că încă știm foarte puține despre transmiterea asimptomatică, merită încercat aproape orice.
Traduce și redactare după un material BBC
