Marius Oprea vorbește la interviurile Punct News despre implicarea serviciilor secrete în achizițiile de medicamente, despre modul în care oamenii fostei Securități au ajuns să fie prezenți în economia românească. Cum poate o firmă să câștige 80 de contracte în primul minut după publicarea acestora pe paginile de internet ale spitalelor? Despre servicii secrete, rețele de corupție, dar și despre marile fraude financiare din anii de după 1990, doar cu Marius Oprea la interviurile Punct News!
Reporter: Domnule Marius Oprea, bine ați venit la interviurile Punct News. În ultima vreme ați fost foarte activ pe partea publicistică și ați abordat inclusiv domenii surprinzatoare pentru preocupările unui istoric, așa cum ar fi implicarea serviciilor secrete în achizițiile medicale. Pentru că tot a fost o perioadă în care s-a vorbit mult despre coronavirus și de profiturile în industria farmaceutică, care au explodat și se estimează că se vor dubla, chiar, anul acesta. De unde această expertiză a dumneavoastră în ceea ce privește implicarea exponenților fostei Securități în economie și inclusiv în industria farmaceutică?
Marius Oprea: Da, în 1999 eram consilier al președintelui Constantinescu și dl Președinte mi-a dat pe atunci atunci o însărcinare specială – asta datorită expertizei mele în cercetarea istoriei Securității – și anume să redactez raportul Consiliului Național de acțiune împotriva corupției și crimei organizate. În acel context a izbucnit și acel scandal cu “Țigareta 2” și Președintele a interzis, pe de o parte, toate operațiunile speciale ale serviciilor și a cerut un fel de anchetă asupra acestor implicări, să spunem, ale serviciilor în asemenea operațiuni mai degrabă economice… Chit că ele erau contrabandă, sută la sută. Și pentru că nu puteau să dea pe mâna unuia din interior așa ceva, m-a întrebat dacă aș putea să mă descurc. Exista o documentație, existau foarte multe memorii trimise Președintelui chiar de către oameni din servicii, care semnalau asemenea cazuri. Și m-am ocupat deci de așa-zisele operațiuni speciale derulate în trecut de servicii. Am descoperit de pildă, că “Țigareta 2” era, în ordine cronologică, cam “Țigareta 12”… Și multe alte asemenea matrapazlâcuri făcute de foști ofițeri din Securitate, reciclați după aceea fie în Serviciul Român de Informații, fie în Serviciul de informații Externe. Și încă de pe atunci am văzut o largă implicare a foștilor ofițeri de Securitate în ceea ce eu am numit ulterior privatizarea Comunismului. Adică toată această acțiune de preluare a ceea ce odinioară se numise avuție națională, și de privatizare în folos personal – fie al lor personal, fie al grupurilor pe care ei le reprezentau. Am descoperit, pe parcursul documentărilor mele, că majoritatea celor 2246 de ofițeri acoperiți ai Securității care erau pe domeniul economic, în special în comerțul exterior – pentru că tot comerțul exterior, în Epoca Ceaușescu, se derula sub controlul Securității – au fost păstrați în aparatul guvernamental. Practic, toți continuau să controleze comerțul exterior și după 1989, fie că erau în ministerele de resort, fie că erau în foste întreprinderi ale Securității, de Comerț exterior, întreprinderi privatizate peste noapte, la fel, în folosul foștilor securiști care le controlau. Ei bine, tot acest sistem s-a perpetuat, pentru că au reușit să se impună în plan economic încă de la începutul anilor ‘90 și au păstrat această putere economică și chiar au extins-o. Ei bine, ce s-a întâmplat? Începând cu anul 2001 după atacurile teroriste, practic nu s-a mai putut pune problema traficului internațional de armament, care era de departe cea mai importantă resursă a Comerțului exterior subteran, operat de servicii sau protejat în mod direct. Și s-au reorientat, practic, pentru că a doua ca profit piață mondială este cea a comerțului cu medicamente. Și am văzut, de pildă, cum foști ofițeri din servicii cu ranguri înalte, fie ei personal, fie prin interpuși, și-au creat încă de la începutul anilor 2000, dacă nu îmi chiar mai devreme, firme de import-export de medicamente. Firme prin care, practic au ajuns să controleze mare parte din din piață – o controlează după părerea mea și în prezent – și așa se explică practic că s-au creat niște grupuri în afara cărora nu pot răzbi, dacă ești în piața din domeniu. Și aici vorbim mai puțin de lanțurile de desfacere de medicamente, unde un bun farmacist dinstr-un oraș își poate deschide, în cele din urmă, o farmacie, dar e foarte greu să reziste concurenței lanțurilor farmaceutice deja create, care pot controla prețuri, care poți falimenta o mică afacere. Dar totuși există posibilitatea. În schimb, în ceea ce privește comerțul angro cu cu medicamente și desfacerea lor către marii consumatori, aici mă refer la spitale în mod special, e bine este o zonă în care cred că există un control extins al unor oameni care au cel puțin protecția serviciilor secrete din România. Și cazul pe care l-am semnalat recent – cel al lui Dracea și al firmei sale – este semnificativ din acest punct de vedere. Presa a observat că el la obținut contracte, practic, într-un minut după ce acestea erau postate pe pagina de internet a spitalelor, ceea ce înseamnă, pe deoarte, că cunoștea dinainte datele prevăzute în contractele respective, și chiar și momentul în care aceste aveau să fie postate. Or, să obții 80 de contracte în acest fel, deja nu mai poate fi doar rodul unei întâmplări.
Rep.: Deci să înțeleg că acești oameni controlează praktik tot ceea ce înseamnă așa numita economia de piață din România
Marius Oprea: Nu în întregime, bineînțeles că nu în întregime. După părerea mea că am un sfert din piață este controlată. Aici este o mare problemă pentru că nu prea pute, avea niște estimări precise, dintr-un motiv simplu: când, în 2001 și 2002, guvernul Năstase a dat voie serviciilor să=și facă firme sub acorerire – inclusiv STS-ul are voie, și SPP-ul, au voie să presteze activități economice, pe lângă SRI și SIE – ei bine, nu s-a stabilit nici un fel de modalitate de control exercitat prin comisiile parlamentare abilitate asupra acestui gen de activitate. Nu știm câte firme de pe Piața Liberă, să spunem așa, din România sunt sau nu controlate de servicii, sunt sau nu direct ale serviciilor de informații. Ceea ce înseamnă, din start, o concurență neloială pe Piața Liberă din România. Pentru că una este să acționezi tu, ca investitor Independent, și alta e să te confrunți în acțiunea concurențială cu o firmă care se bucură de o asemenea înaltă protecție. Pentru că, cea mai importantă putere pe o piață este informația. De la informație, practic, reușești să îți construiești un adevărat imperiu.
Rep.: Și mi se pare cu atât mai grav cu cât așa cum spuneți dumneavoastră, fenomenul nu poate fi controlat în nici un fel…
Marius Oprea: Nu s-a prezentat, de atunci încoace, nici un raport în comisiile abilitate de control, Curtea de Conturi sau alte organisme de control financiar ale statului nu pot să o opereze un asemenea control, pentru că acolo e vorba de o înaltă confidențialitate, solicitată de specificul serviciilor de informații, așa că sunt pe deplin autonomi în aceste activități cu caracter comercial pe care le desfășoară. Și, cum să spun, pornind de la o fabrică de lapte și încheind cu ceea ce spuneam mai devreme, cu importul sau exportul de medicamente, poți să presupui că orice este controlat de ei. Am început cu fabrica de lapte – de ce? – pentru că mi-a venit în minte exemplul unor cadre de la SIE, apropiați de Răzvan Temeșan, care era șeful Bancorex, care au ajuns să controleze ferme de vaci în nordul județului Brașov, în 1998-99, cumpărate pe baza unor credite preferențiale obținute de la Bancorex, credite pe care nu le-au mai dat niciodată înapoi. Erau chiar vecini cu Temeșan în același bloc, pe strada Plantelor.
Rep.: Despre lucrurile astea îmi amintesc că scrieți pe larg în cartea dumneavoastă, Moștenitorii Securității, ajunsă la a doua ediție, o ediție adăugită și îmbunătățită.
Marius Oprea: Acolo sunt foarte multe exemple legate de ceea ce vă menționăm la început, anume acest proces de privatizare a Comunismului, proces în urma căruia securiștii de dinainte de 1989 au ajuns în prezent oameni foarte bogați.
Rep.: Fiindcă ați vorbit despre perioada administrației Constantinescu și despre anchetele pe care le-ați derulat și de toate celelalte afaceri necurate puteți să ne vorbiți puțin despre aceste procedee, despre acest mecanism prin care, în primii ani de după Revoluție, practic aceste rețele au fraudat statul român, devenind rețele oligarhice?
Marius Oprea: Pot să vă dau, de pildă, exemplul Bancorex-ului, pentru că tot am pomenit despre el. Românii au plătit, în cele din urmă, cele două mii de miliarde pricinuite ca gaură în bugetul României de falimentare aceste bănci cu capital de stat. Aici n-a fost vorba doar de incompetența unui director de bancă, a lui Răzvan Temeșan. A fost vorba de o întreagp rețea constituită din foști ofițeri de Securitate, chiar Răzvan Temneșan a fost ofițer acoperit al Securității, unuldintre cei 2246 pe care îi pomeneam, și vă pot da un exemplu concret. La mijlocul anilor ’90, banca Dacia Felix, o bancă cu capital privat, oferea dobânzi la depozit de 160%. În același timp, Bancorex oferea credite cu caracter preferențial cadrelor din serviciile de informații, din Ministerul de Interne din procuratură și așa mai departe, deci din această sferă a instituțiilor de forță din România, cu dobândă de 25% pe an în valută. Ofițerii din SRI, cadrele din procuratură, din SIE și așa mai departe, deci toți aceștia luau creditele în valută, de la Bancorex, schimbau în lei, puneau la Dacia Felix, luau de acolo banii, achitau creditul și mai rămâneau și cu bani pe deasupra pe lângă… Iată această suveică – numai ea, gîndiți-vă, câte prejudicii au adus ambelor bănci, pentru că ambele bănci au falimentat. Pe lângă această parte relativ mică a existat un portofoliu imens de credite neperformante, acordate de Bancorex tocmai acestor firme aflate sub controlul foștilor ofițeri de Securitate. Pot să vă spun că listing-urile cu creditele neperformante depășesc un metru și jumătate liniar de de hârtii adunate.
Rep.: Deci, practic, a fost un canal de îmbogățire pentru o anumită castă privilegiată…
Marius Oprea: Da, înainte de ’89, Bancorex era banca Securității. După 1989, nemaiavând mare nevoie de ea, pentru că deja preluaseră operațiunile de import-export pe propriile firme, aveau nevoie doar de capitalul ei. I-au luat capitalul și banca a fost pusă pe butuci. Aceste credite neperformante acoperite de bancă fiind acoperite de noi.
