Mutilat într-un atac odios, Juan Jose Florian, fost membru al gherilei columbiene, are acum vise mari. Este atlet paralimpic fără cele două mâini și un picior, dar visează să fie campion olimpic la ciclism în proba dedicată celor cu dizabilități, potrivit AFP.
Florian a luptat de ambele părți ale conflictului de 50 de ani al Columbiei, mai întâi pentru rebelii marxisti FARC când era încă un soldat copil, și apoi pentru armata țării.
Acum, el este pe punctul de a-și realiza cel mai mare vis, concurând la Jocurile Paralimpice de anul viitor din Japonia, în ciuda faptului că și-a pierdut atât brațele, cât și piciorul. El a fost victima unui atac, luând în mână un pachet exploziv.
„Nu m-am imaginat niciodată ca pe un atlet. Visul meu din copilărie era să fiu soldat”, susține actualul atlet.
Soldat de mic copil
Când avea doar 15 ani, rebelii marxiști de la FARC au lansat un atac asupra satului în care Juan Jose se născuse și crescuse.
Rebelii l-au luat pe actualul atlet spunându-i că poate lupta cu ei ”atâta timp cât poate căra o armă”.
„Fratele meu mai mare era în armata guvernului. Conform culturii noastre, dacă dai un războinic armatei, trebuie să dai și unul rebelilor”, spune Juan Jose.
El a devenit astfel unul dintre cei 6.068 de copii soldați ai grupului de gherilă marxist, potrivit Centrului Național pentru Memorie Istorică din Columbia.
După nouă luni a scăpat din FARC și s-a predat armatei columbiene. Când a ajuns la vârstă, s-a înrolat.
Ani mai târziu, când mama sa a fost victima extorcării de către FARC – o tehnică de autofinanțare favorabilă a rebelilor – FARC i-a lăsat un pachet în afara magazinului ei. Juan Jose l-a ridicat.
Pachetul era unul exploziv. Florian nu-și mai simțea brațele sau piciorul drept. A stat 12 zile în comă. După multele operații, Juan Jose a descoperit Jocurile Paralimpice.
Oportunități pentru medalii
Ciclismul a oferit totuși mai multe oportunități de a câștiga medalii. Inginerii forțelor aeriene columbiene au proiectat suporturi din fibră de carbon pentru buturugile coatelor și ale genunchiului.
Florian schimbă vitezele cu gura și frânează, aplicând presiune cu coapsa.
La 38 de ani, este unul dintre cei mai tineri dintre cei 30 de sportivi clasificați drept C1, indicând gravitatea dizabilității lor.
„Dintre toți cei din categoria mea, sunt cel mai degradat, cel mai amputat”, a spus el în mod batjocoritor, ridicând triumfător butucii brațelor.
Pandemia de coronavirus l-a privat de venituri din cursele de expoziție și conferințele sportive, dar amânarea jocurilor paralimpicilor până în 2021 i-a adus ceva timp.
„Am câștigat un an de antrenament. Și dacă nu este Tokyo, va fi Parisul”, în 2024.
În casa modestă pe care o împărtășesc cu fiul lor mic, partenerul și antrenorul său, Angie Garces, își gestionează afacerea cu echipamente sportive.
„Am învățat de la Juan Jose. Să spun, ci să perseverez”, conchide soția sa.
