În fiecare an, sute de oameni din întreaga lume optează pentru o intervenție chirurgicală de lungă durată, adesea dureroasă, pentru a-și extinde picioarele, în încercarea de a se înălța cu câțiva centimetri. Dar procedura complexă nu este lipsită de riscuri, iar experții în sănătate spun că unii rămân cu probleme pe termen lung, potrivit BBC.
Sam Becker era cel mai înalt copil din liceul său, dar până la sfârșitul liceului, colegii săi îl prinseseră din urmă. „Când am mers la facultate, am observat că sunt mai scund decât mulți dintre băieți și chiar fete”, spune el. „Îți afectează viața. Sincer, femeile nu se întâlnesc în general cu băieți mai scunzi decât ele. Cel mai greu a fost să simți că nu voi putea găsi o soție”, susține Sam.
Sam, acum în vârstă de 30 de ani, din New York, spera că va mai putea crește, deși în inima lui ajunsese deja la înălțimea sa adultă: „Mereu am crezut că a fi înalt și a avea succes sunt lucruri strâns legate. Trebuia să vin cu propria mea soluție.”
Bărbatul a încercat multiple soluții, printre care încălțăminte înălțată sau exerciții de înălțare. Dar după o discuție serioasă cu mama sa, Sam a decis în 2015 că vrea să se opereze. În urma intervenției, s-a înălțat de la 162 de cm la 170.
„La prima mea consultație, medicul a arătat foarte clar cât de dificilă va fi intervenția chirurgicală. Eram îngrijorat de ceea ce aș putea face după ce am obținut acei trei centimetri. Voi mai putea să merg pe jos? Voi mai putea alerga?”
„După operație, am fost în terapie, de trei sau patru ori pe săptămână, timp de câteva ore în fiecare zi. Am făcut asta timp de șase luni. A fost o experiență foarte umilitoare. Este oarecum o nebunie să înveți să mergi din nou. Operația este văzut ca o intervenție chirurgicală estetică, dar am făcut-o mult mai personal pentru sănătatea mea mentală.”
Unde se fac aceste intervenții și ce presupun?
Operația de prelungire a picioarelor este disponibilă în mai mult de o duzină de țări, unii pacienți fiind capabili să își mărească înălțimea cu până la 13 cm. Și, deși este greu de spus exact câte persoane suferă în fiecare an, clinicile spun că câștigă popularitate.
La centrele din SUA, Germania și Coreea de Sud procedura se desfășoară între 100 și 200 de ori pe an. Altele – inclusiv în Spania, India, Turcia și Italia – efectuează între 20 și 40 de operații pe an. În Marea Britanie cifra este ușor mai mică – de aproximativ 15 ori pe an. Aproape fiecare clinică a observat o creștere de la an la an.
În Marea Britanie, procedura este disponibilă la câteva clinici private reglementate de Care Quality Commission. Prețul este de până la 50.000 de lire sterline, în timp ce în SUA prețul variază de la 56.000 de lire sterline până la 210.000 de lire sterline ( deci între 75.000 dolari și 280.000 de dolari).
Operația este lungă, costisitoare și dureroasă. Tehnica a fost inițiată de Gavril Ilizarov, un medic sovietic care trata soldații răniți care se întorceau din Al doilea război mondial. Și în timp ce operația a evoluat în ultimii 70 de ani, multe dintre principii rămân aceleași.
O gaură este realizată în oasele picioarelor – care sunt apoi sparte în două. O tijă metalică este montată chirurgical în interior și menținută în poziție de mai multe șuruburi. Tija este apoi prelungită încet cu până la 1 mm în fiecare zi, extinzându-se până când pacientul atinge înălțimea dorită și oasele se pot vindeca împreună.
Pacientul necesită apoi câteva luni de reabilitare zilnică pentru a construi mobilitatea. Procesul este plin de riscuri de complicații, de la leziuni nervoase și cheaguri de sânge până la posibilitatea ca oasele să nu se contopească.
”Este ca și când ți s-ar întinde fiecare nerv”
Cineva care înțelege perfect cât de grea este operația este Barny. El s-a operat în Italia în 2015 și a obținut 8 cm în plus, totalizând acum o înălțime de 175 de cm.
Barny își amintește disconfortul fizic pe care l-a îndurat în timpul procesului de prelungire. „Este ca și cum fiecare nerv din picioarele tale ar fi întins”, spune el. „Există momente în care nu poți scăpa nicăieri de durere. Este chinuitor.”
În ceea ce-l privește pe Barny, i s-a scos ultima tijă metalică din femur, la cinci ani după operația inițială. În ciuda durerii, a costurilor și a multor ani de reabilitare, el are puține regrete.
„ E amuzant să te gândești la regrete. Există o mulțime de oameni pentru care intervenția chirurgicală a funcționat corect și nu veți mai auzi niciodată de ei … continuă în liniște cu viața lor. Mai am încă un drum lung de recuperat, dar pentru mine operația a meritat. Mi-a dat ocazia să-mi recreez viața, fără prejudecățile pe care le trăiesc oamenii scunzi.”
