E nevoie de vreo zece analize până când un medic poate spune că este sigur de marea majoritate a diagnosticelor pe care le pune pacienților săi. Dar medicii sunt și ei oameni, iar oamenii mai pot greși. Nu toate diagnosticele sunt corecte, mai ales când simptomele mai multor afecțiuni sunt comune.
Am putea crede că afecțiunile fizice sunt mai ușor de observat și de depistat decât cele mentale. Diagnosticul de rană prin înjunghiere vine cu o dovadă vizibilă; depresia, mai rar. Dar chiar și afecțiunile fizice nu sunt la fel, la fel ca și cele psihiatrice, iar bolile infecțioase pot arăta, pentru mulți medici, ca orice altă boală, pentru că multe simptome sunt aceleași în ambele cazuri.
ADHD și tulburarea obsesiv‑compulsivă
Aceste două afecțiuni au, în multe feluri, două fețe ale aceleiași monede. Dar diagnosticarea greșită, confundând-o pe una cu cealaltă, ar putea să însemne un dezastru pentru copil, al cărui creier fragil și maleabil este încă în dezvoltare. În timp ce ambele sunt tulburări de atenție, ADHD manifestă dificultăți extreme de concentrare, iar tulburarea obsesiv-compulsivă prezintă niveluri de concentrare intensă, deseori până la unul dăunător.
Un studiu din 2012 a scos la iveală că pacienții cu ADHD sunt, într-adevăr, mai impulsivi decât cei cu tulburare obsesiv-compulsivă. Pericolul vine însă din medicație. Celor care suferă de ADHD li se dă Ritalin pentru a li se calma starea de agitație și excitație. Dacă un medic prescrie acest medicament, care intensifică puterea de concentrare, unui pacient cu tulburare compulsiv-obsesivă, situația va deveni din ce în ce mai dramatică. „Se întâmplă mai des ca un elev să fie diagnosticat cu ADHD decât cu tulburare obsesiv-compulsivă, pentru că profesorii au văzut mai multe cazuri de probleme de atenție decât de tulburare obsesiv-compulsivă“, spune Cristina Paraschiv, psiholog. „Dacă un medic psihiatru sau un psiholog nu este foarte atent, se pot face greșeli.“
Depresie și diabet zaharat
Persoanele cu diabet au deseori stări de stres major din cauza controalelor periodice, a medicației și a dietei. Din ce în ce mai des, oamenii de știință descoperă că acest tip de stres seamănă foarte mult cu depresia. Dar tratamentul care stă la baza unui caz de depresie poate să nu fie necesar (ca să nu mai spunem că prescrierea unor antidepresive ar putea fi periculoasă) pentru a controla simptomele diabetului zaharat, așa cum o fac medicii destul de des, după cum au constatat oamenii de știință. „Pentru că depresia se diagnostichează în funcție de simptome și nu este legată de cauză, în multe cazuri aceste simptome pot reflecta suferința pe care o au oamenii care suferă de diabet și să nu fie nicicum vorba despre vreo depresie“, spune dr. Lawrence Fisher, diabetolog, pentru medicaldaily.com. Medicii ar trebui să trateze simptomele stresului ca pe o manifestare a diabetului la bolnav, spune Fosher, și nu trebuie „să-l considere o psihopatologie. Iar dacă se poate întâmpla o dată să se facă această greșeală, se poate întâmpla și a doua oară“.
Tulburare bipolară și tulburare de personalitate
Cel mai bun instrument pentru diagnosticarea tulburării bipolare este o discuție față în față cu pacientul. Majoritatea tulburărilor nu sunt incidente izolate pe care pacienții le pot indica sau să spună „din acest motiv sunt bipolar“. Sunt tipare extinse de comportament, vaste și lungi ca durată. Psihologul clinician Russ Federman spune că trei diagnostice sunt deseori confundate cu tulburarea bipolară: depresia unipolară, ADHD și un grup de tulburări de personalitate, care include tulburare-limită sau narcisismul dus la extreme. Fiecare diagnostic greșit oferă o componentă a tulburării bipolare pe care un medic se așteaptă să o descopere. Cei care suferă de depresie se comportă diferit în funcție de temperamentul fiecăruia; ADHD implică treceri bruște între stările mentale; iar cei cu tulburare-limită sunt înclinați spre accese de furie. Federman spune că această ambiguitate face diagnosticul corect și mai critic. „Dacă concluzia diagnosticului privind sănătatea ta mintală nu ți se pare corectă, dacă nu primești suficiente și detaliate explicații de ce ai suferi de tulburare bipolară, spune el, este indicat să ceri și o a doua opinie.“
HIV și gripă
Virusul imunodeficienței (HIV) poate fi depistat abia după trei luni într-un test obișnuit. Până atunci există o perioadă de nesiguranță, când tot felul de simptome care seamănă cu o infecție – febră, amețeală, stări de vomă, pierdere în greutate, ulcere orale și umflarea ganglionilor limfatici – pot fi ușor confundate cu semne ale gripei.
Un nou studiu al British Columbia Centre for Excellence în HIV/SIDA le furnizează medicilor un set de indicații despre cum să facă diferența între cele două și cum să le trateze în mod diferit, ori cu medicamente retrovirale, ori o simplă indicație de hidratare și odihnă. În orice caz, autorii studiului spun că această cercetare nu are menirea de a critica medicii. Mai degrabă, ei vor să scoată în evidență importanța testării timpurii și a prevenției. „Un simplu test de sânge împreună cu o evaluare clinică, spune dr. Julio Montaner, ne ajută să depistăm SIDA din vreme și să prescriem un tratament care salvează vieți.“
