Viceprimar al Sectorului 2 din partea PNL și creditat drept candidat al acestui partid la localele din acest an, Dan Cristian Popescu a creat o mare supriză devenind candidatul PSD în ultimul moment. Despre problema finanțării bisericilor din bani publici, scandalul din jurul unui PUZ controversat, despre soluții de fluidizare a traficului, colectarea selectivă a deșeurilor, dar și implicarea autorității locale în perpetuarea memoriei luptei anticomuniste, doar la Intervicuile Punct News, cu Dan Cristian Popescu.
Reporter: Vreau să te întreb, pentru că ai vorbit la un moment dat despre susținerea financiară a școlilor, a bisericilor. Există aici o controversă, o polemică, să zic așa, care a fost întreținută și de mass-media, și în care mulți cetățeni ai Bucureștiului s-au implicat cu patos: să fie susținute sau nu bisericile financiar; să fie susținută Catedrala Neamului sau să nu fie susținută financiar. Sunt păreri pro și contra, am văzut că sunt chiar foarte mulți contra. Există un curent care invocă separarea statului de biserică și că – vezi Doamne – cultele să își rezolve singure problema. Am văzut pe YouTube la un moment dat un videoclip în care făceai o pledoarie pentru ședința Consiliului Local al Sectorului 2 în favoarea susținerii în continuare a construcției Catedralei Mântuirii Neamului. A existat la nivelul Sectorului 2 o opoziție față de acest lucru?
Dan Cristian Popescu: Da, opoziția celor de la USR, care se opun la orice finanțare, orice ajutor pe care îl dăm Bisericii. Nu știu, probabil au o problemă personală cu Biserica, în general sau…
Reporter: Acolo a existat la un moment dat o majoritate PNL-USR, cel puțin o perioadă?
Dan Cristian Popescu: Nu, am avut un consiliu foarte atomjzat, cu multe partide, și au fost tot felul de majorități. USR-ul în general se opunea la orice. Deci, nu prea votau pentru. Dar în mod special s-au opus la ajutorul pentru biserici, chiar cu luări de cuvânt, și la proiectele mele în general.
Reporter: Cum vezi relația dintre administrația publică locală și Biserică?
Dan Cristian Popescu: Relația trebuie să fie foarte strânsă și… suntem într-o relație complementară. Biserica este, de când ne știm, parte integrantă din sistemul cultural, educațional, social. Cu toții știm că primul spital a apărut în cadrul Bisericii, prima școală – în cadrul Bisericii. Bunicii noștri, străbunicii noștri erau învățați de preot, de dascăl, că de-aia “dascăl” vine de la biserică. Are un rol foarte important în educația și spiritualitatea comunității. Sigur, în lume se pare că aceste instituții ale binelui, cum le numesc eu – Biserica, muzee, teatre – trebuie ajutate. Cazinourile, discotecile, se pare că se pot susține foarte bine. Nu știu dacă are vreo însemnătate filosofică ceea ce vă spun, dar eu cred că Biserica trebuie ajutată de către Administrație pentru că nu se poate susține. De după secularizare, dacă o luăm puțin istoric, Biserica nu s-a mai putut susține singură.
Reporter: Credeți că intrați în conflict cu cei mai mulți din cetățenii Bucureștiului? Susțin ei genul ăsta de suport al instituțiilor statului, al administrației publice locale pentru Biserică?
Dan Cristian Popescu: Sunt abordări superficiale, care nu înțeleg rolul Bisericii. Dacă vezi Biserica doar un loc unde, nu știu, stai în genunchi și te târăști împrejur… Da, e posibil să ți se pară inutilă… Dar, nu știu, dacă de 2000 de ani funcționează această instituție, ar trebui să se gândească măcar că are și un rol.Vorbim de sănătatea spiritului. Spitalul se ocupă de sănătatea fizicului, iar sănătatea spiritului este foarte importantă. Și Biserica are un rol foarte important în această zonă. Și alte roluri. Nu sunt eu persoana care să vorbească despre Biserică, dar are un rol educativ… Tot fundamentul organizării societății noastre este bazat pe filosofia iudeo-creștină.
Reporter: A existat la un moment dat un scandal care a fost reflectat de presă, în legătură cu dezbaterea publică pe tema planului urbanistic coordonator al Sectorului 2. Și asta a adus în prim plan o serie de nemulțumiri ale unor categorii de cetățeni, ale unor ONG-uri care contestau prevederile documentului și chiar veneau cu acuzații grave, că vor fi distruse zeci de hectare de spații verzi, că va apărea, prin construirea de blocuri în zonele cu case, un dezechilibru arhitectonic al zonei. Ce se întâmplă acolo?
Dan Cristian Popescu: Da, am văzut și eu. Iarăși, abordări superficiale. PUZ-ul Sectorului 2 generează peste 30 de hectare suplimentare de spațiu verde, generează un parc v-am spus, de 173 de hectare, de mărimea Herăstrăului pentru cine nu aproximează, așa vizual, ce înseamnă suprafața respectivă. Și PUZ-ul nu autorizează pe cineva ca să construiască. Pentru cine nu cunoaște legislația, numai prin autorizație de construire poți construi ceva. Deci faptul că s-a votat un PUZ nu generează automat construcții. Autorizația de construire o dă primarul. Și eu vă garantez, ca viitor primar al Sectorului 2, că nu voi permite abuzuri de nici un fel atunci când se emite autorizația de construire. Sigur, există niște abordări de sorginte marxistă, la unele ONG-uri. Ei spun așa: dacă noi doi avem două terenuri și dvs. aveți un bloc acolo, eu nu mai am voie să fac nimic și acolo trebuie să fie parcul dvs.. Și eu am întrebat: domnule, dar de ce să nu vă dărâmați dvs. blocul, să fie parc, și să fie la mine bloc? A, păi stați, că nu se pune problema așa. Exact abordarea comunistă din anii patruzeci și șase: domne, tu ai vilă și eu n-am nimic, hai să fim egali. Eu mă mut la tine în vilă și tu mergi… Nu merge așa. Deci, când omului îi ceri impozit pe acel teren, nu poți să nu îi dai nici un drept să facă nimic, ca să fie în beneficiul vecinilor. Sigur, dacă terenul s-a dat cumva ilegal, printr-o retrocedare – și-aici fostul primar Onțanu a dat peste 300 ha în Secftorul 2, în condiții ciudate, unele ilegale, a luat mită de patru milioane de Euro, adică, procesul dânsului e concret – și una dintre primele măsuri pe care le-am luat la Sectorul 2 a fost să trimitem la DNA vreo două camioane de acte. Deci sunt unele care vor reveni Sectorului. Deci sunt două paliere: unul cum s-au dat terenurile… Dar până se anulează titlurile sau se găsește că a fost ceva ilegal, nu poți să îi spui ăluia: îți iau terenul pentru că vreau eu. Suntem într-un stat de drept, cu niște mecanisme. Și altă discuție este că dacă un proprietar are un teren el este obligat ca terenul să fie în folosul public. Poți să i-l iei contra cost. I-l cumperi, spui: domne, noi credem că aici trebuie să fie un parc. Îți dăm banii pe el, facem o evaluare, nu îți convine, poți să ne dai în judecată și evaluează instanța, poate, alt preț. Doar așa poți să îi iei terenul omului. Proprietatea este sfântă, nu îi poți spune: nu, pentru că ești tu prea aproape de mine, nu mai faci nimic. Deci și proprietarul trebuie să aibă niște drepturi. Iarăși, dacă te gândești să cunperi un anumit teren public, trebuie să faci un calcul matematic: domnule, pe terenul respectiv vreau un parc de un hectar. Dacă îl cumpăr, o să mă coste un milion de euro, să zicem. După care, îl voi întreține ca spațiu verde și o să plătesc încă 50.000 Euro pe an. Atunci eu, ca în fiecare an, plătesc suma respectivă ca să am un beneficiu public. Pe de altă parte, prin lege, dacă eu pe acel hectar las să construiți ceva, prin lege trebuie să aveți 30% spațiu verde. Deci eu obțin 30% spațiu verde, deci 3000 metri pătrați fără nici un cost, nu trebuie să mai dau un milion de euro, și vi-l și întrețineți singur în fiecare an. Deci, din hectarul acela, eu pot avea 3000 metri pătrați cadou pentru comunitate și fără cheltuieli de întreținere. E posibil să fie mai util, și banii ăia, milionul și banii de întreținere anuală să îi folosesc pentru altceva. Deci sunt abordări și abordări. Dar trebuie să ținem cont de toate variabilele, nu doar: a, am luat terenul, avem spațiu verde! Pe de altă parte, problema calității aerului din Bucurețti, care nu este foarte bună, nu este legată de cinci copaci sau trei bucăți de iarbă. Este legată de lipsa centurii verzi a orașului. Trebuie să înțelegem că, dacă vrem să ameliorăm aerul din București, trebuie să facem o centură verde a orașului, cu codrii, cu milioane de arbori.
Reporter: Ai un proiect, o viziune în sensul ăsta?
Da, eu văd că este strict necesară această centură verde. Sigur, trebuie un efort al Primăriei Generale și al Guvernului, care să-ți blocheze anumite suprafețe din jurul Bucureștiului, să fie plantați acolo arbori. Sigur, nu se va face peste noapte. Viena lucrează de peste o sută de ani la un proiect similar. Dar ar trebui să îl propunem. Adică, aceea ar trebui să fie soluția corectă. Că spunem acum, am văzut tot felul de ONG-uri: domne, s-a tăiat o creangă la un copac… Sigur, îți poți face publicitate pe Facebook, dar nu aceea este soluția corectă. Trebuie o centură verde corect făcută în jurul Bucureștiului, dacă vrem un aer curat. Și, sigur, trebuie văzut cât de multe mașini putem folosi în București. Și-aici este o altă discuție.
Reporter: Chiar vroiam să te întreb: există o mare problemă a suprasolicitării traficului. Care este viziunea ta, ca viitor primar, în legătură cu decongestionarea traficului? Ai niște proiecte în sensul acesta la nivelul Sectorului 2?
Dan Cristian Popescu: Da, pentru că ne încăpățânăm să folosim în București mai multe mașini decât poate duce Bucureștiul. Uite, și noi, în această cameră, dacă am fi o sută de oameni nu o să stăm bine. Eu am și menționat: cred că toate străzile mici ar trebui să aibă sens unic, pentru fluidizare și pentru mărirea numărului de locuri de parcare. Cred că mașinile nu ar mai trebui să stea pe trotuare, trebuie să stea pe carosabil. Evetual, dacă e prea larg trotuarul ar trebui să mai tăiem din el, să facem parcări. Putem hotărî cu oamenii din zonă. Și cred că trebuie să renunțăm la aceste locuri de parcare gratuite. Pentru că e un abuz. În Sectorul 2 avem aproape 20.000 de mașini părăsite pe stradă. La nivelul Bucureștiului poate sunt 100.000. Oamenii își lasă mașinile pe stradă spunând că e gratuit și le pot lăsa acolo. Sunt 100.000 de locuri pe care le-am putea folosi. Da pentru că le poți parca fără să îți facă nimeni nimic, oamenii le lasă acolo. Nu este corect. E un abuz față de vecinii lor. Și cred că trebuie să abordăm foarte serios această problemă și să ne inspirăm din modelele din toată lumea. Nu inventăm roata în privința parcării. Trebuie să vedem care ar fi costul pe care ar trebui să-l asociem folosirii mașinii în București și să punem un anumit prag pentru cei care folosesc mașina. Un prag de parcare.
Reporter: Alte măsuri în legătură cu fluidizarea traficului? Măsuri de reaizare a unor pasaje?
Dan Cristian Popescu: Una dintre soluțiile pe care le-am discutat cu doamna Firea a fost și cea cu pasajele. Este vorba și de pasaje auto, dar am în vedere un sistem nou, de pasaje pietonale supraterane. Într-o intersecție, am în vedere un pasaj circular pietonal, cu scări rulante la fiecare colț. Pentru că, fără scară rulantă, descurajezi oamenii să se suie, mai ales că sunt și persoane cărora le este greu. Deci, scări rulante și lifturi la fiecare colț și, fiind circular, practic poți să traveersezi și diametral. Și lași în mijloc giratoriu și scoți stopurile. Și atunci circulația merge. Și scoți trecerile de pietoni. E un sistem de 20 de ori mai ieftin decât pasajul auto. Am văzut foarte multe în China, în Asia în general. Și, acolo, sus, pe circulară, muți și tot comerțul din intersecție. Și cureți și toată zona. Faci un mic acoperiș și acolo poți să-ți și cumperi un ziar, o floare. Și traversezi și de pe o parte pe alta, și diametral. Structură metalică, deci se pot face foarte ușor adică le aduci, le îmbini…
Reporter: O problema care, în general, nu apare în atenția mass-mediei și pe care nu am văzut-o în dezbateri, este problema Mmeoriei legate de istoria recentă în special, a memoriei luptei anticomuniste. Ultimii supraviețuitori ai temnițelor comuniste își trăiesc practic zilele de pe urmă, printre noi, din ce în ce mai puțin băgați în seamă, în timp ce, lângă București, Fortul 13 Jilava se ruinează în continuare, fără să primească nici o atenție din partea autorităților de resort. Știu că în 2014, în calitate de deputat în Parlamentul României, ai inițiat un proiect de lege care prevedea înființarea unui muzeu al totalitarismului la Fortul 13 Jilava, și nu în ultimul rînd introducea ca materie obligatorie studiul istoriei perioadei comuniste la licee. Din păcate, am văzut că Parlamentul nu a reacționat așa cum ar fi trebuit și acest proiect a fost îngropat, dar vreau să te întreb: care a fost până acum abordarea ta în legătură cu memoria rezistenței anticomuniste și cum vezi de aici înainte, ca primar, relația dintree comunitatea locală și inițiativele de perpetuare a memoriei luptei anticomuniste?
Dan Cristian Popescu: Lupta anticomunistă… Aici trebuie făcută o explicație foarte clară: nu vorbim de lupta cu membrii de partid comunist. Vorbim de comuniștii aceia, din prima parte a comunismului, care au făcut efectiv lucruri rele, crime, care au schingiut oameni, care au băgat oameni în pușcării. Deci, să nu se înțeleagă că vorbim de cineva care a fost membru de partid și nu știu ce… Vorbim de torționari. Vorbim de anticomuniști, de oameni care au riscat totul, au mers în munți să lupte pentru eliberarea țării de niște torționari aduși cu tancurile de afară. Deci, dacă nu veneau trupe străine, nu se întâmpla nimic… Eram o țară sub ocupație și a fost o Rezistență. Și în Franța a fost, în perioada nazistă, și sunt multe țări în care a avut loc o rezistență și au fost oameni curajoși, eroi… E o parte din istoria României, așa cum vorbim de alți eroi, trebuie să vorbim și de ei, ca de niște oameni care au riscat totul. S-au dus în munți și au îmbrăcat cămașa morții, cum se spune. Au riscat nu numai viața lor, ci și viața familiilor lor. Adică, un sacrificiu… E foarte greu când trebuie să alegi între familie și… e un sacrificiu extrem de puternic. Și acești eroi trebuie să fie puși la locul cuvenit. Măcar în Istoria României. Măcar acum trebuie să îi punem în cartea de istorie la locul cuvenit. Deci, este o datorie de onoare pe care o avem față de ei .Și o formă de educație. De aceea propusesem ca, în loc de acea singură pagină din manualul de istorie modernă, în care se vorbea de România în perioada comunistă, ar trebui să fie o materie în sine, mai ales că istoria pe care nu o înveți, riști să o repeți. Deci, e bine să cunoaștem. Însuflețirea sentimentului patriotic în tineri este un lucru foarte frumos și benefic. Gândiți-vă la societatea de astăzi. Nu generalizez, dar care sunt modelele de azi? Oamenii trebuie să aibă acces la modele reale, oameni care pot să sacrifice tot pentru țara lor, pentru neamul lor, pentru români. Fiecare țară își pune la loc de cinste eroii. Noi de ce nu am face-o? O facem pentru unii, dar trebuie să o facem pentru toți.
Chiar aveam în lucru un astfel de proiect, dar a venit perioada asta cu pandemia… Era vorba de finanțarea transportului pentru copiii care vroiau să meargă la Fortul 13 Jilava în săptămâna altfel. E o săptămână când copiii au altfel de activități și vroiam să introducem în circuit. E păcat să nu folosim un suport vizual foarte bun… Pentru că istoria când o povestești în clasă e una, și când mergi și vezi locurile unde s-a întâmplat e mai ușor, din punct de vedere didactic, dacă vreți…
Reporter: Fac o paranteză, pentru că am citit câteva refeințe în sensul ăsta. Înțeleg că și în familia voastră ați avut o anumită suferință legată de tată, de bunic…
Dan Cristian Popescu: Da, în 1958 tata a fost dat afară din Facultate ca ostil regimului. A fost un an în care au fost mulți studenți dați afară, și a trebuit să reia facultatea de la zero.
Reporter: De altfel, unul dintre matematicienii cei mai importanți ai României…
Dan Cristian Popescu: Da, așa este. Și n-a avut voie să predea. N-a avut voie să iasă din țară. Pentru că era ostil regimului, n-avea voie să aibă legătură cu studenții. Se numea Nicolae Popescu.
Reporter: Înțeleg că, după Revoluție, a fost invitat să predea în Statele Unite…
Dan Cristian Popescu: A fost tot timpul plecat, da, în toate țările. Îl chemau… Acum o privim așa, hilar, dar atunci a fost o dramă. Vă dați seama că s-a reînscris la facultate și când a terminat-o, în ’65, avea pe de-o parte invitația să fie profesor la Princeton, care era numărul unu mondial… Și sistemul de atunci a vrut să-l trimită să predea într-o comună din județul Galați. Și doar la intervenția unor matematicieni mari de-atunci, Moisil,Solomon Marcus, s-au dus toți la ministru și i-au spus: domne, nu se poate, adică, omul e printre cei mai buni din lume și voi vreți să-l trimiteți să vă bateți joc de el. Și așa l-au ținut la institutul de Matematică al Academiei Române. Da, sigur, nu-i un lucru rău să predai la țară, dar când ai o valoare științifică… Princeton îi oferea 6000 de dolari pe lună, ceea ce era o sumă enormă la momentul ăla, adică, dolarul era dolar.
Reporter: Să revenim un pic la problemele Sectorului 2, cum vezi șansele tale în noua bătălie?
Dan Cristian Popescu: Eu sunt foarte încrezător, sigur, și sondajele făcute arată că am prima șansă, de departe, și, mă rog, mă voi vedea cu oamenii… Dar eu fac asta de ani de zile. În fiecare zi eu sunt pe stradă și vorbesc cu oamenii. E foarte important pentru un primar să aibă o legătură constantă cu cetățenii. Deja cu mulți ne cunoaștem, telefonul meu e cvasipublic în Sectorul 2, uneori nu fac față să răspund în timp real, sun a doua zi sau a treia zi. Am ținut și audiențe, iară, foarte multe. Deci e bine să vorbești cu oamenii, pentru că vezi problemele în mod real. Și am și preluat foarte multe idei și soluții de la dânșii. Multe dintre proiectele mele votate în consiliu și aplicate în Sector sunt plecate de la idei ale cetățenilor. Adică eu nu dețin adevărul absolut. Trebuie, în această relație cu cetățenii, să pot rezolva foarte multe lucruri. Ce caut eu tot timpul, când are cineva o problemă? Să nu rezolv problema neapărat, a dânsului, cât să rezolv speța. Să caut cauza problremei, pentru că atunci pot rezolva problema mai multor oameni cu aceeași dificultate.
Reporter: Cum vezi viitorul Sectorului 2 în următorii 4 ani?
Dan Cristian Popescu: Eu, până în 2022, vreau să termin tot ceea ce mai e de reabilitat, blocuri, să începem programul de schimbat, de reabilitat lifturi, bazat pe un proiect de lege al meu, să începem programul pilot de centrale între blocuri pentru a asigura agent termic aproape de casă…
Reporter: Asta este o soluție pentru a scăpa de Radet?
Dan Cristian Popescu: Da. E viabilă, am găsit-o propusă și de japonezi în studiul lor – ei au făcut un studiu pentru București și au propus soluții pentru viitor, atunci… Dar noi am ajuns în acel viitor deja. Și Pasajul Basarab era cuprins în acel studiu… Deci, din moment ce dânșii sunt gata să finanțeze un astfel de proiect, mi se pare că este în regulă. Ei pot finanța acest proiect cu condiții extrem de bune. Deci, perioadă de grație de 15 ani… Sunt niște fonduri ale lor, care să susțină industria japoneză. Te obligă să ai 15% piese japoneze în centrale, dacă vrei să iei bani de la ei. E normal să-și ajute și ei industria. Ceea ce n-ar fi o condiție foarte rea, industria japoneză totuși e bună…
Fac o mică paranteză: când a fost făcut sistemul centralizat pentru distribuție de agent termic, sistemul se baza pe CET-urile din sud și pe fabricile din nord. După Revoluție, fabricile din nord s-au închis și nordul Bucureștiului, cum este Sectorul 2, e dependent tot de sud. Deci, nouă ne vine agent termic de cel mai departe, vine de la CET Sud, străbate o distanță foarte mare. Dacă adaugi faptul că rețeaua este destul de veche și nereparată, se pierde foarte mult. Deci pleacă cu 120 și ceva de grade din CET și ajunge cu 54 de grade. Adică, pierderea aia o plătim tot noi. Dacă ai muta centrala lângă bloc, pierderea ar fi zero.
Reporter: Centralele cu ce combustibil merg?
Dan Cristian Popescu: Sunt mai multe discuții. Deci, ideal ar fi să iei o parte dintre deșeuri și să le amesteci cu ceva pentru a scăpa și de o altă problemă. Dar, sigur, după ce o să facem un proiect pilot o să vedem exact, și cu specialiști din domeniu, o să găsim cea mai bună soluție.
Reporter: Vreau să te mai întreb ceva. Din punctul meu de vedere, o notă foarte proastă la nivelul Capitalei – nu știu dacă ține de Primăria Capitalei sau de sectoare – este faptul că nu există încă o colectare selectivă a reziduurilor, a deșeurilor, pentru a se putea pune în practică politici de reciclare.
Dan Cristian Popescu: Să știi că în Sectorul 2 există, am introdus-o de aproape doi ani de zile, printre înjurăturile oponenților, care considerau că e ceva rău.
Reporter: Dar ei sunt susținători ai unor politici ecologiste!
Dan Cristian Popescu: Teoretic, dar practic nu. Deci am fost primul sector care am introdus mașini diferite, fracție uscată și fracție umedă. Am început să colectăm pe două fracții. Sigur, trebuie să ajungem la cinci fracții, dar, când am început acest lucru, o sută de mii de cetățeni nici nu aveau contract pentru gunoi, își puneau gunoiul în stradă direct. Și atunci am zis: hai să facem cu două fracții. Deci fracția umedă, cea menajeră, și reciclabilele, fracția uscată. Deci am introdus mașini diferite, am preluat noi, Primăria, serviciul de a lua gunoiul, pentru că înainte erau contracte private. Am introdus o taxă, am zis: banii pe care îi dădeați la firme ni dați nouă, la Primărie, și noi mai departe discutăm cu firma, pentru a avea control și pentru a introduce această colectare selectivă. Scandal, că de ce le luăm banii! Dar de fapt erau aceași bani. Binențeles, cei de la USR au dat în judecată, au atacat, au pierdut toate procesele între timp. Au uitat să menționeze că atunci au spus că e taxă ilegală, să nu mai plătiți. Pentru că sigur, e ușor să-I spui omului nu plăti gunoiul, e foarte frumos, pentru că sună bine politic. Mai mult, am introdus și noi, după ce am organizat pe toată lumea și i-am preluat sub umbrela Primăriei, după ce am introdus mașini diferite, am introdus și noi subvenționarea ridicării gunoiului, dar condiționat de colectarea selectivă. Ca un bonus pentru cei care sunt corecți.
Reporter: Și să înțeleg că în momentul ăsta există gratuitate în cazul în care te încadrezi în programul de colectare selectivă?
Dan Cristian Popescu: Nu e sută la sută, e nouăzeci de bani pe an, pentru că nu am putut să punem zero. Adică taxa zero, 0,99 lei. Și de o lună am introdus și recipiente, deci luăm pe trei fracții acum, în anumite zone ale sectorului. Am introdus recipiente pentru sticla de sticlă. Deci deja avem trei fracții: menajer, reciclabil fără sticla de sticlă și sticla de sticlă. De ce am scos-o prima? Pentru că e cea mai grea și cea mai casantă, și este mai bine să o luăm în niște recipiente separate. Deci e un program pilot acum, cu trei sute de recipiente pentru sticla de sticlă. Deci noi colectăm selectiv, sigur, nu încă pe cinci fracții, nu toată lumea… E un proces în derulare. Eu cred că, în doi-trei ani, lumea se va obișnui și vor opta pentru a fi cetățeni corecți, pentru că vor primi și această subvenție în continuare.
Reporter: Înainte de a încheia, vreau să-ți mulțumesc pentru faptul că ai venit la Punct News. Și, dacă mai ai ceva de adăugat sau de transmis, un mesaj celor care ne urmăresc…
Dan Cristian Popescu: În primul rând vă mulțumesc pentru oportunitatea de a discuta, și cu altă ocazie, când o să mă mai invitați, dacă nu o să fie altă activitate, o să răspund bucuros. Aș vrea ca oamenii să înțeleagă că politica se face pentru ei, pentru oameni. Politica înseamnă proiecte și soluții, pentru că, la final, oamenii contează. Este și sloganul meu: acasă, oamenii contează. Nu trebuie să depindem de un lider de partid sau de negocierile făcute în niște birouri, trebuie să fim alături de oameni și să facem lucruri pentru ei. În politică trebuie să intri să faci ceva, nu să fii cineva, nu să intri pentru o funcție. Eu așa cred, adică n-am intrat în politică pentru a deveni cineva. Dacă n-am devenit înainte să intru, e greu să devin după. Am intrat ca să fac ceva și este demersul meu, vreau să fac ceva în Sectorul 2 și să arăt că se poate mai bine și la noi. Așa cum am arătat și cu școlile și am rămas plăcut surprins când un parlamentar neamț mi-a spus: “Noi nu avem așa ceva.” Mi-a zis, fac o altă paranteză, “la noi nu s-ar putea întâmpla, nici Merkel n-ar putea ca într-un sat măcar să pună un mai slab la sat candidat în fața… Mi-a zis “Ar fi revoluție în CDU dacă s-ar întâmpla așa ceva”. Nu și-ar permite să pună unul mai slab în fața unuia mai bun. Niciodată. Este ca și cum ai spune că albul e negru. Deci oamenii trebuie să meargă la vot și să voteze pe cei care fac lucruri pentru ei, și să aibă o relație directă cu administrații locali, cu politicienii locali.
Reporter: Încă odată îți mulțumim pentru prezența la interviurile Punct News și să ne revedem cu bine la următoarele interviuri.
