Cine a fost tatăl lui Alexandru Rafila?

Unele surse au vehiculat informația că tatăl profesorului, care s-ar fi numit tot Alexandru Rafila, ar fi făcut parte din aparatul represiv al regimului comunist, scrie 3dots.ro.

Alexandru Rafila a confirmat, duminică seara, la B1 TV, că tatăl său a lucrat la Arad în aparatul Securității, până în 1949, dar spune că foarte multe dintre informațiile apărute în spațiul public nu sunt adevărate și acuză un atac politic menit să-i prejudicieze imaginea publică.

Alexandru Rafila consideră condamnabil faptul că tatăl său a lucrat pentru Securitate, însă a subliniat că este neadevărată acuzația că ar fi participat la represiunea revoltei unor țărani din Valea Crișului Alb, în vara anului 1949. El a explicat că tatăl său a fost dat afară din Securitate în iunie 1949, iar masacrul țăranilor a avut loc în august 1949.

”Mă afectează, sigur, și emoțional, dar nu văd unde este vina mea pentru că sunt fiul tatălui meu. Mi se pare absolut de nepermis modul în care este prezentat acest lucru”.

Rafila este de părere că aceste atacuri au directă legătură cu înscrierea sa în PSD și candidarea pe listele acestui partid la alegerile parlamentare.

Alexandru Rafila a povestit că după ce a fost dat afară din Securitate, tatăl său a venit la București și a făcut Facultatea de Medicină, dar și de aici a fost suspendat timp de șase luni fiind considerat ”element dușmănos”.

”Da, tatăl meu a fost student la Medicină, a terminat al doilea Facultatea de Medicină, în anul 1960. La vârsta de 40 de ani. Nu era student când lucra la Securitate în județul Arad. A fost student la București în perioada 1954-1960. (…)

Tatăl meu a terminat Facultatea de Medicină în anul 1960, eu m-am născut în 1961, iar evenimenele la care faceți referință s-au petrecut în anii 48-49”, a arătat Alexandru Rafila.

Pe de altă parte, profesorul acuză de lipsă de obiectivitate documentarul ”Memorialul durerii” – unde se fac acuzațiile despre presupusa participare a tatălui său la reprimarea revoltei țăranilor.

”Filmul respectiv, Memorialul durerii, cu tatăl meu nu a fost obiectiv, pentru că dincolo de lucrurile pe care el le-a făcut și cu care eu nu sunt de acord – adică, în mod evident, apartenența la Securitate în acea perioadă, din punctul meu de vedere, este un lucru absolut condamnabil – a pus în paralel un film despre uciderea unor țărani din județul Arad.

Articolul precedentSpitalul mobil de la Iaşi, funcţional doar pe jumătate la doar câteva zile după ce a primit primii pacienţi
Articolul următorCandidatul la prezidențiale care se consideră cel mai de încredere partener și prieten al României