La 7 septembrie 1952 era executat de comuniști învățătorul Ion Pridon, conducătorul unuia dintre cele mai importante grupuri de sprijin ale luptătorilor din rezistența armată anticomunistă din Munții Făgărașului.
Născut în 13 ianuarie 1899, în satul Părău, județul Brașov, într-o familie de țărani, Ion Pridon a devenit învățător în satul natal. În primul război mondial și în cel de-al doilea a luptat ca voluntar, ajungând la gradul de căpitan.
După ocuparea țării de către sovietici și instaurarea regimului comunist, împreună cu studentul Marcel Cornea, învățătorul Ioan Boamfă, Ioan Buta și alții, a constituit organizația clandestină de rezistență „Vultanul”. Aceasta a devenit una dintre cele mai importante rețele de sprijin pentru gruparea de rezistență armată din Munții Făgărașului, condusă de Ion Gavrilă Ogoranu.
În noaptea de 15-16 noiembrie 1950, ca urmare a unei trădări, Securitatea a desfășurat o amplă acțiune în mai multe localități făgărășene, precum: Părău, Mândra, Toderița și Râușor. În acea noapte fatidică, în casa învățătorului Pridon se aflau adăpostiți Marcel Cornea și Virgil Radeș, tocmai atunci coborâți din munți. Marcel Cornea va fi primul luptător al grupului, ucis de Securitate.
Învățătorul Ion Pridon va fi arestat, iar în 1951 va fi condamnat la moarte de justiția militară a regimului comunist. Supraviețuitorii au mărturisit că, pe parcursul detenției, acesta a avut un comportament demn și o ținută morală impunătoare, refuzând orice compromis cu organele de anchetă. La 27 septembrie 1952 cădea sub gloanțele plutonului de execuție.
