Manfred von Richthofen, mult mai cunoscut sub numele de „Baronul Roșu”, a suscitat o fascinație incredibilă, atât în timpul scurtei sale vieți, cât și în rândul generațiilor ce au urmat.
Măiestria sa în luptele aeriene, dar și cavalerismul uimitor de care a dat dovadă, în multe rânduri, au făcut ca numele sau să fie asociat adesea cu eroi mitici, ale căror fapte au fost povestite și repovestite, de multe ori căpătând noi dimensiuni.
Freiherr Manfred Albrecht von Richthofen s-a născut în anul 1892, în orașul prusac Breslau, astăzi Wroclaw, în Polonia. Provenea dintr-o familie nobilă, tatăl sau fiind ofițer de cavalerie, iar printre înaintașii săi se numără inclusiv un renumit maresal prusac. În anul 1911, el se înrolează în Regimentul 1 Ulani.
Este locul unde l-a prins începutul primului război mondial, în iulie 1914. Fascinația să față de aviație, îl va face să se transfere la această nouă ramură a forțelor armate, abia apărută, de altfel. Începând cu anul 1915, von Richthofen va îndeplini sarcina de observator de aviație. Practic, el avea misiunea de a raporta efectele bombardamentului asupra liniilor inamice.
În cursul anului 1916 va urma cursul de pilotaj, primul sau comandant fiindu-i Oswald Boelcke, as al aviației germane de la acea vreme. De remarcat că primul sau zbor s-a încheiat cu o aterizare nereușită, rămasă totuși fără urmări majore. Von Richthofen va fi influențat tot restul vieții sale de concepția despre zbor a lui Boelcke, considerându-l pe acesta un adevărat mentor.
În luna septembrie 1916 are primul sau raid, pe frontul de vest, în zona orașului Cambrai, din Franța. După raidul cu numărul 18 Manfred von Richthofen este decorat cu ordinul Pour le Mérite cea mai înaltă distincție militară prusacă.
În cursul acestor zboruri, el doboară nume importante din aviația anglo-franceză, asul britanic Lanoe Hawker fiind un exemplu elocvent în acest sens.
Că o mică paranteză, trebuie precizat faptul că, la acea vreme, așii aerului erau priviți cu admirație. Astfel, faptele lor de arme erau consemnate de presă, atât cea a țării de origine, cât și cea a inamicilor. Ca o mică analogie, pot fi comparați cu niște vedete de cinema, avant la lettre.
În acest an, așii aviației germane Max Immelmann și Oswald Boelcke sunt doborâți, astfel că von Richthofen devine cel cel mai bun pilot al țării sale.
Există informații conform cărora britanicii ar fi pus un premiu de 8.000 de lire sterline pentru doborârea sa.
Ceea ce l-a consacract practic că as absolut al aviației a fost aportul unității sale la ceea ce englezii au numit “bloody sunday”, aprilie sângeros. Este vorba de luna aprilie a anului 1917, moment în care statistica a arătat că durata medie de viață a unui pilot britanic a scăzut dramatic de la 295, la 92 de ore de zbor. Von Richthofen repurteaza în această luna 20 de victorii confirmate.
Unitatea pe care o conducea, Jasta 11, a preluat denumirea de “Circul Zburător”, datorită frecvenței cu care era mutată în puncte nevralgice ale frontului. Cu totul neobișnuit, Von Richthofen își va vopsi triplanul în culoarea roșu aprins, motiv pentru care a și fost supranumit “Baronul Roșu”.
Adept al unei idei de cavalerism, ieșite din comun având în vedere ororile primului război mondial, Baronul Roșu și-a vopsit avionul în această culoare neobișnuită pentru ca inamicii săi din aer să-l poată recunoaște cu ușurință, chiar dacă acest lucru îl făcea o țintă pentru mulți.
Ulterior, modelul sau a fost copiat de mai mulți piloți.
Deși avea o eficacitate iesită din comun în luptă, există mărturii conform cărora refuză să atace avioane inamice avariate, și care ar fi devenit astfel o pradă ușoară pentru el.
La un moment dat suferă o rană gravă la cap, în timpul unei misiuni, dar reușește să aterizeze în siguranță, în ciuda faptului că era aproape orb. Însă, această rana îl va urmări până la sfârșitul vieții, nereușind să scape de sechelele ei niciodată.
Apariția avionului sau roșu era considerată ca un boost de moral pentru trupele germane, fiind considerat imposibil de doborât. Totuși, în aprilie 1918 are loc o luptă aeriană cu escadronul 209 RAF, condus de canadianul „Arthur Roy Brown”. Manfred von Richthofen urmărea avionul inamic a lui „Wilfrid May”, iar canadianul vine în ajutorul lui May. În focul luptei, Manfred von Richthofen nu va respecta unul din punctele dictonului mentorului său de a nu trece pe teritoriul inamic.
Chiar și astăzi, împrejurările morții sale sunt cumva confuze.Totuși, cele mai recente studii arată că lovitura fatală ar fi venit de la sol, nu dintr-un duel aerian.
Că dovadă a prețuirii de care se bucura, inclusiv în rândul trupelor Antantei, Baronul Roșu a fost înmormântat cu onoruri militare, iar ziua respectivă a fost declarată zi de doliu în Germania.
Având confirmat un număr de 80 de victorii la activ, Manfred von Richthofen, este, fără îndoială, cel mai de succes as al primului război mondial. Totuși, moștenirea să înseamnă mult mai mult. Conform jurnalului său, publicat ulterior, acesta era un pacifist convins, adept al unui cod al onoarei, mai degrabă demn de un cavaler medieval.
Se poate merge pe ipoteza în care Baronul Roșu a fost un neadaptat, un om născut într-o epoca mult prea târzie pentru caracterul său nobil.
