Lauri Torni, soldatul finlandez care a luptat pentru trei armate împotriva rușilor / De la bătălia pentru Karelia până în Vietnam

Despre viața lui Lauri Torni au fost scrise cărți și făcute filme, fiind un adevărat erou al epocii moderne. Întâmplarea a făcut că toate luptele sale să fie purtate împotriva aceluiași inamic. Este vorba de comunism, sub toate aspectele și formle sale.

În cei 47 de ani de viață, Lauri Torni a luptat în trei războaie diferite, obținând 16 decorații, incluzând Crucea Mannerheim, Crucea de Fier germană, precum și Steaua de Bronz americană.

Chiar și astăzi, trupele speciale americane au o decorație specială care îi poartă numele

Lauri Torni este singurul soldat înhumat în cimitirul militar american Arlington, din Virginia, despre care se știe cu siguranță că a făcut parte din Waffen SS.

Dar cine a fost Lauri Torni?

Născut în anul 1919, la Viipuri, în regiunea istmului Karelia, într-o familie destul de înstărită, Lauri și-a încheiat studiile, excelând la disciplinele sportive, ski și box, printre altele. Ajungând la vârsta necesară, el se va înrola în  armata de rezervă finlandeză.

Aici va trebui să prezentăm un pic contextul istoric. După împărțirea Poloniei, între Germania nazistă și U.R.S.S., sovieticii au devenit interesați de istmul Karelia, pentru a crea o zonă tampon în jurul orașului Leningrad, astăzi Sankt Petersburg. Rușii au solicitat Finlandei cedarea acestui teritoriu, lucru refuzat categoric de Carl Gustaf Emil Mannerheim, conducătorul țării de atunci.

Astfel, la 30 noiembrie 1939, Stalin ordona invadarea Finlandei. Torni avea, la acea dată, puțin peste 20 de ani.

Este începutul a ceea ce este cunoscut în istorie drept „Războiul de iarnă”. Raportul de forțe era disproporționat, sovieticii aruncând asupra Finlandei zeci de divizii. Din fericire pentru armata finlandeză, trupele sovietice tocmai trecuseră prin îngrozitorul proces de epurare declanșat de Stalin, astfel încât armata era slab echipată, prost condusă, iar acțiunile lor haotice au putut fi, inițial, contracarate de micuța armata finlandeză, obișnuită cu asprimea deosebită a climei, precum și cu terenul.

La începutul războiului, Lauri avea gradul de sergent și se ocupa de serviciile de intendență. Deși era perfect conștient de importanța logisticii într-un război modern, el a considerat că poate fi de folos într-un rol mai activ. Astfel, a părăsit tabăra în care se afla, a pătruns nevăzut într-un avanpost rusesc, luând prizonier un soldat rus și ducând-ul pe acesta în liniile finlandeze. Efectul de moral asupra camarazilor săi a fost unul extraordinar.

Acest eveniment i-a convins pe superiorii săi de enormul său potențial, dându-i comanda unei echipe anti tanc. Torni a repurtat câteva succese răsunătoare îndeplinind această funcție, distingându-se în mod deosebit la asediul de la Lametti, în februarie 1940. În urma acțiunilor sale, este trimis la un curs de ofițeri, devenind în luna martie sublocotenent. Este pus în fruntea unei companii de etnici suedezi, care nu vorbeau limba finlandeză. Acest aspect nu l-a împiedicat, totuși să se descurce admirabil.

Totuși, la scară largă, războiul nu merge spre un curs favorabil pentru finlandezi. Deși provocau pierderi uriașe invadatorilor, diferența masivă de echipament, de tancuri, aviație începea să-și spună cuvântul. Astfel, trupele sovietice au reușit, în cele din urmă, să străpungă apărarea liniei Mannerheim, amenințând capitala Kareliei, orașul natal al lui Lauri, Viipuri. Ca urmare a acestui fapt, la 13 martie 1940, la Moscova, se semnează tratatul de pace. Condițiile erau grele pentru Finlanda, care pierdea circa 10% din teritoriu. A fost o victorie plătită scump de soivietici, dar totuși o victorie.

Această înfrângere militară a țării sale natale, Lauri Torni nu a uitat-o niciodată. Este poate momentul decisiv al vieții sale.

La sfârșitul conflictului, lui Lauri îi sunt acordate înalte decorații finlandeze, dar acest lucru nu a putut compensa, pentru el, pierderea teritoriilor finlandeze, precum și umilința înfrângerii.

Poate dintr-un sentiment de răzbunare, va pleca clandestin din Finlanda și se va înrola în nou înfințata unitate SS Freiwillingen Nordost. La momentul respectiv nu era ieșit din comun faptul ca locuitori din teritorii ne-germane să devină voluntari în SS, fie din convingeri naziste, fie din ura față de bolsevism.

În cadrul acestei unități, Torni va primi o pregătire specifică trupelor care se infiltrau în spatele liniilor inamice.

La 22 iunie 1941, Germania invadează U.R.S.S., Finlanda luând parte la această invazie pentru a-și recupera teritoriile pierdute, în ceea ce avea să fie cunoscut că “Războiul de continuare”.

A sosit momentul răzbunării pentru Lauri Torni. Reîntors în Finlanda, acesta va conduce o unitate de infanterie în zona Kareliei. Obține rezultate remarcabile în acest nou post, dar în martie 1942 calcă pe o mină. Este avansat la gradul de locotenent, refuză spitalizarea și pleacă din nou pe front, deși avea încă fragmente de șrapnel în corp.

Până în anul 1944, el va conduce și instrui unități în tactici de commando. Devine un specialist în tehnici de infiltrare în teritoriu inamic și adunare de informații.

Una dintre cele mai curajoase acțiuni ale sale are loc în vara lui 1944, când, la comanda unei unități de sub 100 de soldați finlandezi, ține piept la două regimente rusești, în zona Ilomansti. Provoacă pierderi masive sovieticilor, permițând astfel grosului armatei finlandeze să se retragă.

Din nefericire, este a două oară când calcă pe o mină. Aflat în covalescenta, va primi Crucea Mannerheim, cea mai importantă decorație finlandeză, ocazie cu care va fi promovat la gradul de căpitan.

Armata sovietică pune un premiu pe capul sau, mort sau viu. Premiul era de 3 milioane de mărci finlandeze, echivalentul a jumătate de million de dolari americani, astăzi.

În septembrie 1944, guvernul finlandez va încheia o pace extrem de dură cu sovieticii. Pe lângă concesiuni teritoriale, Finlanda  a fost nevoită să plătească imense despăgubiri de război.

De asemenea, armata finlandeză urma să fie, în mare parte, demobilizată.

Torni nu a acceptat înfrângerea, și, împreună cu alți finlandezi demobilizați, pleacă la Hamburg, cu un submarin. Aici este instruit în tehnici de sabotaj și comando. Dar acest lucru nu durează mult, întrucât, rușii se apropiau de Berlin.

Deși lupta curajos împotriva sovieticilor, Torni realizează că sfârșitul este aproape. Nedorind să fie luat prizonier de ruși, ceea ce pentru el ar fi însemnat moarte sigură, decide să se predea aliaților din vest.

O perioadă este internat într-un lagăr de prizonieri în Lubeck, dar în momentul în care află zvonuri că ar putea fi predat rușilor, va evada, împreună cu un compatriot finlandez. Nu se cunosc detaliile acestei evadări. Ulterior, cei doi ajung în Copenhaga, unde își fac rost de acte de la consulatul finlandez.

Însă, o dată ajuns în Finlanda, Torni este acuzat de trădare, de către poliție. Practic, aceștia aveau dreptate, având în vedere că fugise în Germania să lupte cu sovieticii, deși țara să încheiase pace cu aceștia. În plus, climatul politic era unul tulbure, după al doilea război mondial, foarte multe posturi cheie din administrația finlandeză fiind ocupate de oameni loiali rușilor.

Astfel, în luna august 1945, este arestat pentru trădare, dar, din nou va evada. Se va reuni cu familia. Începe să lucreze la o uzină electrică, dar este din nou arestat și condamnat la 6 ani de închisoare. Va evada din nou în 1947.

Serviciile secrete vor lansa zvonuri despre el că ar fi condamnat pentru furt, în realitate. Acest lucru, Lauri nu îl va suporta, predându-se pentru a-și reabilita numele. Va încerca din nou să evadeze, de această dată eșuând.

Spre anul 1950, președintele finlandez îi acordă grațierea. Până la acea dată, controlul sovietic asupra Finlandei slăbise, înlesnind acest lucru. Totuși, Lauri și-a pierdut gradul, precum și decorațiile primite în război. S-a simțit trădat de propria țară și a considerat că nu îl mai leagă nimic de pământul natal. Va emigra în Suedia unde lucrează ca tăietor de lemne. Este momentul în care cunoaște singura femeie din viață să, o suedeză din Stockolm, cu care se va logodi, în 1950.

Hotărăște ca la nuntă să poarte vechea sa uniformă de căpitan, și logodnica sa va călători în Finlanda să o aducă.

Însă, printr-un capriciu ciudat al sorții, este exact momentul în care i se aprobă viza de emigrare în Venezuela, unde dorea să înceapă o nouă viață, alături de un grup de expați finlandezi. Timpul fiind foarte scurt, nu își va aștepta logodnica. Deși au păstrat legătura o perioadă, cu speranța că se vor reuni, acest lucru nu s-a mai petrecut niciodată.

Lauri trăiește o perioada în Caracas, având locuri de muncă variate. În cele din urmă se va îmbarca pe un vas, ca marinar. Deși viza sa nu îi permitea să părăsească vasul, el va sări peste bord în largul coastelor Louisianei.

Pentru o perioadă se va stabili la New York. Însă, intră în vizorul FBI-ului, fiind un imigrant ilegal. Din fericire, prin intermediul unui compatriot finlandez, îl va cunoaște pe generalul în retragere William Donnovan, viitorul părinte al OSS, precursorul CIA.

Acesta îi va recunoaște potențialul militar, inlesnindu-i obținerea vizei, precum și înrolarea în armată. Este momentul în care Lauri Torni devine Larry Allan Thorne, schimbându-și numele.

În 1954 va începe antrenamentul pentru armata americană. Pentru el, la Fort Dix, situația era puțin ciudată. Recruții aveau 19 sau 20 de ani, iar Thorne 34. Totodată, engleza sa nu era dintre cele mai bune.

Va urma cursuri speciale de parașutism precum și de supraviețuire în medii ostile, unde va excela. Va ajunge până la gradul de sublocotenent, după ce va efectua stadii în Germania.

Urmează transferul la corpul de elită al Beretelor Verzi. Împreună cu aceștia va participa la recuperarea avionului spion american, prăbușit în Iran, în 1962.

Va urma apoi primul tur în Vietnam, în calitate de consilier militar, primind cu această ocazie Steaua de Bronz și fiind ridicat la gradul de căpitan.

În al doilea tur al său în Vietnam, va fi dislocat în regiuna Na Drang, unde va deveni șeful serviciului de informații.

În anul 1965 va participa la o misiune de localizare a bazelor Vietcong din Laos. Misiunea a fost un succes, dar, pe drumul de întoarcere, elicopterul a dispărut de pe radar. Exact un an mai târziu, în 1966, Thorne, împreună cu ceilalți ocupanți ai elicopterului au fost declarați morți, deși nu au fost găsite nici cadavrele nici epava.

Abia după 30 de ani, rămășițele sale au fost găsite de o misiune fino-americană, la 25 de km de Na Drang.  A fost repatriat și înhumat în cimitirul militar american Arlington, în anul 2003.

În cei 47 de ani de viață, Lauri Torni a luptat în trei războaie diferite, obținând 16 decorații, incluzând Crucea Mannerheim, Crucea de Fier germană, precum și Steaua de Bronz americană.

Chiar și astăzi, trupele speciale americane au o decorație specială care îi poartă numele

Despre viața sa au fost scrise cărți și făcute filme, fiind un adevărat erou al epocii moderne. Întâmplarea a făcut că toate luptele sale să fie purtate împotriva aceluiași inamic. Este vorba de comunism, sub toate aspectele și formle sale.

Lauri Torni este singurul om înhumat în cimitirul militar american Arlington, din Virginia, despre care se știe cu siguranță că a făcut parte din Waffen SS.

Citește si:

Așii aviației: Alexei Meresiev – Drumul de la strungar la erou de film

Legenda Baronului Roșu, ultimul cavaler al aerului din primul razboi mondial

Uimitoarea poveste a lui Simo Häyhä, vânătorul finlandez devenit cel mai bun lunetist al tuturor timpurilor

Albert Speer, geniul arhitecturii naziste, omul care a spus: “Îmi pare rău”

Otto Skorzeny – între mit și realitate

Povestea Diviziei Azul în cel de-al doilea război mondial

21 iunie în istorie: Galileo Galilei este găsit vinovat de erezie de către Inchiziţie

18 iunie în istorie: Bătălia de la Waterloo

100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon

3 iunie în istorie: Masacrul din piața Tiananmen

75 de ani de la procesul „ziariştilor fascişti, vinovaţi de dezastrul ţării”

75 de ani de la moartea marelui dramaturg Mihail Sebastian

Povestea lui Kurt Ksniepel, eroul necunoscut al Germaniei în cel de-al doilea război mondial

27 iunie 1913: România declară război Bulgariei

Articolul precedentSemne de viață detectate sub rămășițele clădirilor distruse, la o lună de la explozia din Beirut
Articolul următorNoul ”Batman” are coronavirus