Povestea lui Harry Hollingworth, psiholog american, și a Coca-Cola se întâlnește într-un punct de cotitură pentru existența amândurora. Pentru Coca-Cola, Hollingworth a reprezentat salvarea și continuarea ascensiunii. Pentru Hollingworth, Coca-Cola a reprezentat ”colacul de salvare” pentru un om care se zbătea în sărăcie, deși avea studii superioare.
Povestea începe într-o seară a zilei de 20 octombrie, 1909. Coca-Cola era în mare ascensiune dar nici nu știa ce o așteptă. Aproape 10.000 de litri de sirop folosit la fabricarea băuturii a fost confiscat de agenții guvernamentali americani în timp ce era transportat de la fabrica Coca-Cola din Atlanta.
Captura a fost realizată în temeiul noi legii ”Pure Food and Drug Act”. Era începutul sfârșitului pentru compania producătoare de băuturi. Au fost dați în judecată și nu, nu pentru zvonurile că sucul conținea cocaină, ci pentru cafeină.
Statul american considera pe atunci că cafeina produce serioase probleme de ordin motor și mental. Principalul acuzator a fost Harvey Washington Wiley, conducătorul Biroului de Chimie din cadrul Departamentului de Agricultură al Statelor Unite. El a depus mărturie împotriva companiei acuzând că băutura conține o cantitate mare de cafeină, considerată otravă și chiar un posibil drog.
Compania americană era ”în corzi”. Pregătindu-se pentru proces, avocații și-au dat seama că guvernul american își baza toată pledoaria pe studii ale efectului negativ al cafelei asupra animalelor. Dar dacă rezultaltele ar fi diferite pe un eșantion uman?
Harry L. Hollingworth, revoluționar pentru acele vremuri
Coca-Cola și-a dat seama că dacă nu face ceva rapid, va pierde procesul și totul se va ruina. Prima oară s-au gândit la psihometricianul James McKeen Cattell, celebru pentru munca sa în sfera cercetării personalității. El a refuzat categoric să studieze efectul cafeinei pe un eșantion format din oameni.
Compania s-a reorientat rapid și l-a ofertat pe unul dintre doctoranzii lui Catell, tânărul Harry Hollingworth.
Hollingworth, născut în 1880, avea o condiție financiară precară. El a fost nevoit să aștepte mai mulți ani pentru a se putea înscrie la universitate, dat fiind faptul că nu deținea fondurile financiare necesare pentru acest demers. Chiar și cu licența obținută la Universitatea din Nebraska, nu a primit nicio ofertă de a profesa, el fiind licențiat în psihologie și filozofie.
Oferta Coca-Cola l-a salvat pe Hollingworth. Cu toate acestea, cercetătorul nu s-a lăsat copleșit și a condiționat ajutorul său: Coca-Cola nu puteau să folosească rezultatele studiilor în reclame, numele său nu putea fi asociat cu marca, iar cercetătorul putea să publice studiile indiferent de impactul rezultatelor asupra companiei.
Studiile propriu-zise, un exemplu de rigurozitate până și astăzi
Procesul era aproape, așa că Hollingworth a planificat o serie de trei studii în decursul a 40 de zile. Studiile au fost extrem de riguros realizate și sunt până și astăzi un standard în ceea ce privește o metodologie solidă de cercetare.
Cercetările s-au desfășurat într-un apartament de șase camere din cartierul newyorkez Manhattan, special transformat în laborator.
Eșantionul a fost format din oameni sănătoși care variau de la consumatori de cafea până la participanți care nu consumau cafea.
Peste 20 de teste au fost comprimate în seria de trei studii, inclusiv teste pentru măsurarea abilităților cognitive, senzoriale sau motorii (timpi de reacție, calcule mentale, discriminarea culorilor, fermitatea mâinilor).
Prima săptămână a studiilor nu a implicat cofeină administrată și participanții nu au fost informați cu privire la ceea ce li se testează și nici asistenților nu le-a fost comunicat care este scopul cercetării.
Administrarea cofeinei s-a realizat prin capsule în cel de-al doilea studiu. Unii subiecți au primit un placebo, de asemenea, prin capsule, astfel încât să nu existe indicii cu privire la diferența gustului.
Studiul final, care a durat o săptămână, a folosit sirop Coca-Cola, atât cu cofeină cât și fără.
Studiile au fost conduse în timpul zilei de Leta Hollingworth, soția lui Harry, care a folosit banii câștigați de la Coca-Cola pentru a-și urma doctoratul în psihologie la Universitatea Columbia. Harry avea să i se alăture seara pentru analiza datelor. Soția lui Hollingworth a fost tot timpul lângă soțul ei și are o mare contribuție la succesul studiilor.
Procesul. Cât au contribuit rezultatele lui Hollingworth?
Procesul era deja în desfășurare când Hollingworth și-a terminat cercetarea meticuloasă. A depus mărturie împotriva guvernului american, prezentându-și rezultatele. Hollingworth a susținut că Coca-Cola pare a fi un stimulent moderat pentru performanța motorie și cognitivă, în timp ce nu s-a găsit niciun fel de deficiență asupra funcțiilor cognitive și motorii după consumul celebrei băuturi acidulate.
Cazul nu a ajuns la un juriu niciodată. În a patra săptămână, judecătorul a stabilit că cafeina din Coca-Cola nu este un ingredient adăugat în băutură, ci un constituent esențial al acesteia. Cu toate acestea, niciodată nu a fost pronunțat dacă efectul cafeinei are sau nu repercursiuni asupra bunei funcționări a organismului uman, cu toate că cercetările lui Hollingworth de atunci au fost concludente.
Guvernul american a făcut apel la decizie dar nu i-a fost aprobat. În 1916, după ce guvernul a dus cazul la Curtea Supermă, până atunci judecându-se la nivel statal, aceștia au câștigat. Coca-Cola și-a redus conținutul de cafeină dar nu l-a eliminat.
Ce a câștigat Hollingworth?
În 1912, Hollingworth publică rezultatele studiilor. Au fost generate o serie extrem de extinsă de date datorită ”catastofobiei” lui Hollingworth – era obsedat de rigurozitate și duplica mereu analizele de date pentru a se asigura de corectitudinea lor.
Studiile Coca-Cola i-au adus lui Hollingworth un succes răsunător. În 1927, acesta este ales președintele Asociației Americane de Psihologie, cea mai mare ”forță” în psihologia mondială până și în zilele noastre.
Hollingworth a luat mai apoi cursul cercetărilor în ceea ce se numește ”psihologie de business”, o zonă aplicată a psihologiei. Deși activ și în zona industrială a psihologiei, Hollingworth a fost mai mult interesat de ceea ce îi aducea venitul cel mai mare.
Pentru cercetător, oferta Coca-Cola a fost șansa vieții lui. De acolo, a ținut doar de el să demonstreze cât de serios și riguros poate fi.
Pentru gigantul american, Hollingworth a reprezentat omul potrivit la locul potrivit. Nu putem decât să ne dăm cu părerea asupra a ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi concluzionat în urma studiilor că cafeina chiar are efecte negative asupra organismului uman.
Cert este că Hollingworth rămâne o figură emblematică pentru psihologie și poate că fără el, astăzi nu am mai fi găsit pe rafturi băutura cu ambalaj roșu băută de atâtea milioane de oameni și nici celebrele reclame de Crăciun pe care cu toții le așteptăm an de an.
