Frida Kahlo, o pictoriță renumită a secolului 20, a surprins lumea artistică mai ales prin autoportretele sale. Ea a fost fiica fotografului și istoricului german Guillermo Kahlo și Matilde Calderon y Gonzales. Frida Kahlo și-a trăit întreaga viață având în minte o singură idee: aceea de a fi liberă. Vogue dezvăluie 7 lucruri mai puțin știute despre ea.
La Casa Azul
Actualul muzeu „Frida Kahlo” este casa în care a crescut și a murit. Născută în „Casa Azul”, ea a crescut într-o familie cu 4 fete în districtul Coyoacán din sudul Mexicului. Deși ziua sa de naștere oficială este 6 iulie 1907, ea și-a schimbat-o în 1922 în 7 iulie 1901, pentru a coincide cu data începerii Revoluției Mexicane. După moartea artistei, pe 13 iulie 1954 la vârsta de 47 de ani, casa a devenit un muzeu plin de picturi și opere de artă create de Frida Kahlo pentru a aduce un omagiu culturii mexicane, care îi era atât de dragă.
Sănătate precară
La vârsta de 6 ani, Frida Kahlo a fost diagnosticată cu poliomielită, o boală infecțioasă acută, cunoscută și ca paralizie spinală infantilă. Poate duce la paralizie, cel mai adesea afectează membrele inferioare. Pe parcursul vieții, piciorul său drept s-a atrofiat și a încetat să mai crească. Din acest motiv, ea purta fuste și rochii lungi. În 1925, pe când avea 19 ani, autobuzul în care se afla a fost implicat într-un accident rutier. Frida a suferit numeroase fracturi și operații periculoase, în urma cărora a rămas mai multe luni imobilizată la pat. De-a lungul vieții, a fost operată de 32 de ori și a purtat 28 de corsete diferite pentru a-i susține coloana. Cu un an înainte de a muri, starea sa de sănătate s-a deteriorat și piciorul i-a fost amputat. A fost cea mai dureroasă perioadă a vieții sale.
Un om de știință
Deși pasionată de artă datorită tatălui său fotograf, Frida Kahlo nu a avut în vedere inițial o carieră artistică. A fost admisă la prestigioasa Escuela Nacional Preparatoria. Era pasionată de științele naturii și spera să fie medic, o profesie în care ar fi reușit datorită minții agere. A fost una dintre cele 35 de fete admise dintr-un total de 2000 de studenți. Însă, din cauza accidentului, a fost nevoită să renunțe la visul său. A devenit interesată de artă, folosind pictura ca un mijloc de evadare din cotidian și nu ca pe o modalitate de a-și exprima suferința. Șevaletele erau așezate pe genunchi sau suspendate deasupra patului, pentru a ajunge la ele fără să se miște.
Întâlnirea cu Diego Rivera
Cunoscut la nivel mondial pentru picturile sale murale, artistul mexican Diego Rivera a întâlnit-o pe Frida Kahlo când a mers la școala ei în 1928. Impresionat de talentul său artistic, el a declarat: „Avea o sinceritate plastică fundamentală și o adevărată personalitate artistică. Lucrările ei transmit o senzualitate vitală, îmbogățită și mai mult de o capacitate de observație nemiloasă, chiar dacă sensibilă.” Deși cu 21 de ani mai tânără decât pictorul, Frida Kahlo s-a căsătorit cu Diego Rivera în 1929. Cei doi au avut o relație tumultoasă, dar pasională, însoțită de infidelități din partea ambilor parteneri. Frida Kahlo a avut o aventură inclusiv cu Leon Trotsky.
O feministă renumită
Alăturându-se Partidului Comunist la vârsta de 21 de ani, Frida Kahlo este cunoscută pentru că a luptat pentru emanciparea femeilor într-o societate mexicană dominată de bărbați. Bisexuală, Frida Kahlo a visat la libertate. Prin arta sa, ea evocă tavanul de sticlă care încă restricționează femeile: avortul, patriarhatul, sexualitatea … și-a folosit chiar faimoasa sa mono-sprânceană ca armă împotriva presiunilor sociale și așteptărilor estetice impuse femeilor. Nu a ezitat niciodată să fie fotografiată în ținute masculine, cu un pahar de tequila în mână și fumând o țigară. Aceste imagini nonconformiste au contribuit la reputația ei scandaloasă.
Frida la Paris
După întâlnirea cu André Breton, Frida Kahlo s-a îndreptat spre Franța. Uimit de lucrările sale, acesta a invitat-o la Paris pentru a vedea expoziția mexicană organizată la galeria Renou et Colle. În ciuda profundei sale neplăceri față de capitala Franței, pe care a numit-o murdară și pretențioasă (parțial datorită dezgustului pentru mișcarea suprarealistă), Picasso i-a dat o pereche de cercei în formă de mâini de fildeș, Luvrul a cumpărat unul dintre autoportretele sale, iar Elsa Schiaparelli a creat o rochie în cinstea ei: Madame Rivera.
Anti-suprarealism
Motivul respingerii suprarealismului de către Frida Kahlo a fost existența ei plină de obstacole. Boli din copilărie, accidente rutiere, presiuni patriarhale, povești de dragoste complicate, avorturi spontane … Frida Kahlo le-a amintit întotdeauna oamenilor de natura autobiografică a picturilor sale. Nu a fost inspirată de inconștiență și de vise, ca în cazul suprarealiștilor. Fiecare luptă fizică și mentală se reflectă în lucrările Fridei Kahlo. Ea a adăugat: „Îmi pictez realitatea”. De fapt, cel puțin 55 din cele 150 de lucrări ale sale sunt autoportrete.
