Era o zi de duminică, dar la orele 5 dimineața, premierul Imre Naghy anunța la radio, gâtuit de emoție, că țara sa este atacată de Armata Roșie. El făcea apel către Occident, pentru a fi sprijinit…
În ziua de 4 noiembrie 1956, armata sovietică declanșa ampla operațiune de ocupare a Budapestei, zdrobind revoluția maghiară începută la 23 octombrie.
Iluzia unei destinderi în Estul comunist
Până în 1953, regimul comunist din Ungaria se remarcase prin măsurile deosebit de represive, după model sovietic. După 1949, peste 40.000 de oameni fuseseră arestați și aruncați în pușcării, în timp ce alți 13.000 fuseseră deportați provincie. Se estimează că, în 1953, un milion de oameni erau sub procedură juridică inițiată de procuratură. Poliția politică (AVH) exercita o supraveghere totală asupra populației.
După moartea lui Stalin în martie 1953, la cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a fost inițiată o delimitare față de excesele perioadei staliniste, ceea ce a determinat un așa numit proces de destalinizare în toate țările aflate sub dominație sovietică. Hrușciov declarase că este pregătit să retragă consilierii sovietici din toate țările socialiste, stabilind cu conducerile acestora relații frățești. Întreaga Europă de Est începea să spere într-o destindere reală.
În iunie 1956, Mihail Suslov, secretar cu probleme ideologice al PCUS, avansa ideea aducerii lui Ianosi Kadar, alături de Rákosi, la conducere, precum și că ar trebui rezolvată problema ponderii exagerat de mare a evreilor în conducerea partidului comunist maghiar. Și aceste discuții au stârnit speranțe în sufletul multor maghiari.
Scânteia Revoluției
Totul a început cu o amplă manifestație pașnică a studenților în ziua de 23 octombrie 1956, organizată după modelul mișcărilor protestatare desfășurate în Polonia, în vara aceluiași an. Studenții au reușit să atragă de partea lor segmente semnificative ale altor categorii sociale, în special muncitori, totul transformându-se într-un protest împotriva regimului comunist condus de Mátyás Rákosi. Înlăturat din funcția de secretar general al partidului comunist maghiar, Rákosi este înlocuit cu Ernő Gerő, care se va adresa Uniunii Sovietice, solicitând o intervenție militară pentru înăbușirea mișcării.
În stradă, stema comunistă este înlăturată de pe toate drapelele maghiare. În seara de 23 octombrie, zeci de mii de oameni străbat podul de peste Dunăre, spre clădirea parlamentului. Apoi, coloanele s-au deplasat către sediul radioului din Budapesta, pentru a se adresa națiunii. Securitatea maghiară, care păzea radioul, avea să deschidă focul asupra protestatarilor care forțau intrarea, făcând sute de victime. Aceasta va duce la escaladarea tensiunilor și la extinderea spiritului revoluționar în toate marile orașe maghiare. La Budapesta este distrusă statuia lui Stalin și sunt doborâte toate simbolurile comuniste de pe clădiri.
Ungaria revine la democrație și pluripartidism
Pe fondul evoluției luptelor de stradă, care înclinau balanța victoriei în favoarea forțelor revoluționare, este desemnat ca prim ministru Imre Nagy. În ciuda așteptărilor comuniștilor, care sperau ca acesta să continue măsurile de forță ale lui Gero, Nagy manifestă disponibilitate de dialog cu revoluționarii. Foarte probabil că el se baza pe declarațiile lui Iuri Andropov, de la Ambasada Sovietică. Acesta afirmase că Uniunea Sovietică nu va interveni în cursul evenimentelor de la Budapesta. Amarnică iluzie! În realitate, Andropov alimenta constant cu rapoarte neliniștitoare conducerea de la Kremlin.
În timp ce revoluționarii sunt stăpâni pe oraș, sunt eliberați din închisori numeroși oameni politici ai opoziției și înalți prelați ai Bisericii. Își reiau activitatea partidele politice desființate de comuniști, apar publicații libere, iar Nagy pune oficial problema ieșirii Ungariei din Pactul de la Varșovia.
Intervenția militară sovietică
Îngrijorată de frământările din Ungaria, URSS plănuia încă din primăvara anului 1956 o intervenție militară. Trupele sovietice staționaseră în această perioadă la graniță, pe teritoriul României. Pe 23 octombrie, ele vor intra în acțiune, în sprijinul forțelor de Securitate AVH, care vor purta lupte grele cu brigăzile alcătuite din studenți și muncitori.
Un raport CIA din 27 octombrie 1956, citat de DIGI24, informa despre luptele dintre trupele sovietice de ocupaţie şi protestatarii sprijiniţi de facţiuni ale armatei maghiare, care aveau loc atât la Budapesta, cât și în întreaga ţară. Ostilitățile se duceau între trupele sovietice, miliție și forțele securității, pe de o parte, şi protestatari pe de altă parte. Armata maghiară nu intervenea sau, uneori, fraterniza cu revoluționarii. Multe oraşe se declaraseră „oraşe libere” şi alcătuiseră guverne regionale. Grănicerii maghiari și vameșii trecuseră de partea Revoluției, iar frontiera cu Austria se trecea liber în ambele sensuri.
Totuși, pe fondul evoluțiilor de după preluarea conducerii de către Imre Nagy, începând de pe 30 octombrie sovieticii păreau că încep să manifeste o anumită deschidere spre negocieri.
Totul avea să se năruie însă în noaptea de 3 spre 4 noiembrie, când armata sovietică își schimbă total atitudinea, ocupând Budapesta. Era duminică dimineața când, la orele 5,00, pe un ton tulburător de dramatic, Imre Nagy anunța invadarea Ungariei de către trupele sovietice, după care, împreună cu ceilalți membri ai guvernului, solicit azil politic la ambasada Iugoslaviei. Tot atunci, Ianos Kadar adresează maghiarilor un mesaj, anunțând că este noul prim-ministru. Mulți dintre membrii noului Guvern aveau să afle de la radio că sunt miniștri în noul guvern.
Sfârșitul
În zorii zilei de 4 noiembrie întreaga Ungarie era ocupată de armata sovietică. URSS va justifica intervenția prin obligațiile ce-i reveneau în cadrul Pactului de la Varșovia. Totuși, intervenția a fost disproporționată și extrem de brutală. Se estimează că, în intervenția din Ungaria, s-ar fi folosit mai multe tancuri decât cele folosite de Germania în invadarea Uniunii Sovietice din 1941. Artileria sovietică va declanșa ample bombardamente asupra Budapestei, în timp ce 6000 de tancuri au acționat împotriva centrelor de rezistență revoluționare, care s-au luptat cu un eroism ieșit din comun. Se înregistrează în jur de 2.500 de morți, 14.000 de răniți, iar circa 160.000 de persoane reușesc cu greu să se refugieze în Occident. Bombardamentele aveau să înceteze abia pe 11 noiembrie, ca urmare a cererilor Consiliului Muncitoresc și a organizațiilor studențești.
Trebuie menționat că, pe toată durata revoluției, postul de radio Europa Liberă, finanțat de Statele Unite, încurajase pe maghiaro să lupte, asigurând că forțele NATO îi vor susține în cazul unei intervenții militare. În ciuda apelurilor disperate lansate către Occident atunci când Armata Roșia a intrat în Ungaria, revoluționarii aveau să constate cum aliații apuseni vor asista, impasibili, la masacrul declanșat de sovietici.
Imre Nagy va fi arestat pe 22 noiembrie și transportat în România, unde va fi deținut de Securitate, sub strictă supraveghere, într-o casă conspirativă de la Snagov. La cererea sovieticilor, el va fi predate comuniștilor unguri, care îl vor judeca la Budapesta și îl vor condamna la moarte prin spânzurare. Va fi executat abia pe 16 iunie 1958. Alte peste 350 de persoane vor fi, de asemenea, condamnate și executate în acest fel.
