- După miezul nopții, Nicolae Ceaușescu a plecat să se odihnească, în dormitorul special amenajat. Elena Ceaușescu nu a dormit, interesându-se permanent de evoluția evenimentelor din stradă. Toată conducerea politică a țării s-a aflat în acea noapte în sediul CC al PCR.
- Ora 3,00: Ministrul Apărării, Vasile Milea, revine în sediul CC al PCR, după ce coordonase personal represiunea din stradă. Într-o stare vizibil afectată, acesta are un moment de cedare nervoasă și izbucnește în plâns. Șeful Securității Iulian Vlad îi sugerează arestarea lui Ceaușescu, dar Milea era prăbușit psihic și nu se raliază propunerii.
- Ora 5,30: Revenit în acea noapte, cu avionul în București, de la Timișoara, generalul Victor Atanasie Stănculescu merge la Spitalul Militar și, cu comlicitatea medicului Niculescu, își va pune piciorul în ghips, simul
- Nd o întindere de menisc, cu scopul de a se eschiva de la participarea la represiunea de dimineață, care era iminentă.
- Ora 7: Din toate marile întreprinderi și platforme industriale ale Bucureștiului, muncitorii aflați sub impresia terifiantă a focurilor de armă care au tulburat noaptea trecută, dar și incitați de confrați ai lor care participaseră la evenimentele din centru, se organizează spontan și pornesc în coloane spre centrul oraşului. Sute de mii de oameni se îndreaptă pe marile artere către centrul de putere al lui Ceaușescu.
- Nicolae Ceaușescu este înștiințat de fratele său, Ilie Ceaușescu, de faptul că sute de mii de oameni se îndreaptă către centru. Ilie Ceaușescu îl sfătuiește pe dictator să cedeze și să numească un guvern avându-l în frunte pe Iliescu, pentru a da satisfacție sovieticilor. Replica dictatorului este uluitoare. El îi reamintește fratelui său de Piața Tien An Men, dând de înțeles că intenșioneasză să aplice aceeași metodă de reprimare a protestatarilor.
- Ora 8,30. Ședinţă-fulger organizată de Ceaușescu. Acesta îl acuză cu duritate pe generalul Milea de trădare. Tulburat, Milea iese din şedinţă la 8:45, cere pistolul unui subaltern și se închide în biroul său.
- Ora 9,20. Generalul Vasile Milea, ministrul Apărării, se împuşcă în biroul său din sediul CC. Va muri câteva ore mai târziu, la spital. Ceaușescu dă ordin să fie adus generalul Stănculescu, în starea în care se află.
- Ora 9:30. Piața Universității este plină de oameni. La presiunea masei imense de demonstranți, forțele armate (unități ale armatei, miliției și securității) încep să fraternizeze cu demonstranții.
- Ora 9,50. Generalul Stănculescu este adus la sediul CC, prezentându-se la Nicolae Ceaușescu. Acesta îi ordonă să preia comanda și să organizeze apărarea sediului puterii.
- Ora 9,54. Prin nota telefonică nr. 36, generalul Nicolae Eftimescu, adjunctul şefului Marelui Stat Major, ordonă trupelor venite din ţară în Bucureşti: „Toate unităţile armatei execută numai ordinele comandantului suprem. Toate unităţile din Târgovişte şi Mihai Bravu se concentrează în Bucureşti în cazărmile din Şoseaua Olteniţei”. Practic, Ceaușescu își subordonează direct Armata, după dispariția ministrului Apărării.
- Dinspre cazărmile din Șoseaua Olteniței, pornesc către centru peste 80 de tancuri, cu misiunea de a înceca în sânge insurecția populară. În drepturl institutelor de lângă Piața Sudului, ia naștere o manifestație spontană a angajaților acestor institute și a locatarilor din zonă. Aceștia opresc tancurile, prin baricade gformate din tramvaie și autovehicule mari la Piața Sudului, așezându-se în fața tancurilor. Se poartă negocieri între comandanții militari și protestatari.
- Ora 10,40. Generalul Victor Atanasie Stănculescu, numit în locul lui Milea, dă ordin tuturor unităţilor militare aflate în Bucureşti să se retragă în cazărmi.
- Ora 10,45. Radioul şi Televiziunea anunță comunicatul lredactat de Ceaușescu, prin care se anunţă sinuciderea „trădătorului Milea”, precum şi instituirea stării de necesitate pe întregul teritoriu al României. Comunicatul se va retransmite, cu unele modificări, la 11:02, 11:25 şi 11:37.
- Ora 11. La Radio, un revoluţionar anunţă populaţia despre mişcarea populară desfășurată în centrul Bucureştiului.
- Orele 11-12. Ca urmare a ordinului noului ministru al Apărării Stănculescu, coloana de tancuri se retrage înapoi spre cazărmile din Șoseaua Olteniței. În centru, se retrag și dispozitivele militare din jurul CC al PCR, dar și scutierii Miliției de pe străzile înconjurătoare. Masele invadează Piaţa Palatului şi forţează intrarea Comitetului Central. Securiștii care urmau să apere sediul CC primesc ordin de la generalul Vlad să nu tragă în protestatari.
- Ora 12. La sediul Ministerului Apărării, generalul Ilie Ceauşescu, cu de la sine putere, îi primeşte pe contraamiralul G. A. Mihailov (ataşat militar la Bucureşti) şi pe generalul G. N. Bociaev (reprezentantul Forţelor armate unite ale tratatului de la Varşovia) şi le solicită să îi comunice lui Gorbaciov faptul că în România se intenţionează formarea unui nou guvern. Ei le adresează rugămintea de a da dovadă „de multă reţinere” cu privire la evenimentele din ultimele zile.
- La Televiziune apar primii manifestanți, dinspre bulevardul Dorobanți, cerând ca instituția să devină a poporului și să li se permită accesul. Personalul Televiziunii îi introduc pe revoluționari, între care se distingeau figurile lui Ion Caramitru și Mircea Dinescu.
- Ora 12:06. Sub presiunea protestatarilor, care deja forțau ușile sediului CC, pe fondul panicii care îi stăpânea pe toți cei rămași în clădire, Stănculescu oferă soţilor Ceauşescu soluția părăsirii imobilului cu elicopterul. Revoluționarii deja invadaseră clădirea CC, iar primii dintre ei au ajuns pe terasa imobilului exact în momentul în care elicopterul decola. În acest sens, este adus un aparat de zbor condus de pilotul Vasile Maluțan, care îi va prelua pe cei doi, împreună cu Emil Bobu și Manea Mănescu, precum și gărzile de corp. În realitate, Stănculescu nu a făcut decât să îl înlăture, în mod conștient, pe Ceaușescu din sediul puterii politice.
- În mijlocul efervescenței colective și haosului, au loc primele încercări de formare a unui guvern nou, care să înlocuiască guvernul ceaușist condus de Constantin Dăscălescu. În sediul Ministerului Apărării, generalul Ilie Ceaușescu, fratele dictatorului, încearcă să schițeze un fel de remaniere de guvern. În sediul CC al PCR, Ilie Verdeț încearcă să formeze și el un guvern nou. Tot în orele ce au urmat, se va constitui, în jurul lui Ion Iliescu și Consiliul Frontului Salvării Naționale.
- Ora 12,20. Elicopterul aterizează la Snagov. Ceauşescu încearcă să intre în contact cu oficialităţile din teritoriu, dar mulți dintre ei nu mai răspund. Pilotul cere protecţie aeriană, dar este refuzat.
- Ora 12,47. Studioul 5 al Televiziunii emite mira cu Rapsodia lui George Enescu pe fundal, după care difuzează genericul TVR şi imnul „Deşteaptă-te, române!”. Emisia a continuat din Studioul 4 la ora 12,51. Alături de alți revoluționari, Ion Caramitru şi Mircea Dinescu anunță victoria revoluţiei Revoluției. Va apărea și regizorul Sergiu Nicolaescu. Teodor Brateș – adjunct al redactorului șef al Redacției «Actualități» din TVR – va deveni amfitrionul transmiterii Revoluției în direct, care va fi transmisă atât în România, cât și în întreaga lume, fiind preluată de marile televiziuni. Pe numele său adevărat Froim Bernard, Brateș devenise în 1948, din mecanic, activist comunist, iar în 1949 redactor la Radiodifuziunea Română, plecând în 1953 la Școala de științe sociale „A.A. Jdanov” (devenită ulterior Academia Ștefan Gheorghiu). Susceptibil de legături cu KGB și cu agentul acestui serviciu, Silviu Brucan, Brateș figurează în rechizitoriul procuraturii ăn legătură cu crimele din Decembrie 1989, ca “principalul factor de diseminare a știrilor false, cu caracter diversionist, în acest fel contribuind într-o foarte mare măsură la instalarea psihozei teroriste ce a afectat profund întreaga populației a României (militari și civili). Mesajele televizate ale suspectului s-au referit la atacuri teroriste asupra obiectivelor militare și civile, apă otrăvită, clădiri minate, diverse conduite abominabile ale așa-zișilor teroriști, atacuri cu elicoptere, desanturi aeriene, coloane de blindate în deplasare etc. Repetarea acestui gen de dezinformare a făcut ca psihoza teroristă să atingă cote paroxistice și astfel să constituie principala cauză a numeroaselor pierderi de vieți omenești, vătămări și distrugeri petrecute în timpul evenimentelor revoluționare”.
- Ora 12,47. Elicopterul, având la bord pe soţii Ceauşescu și două gărzi de la Securitate, decolează cu intenția de a ajunge la aerodromului Boteni. Ceauşescu speră să poată organiza rezistența de la Târgovişte.
- Ora 13,09. Elicopterul cu care au fugit soţii Ceauşescu aterizează lângă oraşul Titu. Un securist oprește un autoturism, urcându-se în el ămpreună cu soţii Ceauşescu.
- Ora 13,30. Prin nota telefonică nr. 39, generalul Victor Stănculescu ordonă Armatei să nu mai execute decât ordinele ministrului Apărării. Ceaușescu este decuplat oficial de la comansa Armatei.
- La Televiziune apare un ofițer al Armatei. Mihai Lupoi, deşi un simplu căpitan, își permite să vorbească în numele Armatei Române, provocând indignarea superiorilor săi care ăl văd la televizor. El anunță că generalul Nicolae Militaru este noul ministru al Apărării, deși la acel moment nu exista nici o decizie a unui for legitim în acest sens. Generalul Militaru fusese dovedit în anii 1970 ca agent recrutat de GRU, serviciul de informații al Armatei Sovietice, avea să contribuie, prin ordinele sale deliberat criminale, la numeroase crime, prin masacrele de la Otopeni şi MApN, soldate cu zeci de morţi. Ulterior Revoluției, Mihai Lupoi a refuzat să declare cine s-a aflat în spatele anunţului făcut de el. Acuzat că ar fi avut, la rândul său, relaţii strânse cu serviciile secrete ale Uniunii Sovietic, Lupoi avea să recunoască în cele din urmă, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul” în 2009, că avea întâlniri periodice cu şeful reţelei GRU din Bucureşti. Tot Lupoi a anunțat la Televiziune că Securitatea continuă să fie de partea lui Ceaușescu și să tragă în populație, dar și că există risculunei intervenții militare străine în România.
- Ora 13,55. Invocând o problemă tehnică, șoferul mașinii în care se află cuplul Ceaușescu oprește în dreptul comunei Văcăreşti. Soţii Ceauşescu şi garda de la Securitate se urcă într-un alt automobil, cerând șoferului să îi transporte la Târgovişte.
- Orele 14,15. Unităţi ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Naţională, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituţii şi unităţi de interes strategic. Blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore.
- Apare la Televiziune Petre Roman, prezentat ca fiu al unui erou, cu referire la tatal său – Valter Roman, născut Ernst Neulander, evreu din Oradea, devenit comunist, luptător în războiul civil din Spania, venit în Romînia în 1944, cu Armata Sovietică, având gradul de maior NKVD, participant la bolșevizarea României. Petre Roman era candru universitar la Politehnica din București și participase la mișcările din stradă.
De asemenea, apare și Gelu Voican Voiculescu, prezentat de Brateș ca “o victimă a Securității”, la rândul său participant la protestele din stradă. Voican va indica și el Securitatea ca principal inamic care continuă să susțină regimul lui Ceaușescu, lucru care nu era adevărat, conducerea Securității trecând și ea de partea Revoluției. Ulterior se va dovedi că Voican Voiculescu fusese într-adevăr clientul Securității, dar că devenise informator al acesteia.
Crainicul Petre Popescu anunță la TVR că la Sibiu forțele Armatei s-ar lupta din greu cu Securitatea care trage în diferite puncte ale orașului. Acolo, într-adevăr, se consuma o tragedie, soldată cu zeci de morți și sute de răniți, dar din excesul de zel și incompetența comandantului garnizoanei militare din Sibiu.
Apare, în sfârșit, și generalul Nicolae Militaru, îmbrăcat în uniformă de iarnă a Armatei Române. Acesta se prezintă ca o victimă a regimului Ceaușescu și – contrar tuturor regulamentelor militare – își permite să înceapă să dea ordine către înalții offițeri comandanți de unități, cu autoritatea unui comandant, deși era scos din rândul cadrelor militare active în urma colaborării sale cu serviciile secrete sovietice. Numit de Iliescu ministru al Apărării Naţionale a doua zi, generalul Militaru a adus la conducerea principalelor structuri militare o reţea de oameni fideli Moscovei, trași pe linie moartă de Securitatea lui Ceaușescu, reactivându-i și reintegrându-i în Armată. De acțiunile lui Militaru și a oamenilor puși de el în funcții se leagă cea maimare parte a diversiunilor militare, soldate cu mai mult de 1000 de morți, din zilele care vor urma.
Un alt personaj legat de serviciile secrete sovietice, care va intra în scenă în acest timp, este amiralul Cico Dumitrescu. Absolvent al Academiei Militare de la Leningrad în anii ’50, acesta a fost dovedit de contraspionajul românesc ca agent sovietic, fiind arestat în 1980, dar eliberat după câteva luni la intervenția Elenei Ceauşescu, se pare ca urmare a protecției sovietice, care a recurs la presiuni şi amenințări. Cico Dumitrescu va fi, de asemenea, implicat în sângeroasa diversiune militară din zilele ce au urmat.
- Ora 14,30. introducă în scenă la TV pe un alt personaj dubios, Ion Iliescu, în acel moment director al Editurii Tehnice. Fiu al comunistului Alexandru Iliescu, acesta studiase și el în anii 1950 în URSS, la Universitatea Frunze, ocupând în țară funcții înalte în ierarhia de partid, dar fiind marginalizat de Ceaușescu în urma legăturilor sale cu sovieticii. Iliescu era personajul cel mai agreat de Gorbaciov pentru o schimbare de lider a regimului comunist de la București, fiind indicat în acest sens inclusiv de Radio Europa Liberă. El a fost chemat la Televiziune de oameni trimiși de regizorul Sergiu Nicolaescu, dar și ca urmare a insistențelor generalului Militaru, amiralului Cico Dumitrescu și Petre Roman.
Deși situația era stăpânită la acel moment în întreaga țară de forțele Armatei, coordonate de generalul Stănculescu, Iliescu va induce ideea că există un vid de putere și că suntem în stare de haos și dezordine. El anunță că “vom constritui în cursul acestei zilei un Comitet al Salvării Naționale”. Iliescu va face un apel la toți cei care pot contribui la organizarea unui organism al puterii politice: “În jur de ora 5 (17), la sediul Comitetului Central să vină toți cei responsabilicare se pot angaja în această opera constructive de care trebuie să ne apucăm încă de astăzi.”
Ora 14,30. Soţii Ceauşescu ajung la Centrul pentru protecţia plantelor din Târgovişte. Câteva minute mai târziu, un oficial al cooperativei anunță telefonic Miliţia.
- Ora 15,00. Soţii Ceauşescu sunt preluaţi din Centrul pentru protecţia plantelor, de către sergenții majori Ion Enache şi Constantin Paisie de la Miliţia Judeţeană Dâmboviţa.
- Ora 17,00. Într-o încăpere din interiorul sediului CC al PCR se întrunesc o serie de personaje având toți, într-un fel sau altul, vechi legături cu structurile puterii comuniste. Ion Iliescu se impune ca lider al acestui nucleu, având în preajma sa pe generalul Militaru, vechii comuniști staliniști semnatari ai „Scrisorii celor 6” (Brucan, Bârlădeanu, C. Mănescu etc.), Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu și alții.
În urma apelului televizat al lui Iliescu, la sediul CC sosește și Corneliu Coposu, veteran al Partidului Național Țărănesc, secretar al lui Iuliu Maniu și fost deținut politic timp de 17 ani. El va cere să fie primit în încăperea unde se constituia centrul de putere, dar este respins, ca urmare a reacției lui Silviu Brucan: “Nu are ce căuta aici! Să plece!”
Generalul Militaru afirmă, în cadrul discuțiilor, că Frontul Salvării Naționale există de mai mult de 6 luni de zile, dând de înțeles că, cel puțin o parte din cei prezenți acolo făceau parte dintr-o conspirație mai veche.
- Ion Iliescu iese de două ori în balconul fostului CC al PCR, adresându-se și el populației adunate în Piața Palatului. El își începe discursul cu “dragi tovarăși”, vorbind termenii cunoscuți ai propagandei comuniste, dar este huiduit de manifestanți, care încep să strige: “Fără comuniști!” În Piață, lozincile maselor se radicalizează, nemaistrigându-se “Jos Ceaușescu”, ci “Jos Comunismul”. Evenimentele urmează același parcurs de radicalizare anticomunistă, ca și în celelalte țări din Europa de Est.
- Ora 18:20: În Piața Palatului se trag primele focuri de armă din direcții necunoscute. Peste mulimea aflată în piață se înstăpânește panica. Din balconul CC, luminat de reflectoare, dar neatins de nici un glonț, se fac apeluri la calm și se strigă să se înceteze focul. Totul devine de neînțeles, nimeni nu înțelege cine și de ce mai trage. Armata începe să riposteze, tancurile efectuează manevre printre oamenii din mulțime. Acesta este debutul diversiunii “teroriștilor”, care va dura mult după 25 decembrie, și care va produce peste 1100 de morți, de 10 ori mai mult decât victimele represiunii lui Ceaușescu.
- Ora 18,10-18,15. Soţii Ceauşescu sunt arestaţi în sediul Miliţiei Judeţene Dâmboviţa, de către reprezentanţi ai Miliţiei şi Armatei.
- Ora 18:30. Soţii Ceauşescu sunt introduși în Unitatea Militară 01417 din Târgovişte. Aici vor rămâne, sub pază militară, până la judecarea şi execuţia lor.
- Ora 19:30: La Televiziune se anunţă arestarea soţilor Ceauşescu.
- Ora 23:32: Este transmisă la Radio şi Televiziune Proclamaţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale, citită de Ion Iliescu.
