Timișoara arată asemenea unui oraș aflat sub ocupație. Forțele de represiune stăpânesc orașul. Totuși, în acea dimineață lucrătorii din fabricile timișorene refuză să reia activitatea şi se adună în curţile unităţilor pentru a protesta. Autoritățile locale, alături de secretarii şi generalii trimişi de la Bucureşti încearcă în zadar să discute cu muncitorii. Aceștia nu mai pot fi stăpâniți.
Până la acest moment, în Timişoara au murit 72 de oameni şi circa 300 au fost răniți. Totuși, pe 20 decembrie 1989, în ciuda celor trei zile de crâncenă represiune armată, spiritul revoluționar cuprinde întreaga suflare a Timișoarei. Muncitorii intră în grevă în toate marile intreprinderi, se unesc și ies în stradă. Mulțimile înlătură de peste tot însemnele și lozincile comuniste și se îndreaptă spre Comitetul Judeţean pentru a dialoga cu autorităţile.
În fața acestei situații, Armata și forţele de ordine primesc dispoziția să se retragă în cazărmi pentru a preîntâmpina confruntările cu manifestanţii. În ciuda afirmației eronate susținută de unele surse istorice, Armata nu a fraternizat cu revoluționarii pe 20 decembrie 1989. Retragerea în cazărmi s-a făcut la ordinul comandanților, ca unică soluție în fața ieșirii populației Timișoarei în stradă. Însă a rămas alături de conducerea comunistă, inclusiv alături de Ceaușescu, până la fuga acestuia din 22 decembrie 1989.
- ora 10 – Muncitorii ies din unităţile economice şi se îndreaptă în coloană spre centrul oraşului.
- La ordinul generalului Milea, Armata se retrage în cazărmi.
- ora 13 – manifestanții spulberă dispozitivul militar din faţa Operei ocupă piața, iar un grup de protestatari, în frunte cu Lorin Fortuna, pătrunde în Operă. Liderii Revoluţiei se instalează balcon, de unde vor vorbi mulţimii care se adună cu zecile de mii. Ia ființă Frontul Democratic Român, prima formațiune politică a Revoluției din 1989, care proclamă Timişoara drept primul oraş liber din România. Mass-media din străinătate începe să transmită știri despre declararea Timișoarei oraș liber. Mulţimea din Timişoara desemnează un comitet cetăţenesc care să prezinte revendicările sale autorităţilor comuniste.
- ora 15 – Nicolae Ceauşescu se întoarce din Iran şi organizează o nouă teleconferinţă în care expune din nou propria sa viziune asupra evenimentelor de la Timișoara, pe car eleconsideră exclusiv opera intervenției unor forțe străine, respectiv SUA, URSS şi Ungaria.
- Soseşte la Timişoara prim-ministrul Constantin Dăscălescu, care intră în negocieri cu reprezentanţii protestatarilor aflaţi în faţa Comitetului Judeţean de Partid. Printre revendicările acestora se numără: demisia lui Nicolae Ceauşescu şi a guvernului, organizarea alegerilor libere, reformarea învăţământului şi libertatea absolută a presei, Radioului şi Televiziunii, anchetarea şi condamnarea tuturor celor răspunzători pentru represiunea armată din zilele de 17, 18 şi 19 decembrie, eliberarea deţinuţilor politici, înapoierea morţilor pentru a fi îngropaţi creştineşte. Din cauza inflexibilității lui Dăscălescu, nu se ajunge la nici o înțelegere.
- Apar manifestări revoluționare și în alte orașe din Banat, la Lugoj, Jimbolia, Sânnicolau Mare şi Deta. La Lugoj se înregistrează victime ale represiunii.
- Spre seară, începe operaţiunea de eliberare a primelor persoane reţinute în timpul evenimentelor de sâmbătă şi duminică.
- La Operă, devenită centru al Revoluției din Timișoara, este elaborată Proclamaţia Frontului Democratic Român. Aceasta este citită din balcon, fiind aclamată de zeci de mii de timișoreni adunați în Piața Operei. Este primul document programatic al Revoluției române din Decembrie 1989.
- Radio Europa Liberă transmite un apel la solidaritate pentru cauza Revoluţiei, prin care cere tuturor românilor să aprindă a doua zi, la ora 19, o lumânare la fereastra fiecărei case, pentru morţii Timişoarei.
- ora 19,00 – La Televiziunea Română este difuzată o cuvântare a lui Nicolae Ceauşescu. Având alături pe Elena Ceaușescu și alți fruntași ai CPEx, Ceaușescu condamnă acțiunile protestatare de la Timişoara, pe care le consideră opera agenturilor străine de spionaj, menite să doboare regimul comunist și să dezmembreze România. El anunță măsuri drastice de represiune.
- Ceaușescu ordonă gărzilor patriotice din unele judeţele Olteniei să intervină în forţă la Timişoara.
- Este proclamată starea de necesitate pe tot cuprinsul judeţului Timiş. Se hotărăște organizarea de mitinguri în toată țara, pentru condamnarea Revoluţiei din Timişoara.
- ora 24 – Nicolae Ceauşescu convoacă la sediul CC al PCR din Bucureşti pe reprezentanţii ambasadei URSS, prezentându-le un protest față de implicarea acesteia în evenimentele din România, bazându-se pe un raport informativ înaintat de șeful Securității, Iulian Vlad. Ceaușescu cere sovieticilor retragerea agenţilor sovietici din Timişoara.
- În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, la ordinul lui Ceaușescu, mii de muncitori din Craiova, Calafat, Băileşti şi Caracal sunt adunați și îmbrăcaţi în uniforme de gărzi patriotice, înarmaţi cu bâte şi trimişi cu trenuri speciale spre Timişoara cu scopul de a reprima violent manifestațiile îndreptate împotriva regimului comunist. Numai că, ajunși diminață la Timișoara, oltenii vor fraterniza cu locuitorii orașului de pe Bega, alăturându-se și ei protestului acestora.
Și a fost seară, și a fost dimineață. Ziua a cincea…
Citește și:
Cronica unei revoluții furate (3). 16 decembrie 1989. Flacăra izbucnește la Timișoara.
