Crăciunul și sărbătorile de iarnă sunt, în general, momente magice în care familia se adună pentru a petrecere momente de neuitat. Dar, în 1914, în plin război, soldații din cele două tabere adverse erau mai departe ca niciodată de spiritul sărbătorilor. Erau în ”ghearele morții”, așa că au decis că lupta trebuie să se oprească pentru câteva clipe, pentru că mai presus de orice, sărbătorile sunt despre dărnicie și bunătate, nu despre război și ură.
Context
În primele luni ale Primul Război Mondial, germanii au atacat Franța prin Belgia. Trupele britanice și franceze au reușit să oprească ofensiva germană chiar în afara Parisului, la începutul lui septembrie 1914.
S-a început săparea de lungi tranșee de amândouă părțile. În jurul lunii noiembrie, fuseseră săpate tranșee de la Marea Nordului până la frontiera elvețiană.
Aflându-se în pragul Crăciunului, mai multe personalități au militat pentru un armistițiu. Papa Benedict al-XV-lea, a implorat părțile să oprească focul ”măcar în noaptea în care îngerii cântă în ceruri”.
După câteva bătălii finalizate neconcludent, fiecare parte își reconsidera strategia. Nu se plănuiau mari operațiuni, așa că contextul era perfect pentru ceea ce avea să urmeze: Armistițiul de Crăciun.
Fraternitate în condiții incredibile
Mici armistiții informale au avut loc și în noiembrie 1914, între trupele germane și cele britanice.
După lăsarea serii, rații militare erau oferite de către amândouă părțile dușmanilor. Pe 1 decembrie 1914, un soldat britanic scrie în propriul jurnal că un sergent german i-a vizitat pentru a-i întreba ”cum o mai duc”.
În general, relațiile franco-germane de pe front erau mult mai tensionate. Cu toate acestea, proximitatea tranșeelor făcea ca, de multe ori, să se audă forme de salut sau discuții amicale din amândouă părțile.
Crăciunul din tranșee în 1914
Aproximativ 100.000 de soldați britanici și germani au fost implicați în încetarea formală a focului de-a lungul frontului de vest al Primului Război Mondial.
Germanii au aprins lumânări în tranșeele lor și au început să cânte colinde tradiționale. Britanicii au răspuns și ei prin interpretarea în masă a colindelor. Au urmat incursiuni comune în ”Pământul nimănui” (No man’s land – linia dintre cele două fronturi, unde nimeni nu se avânta pentru că erau observați imediat de inamici și lichidați) unde mici cadouri au fost dăruite de amândouă părțile, precum mâncare, tutun, alcool și suveniruri.
Artileriile au încetat focul și pacea s-a instaurat pentru câteva clipe. Armistițiul informal a permis soldaților să adune victimele din ”Pământul nimănui” pentru îngropările care se cuvin fiecărui soldat răpus la datorie.
Mărturiile soldaților
Henry Williamson, soldat de doar 19 ani dintr-o brigadă londoneză de pușcași voluntari, scriindu-i mamei sale: „Este 11 dimineața. Solul mustește de apă și în gură am o pipă în stilul prințesei Maria, doar că, în pipă, este tutun german. Da, ai auzit bine, tutun german și nu tutun găsit în buzunarul vreunui soldat german căzut la datorie. Ieri, britanicii și germanii s-au întâlnit în tranșee și și-au dat mâna. Toată ziua de Crăciun a fost așa. Minunat, nu-i așa mamă?”
Un locotenent german, Johannes Niemann, a raportat cu privire la ziua de Crăciun: „Mi-am luat binoclul și m-am uitat cu mare atenție peste parapet. Am văzut ceva incredibil. Proprii noștri soldați dăruiau și primeam țigarete, alcool și ciocolată chiar de la dușman”.
Căpitanul Robert Miles din infanteria ușoară engleză despre cele întâmplate la sfârșit de 1914: „Vineri, ziua de Crăciun. Avem parte de cel mai incredibil Crăciun pe care ți l-ai putea imagina. O serie de armistiții neoficiale dar perfect normale au fost stabilite în noi și prietenii de pe front. Partea amuzantă este că se pare că este doar în partea aceasta de front. Ieri, într-o noapte extrem de rece, germanii ne-au urat `Crăciun fericit!` De acolo, mai mulți soldați au ieșit din tranșee neînarmați și au început să dezbată problema. S-a stabilit că până astăzi la miezul nopții, niciun foc de armă nu va fi tras”.
Meciuri de fotbal în plin război?
Multe relatări susțin că cel puțin un meci de fotbal s-ar fi desfășurat chiar pe ”Pământul nimănui”.
Mulți istorici susțin că ar fi fost mai multe încercări de a se juca meciuri de fotbal, dar ar fi fost imposibil din cauza terenului ud și mocirlos.
Mai recent, istoricii au conchis că există destul de multe dovezi că ar fi avut loc cel puțin un meci în zilele armistițiilor neoficiale, chiar dacă condițiile erau neprielnice.
Ecourile evenimentului
La acea vreme, New York Times a scris despre eveniment, fiind un cotidian ce aparținea neutrei SUA. Au urmat articole din partea britanicilor, folosindu-se de scrisori ale soldaților. Evenimentul a fost numit ”una dintre cele mai mari surprize ale războiului”.
În anul ce a urmat, s-au mai încercat astfel de inițiative, dar comandanți au început să interzică astfel de manifestări. Până în 1916, soldaților le-a fost interzis să mai realizeze astfel de acțiuni, lucru trist dat fiind numărul uriaș de victime după bătăliile din 1915.
Un memorial în cinstea armistițiului de Crăciun a fost dezvelit în Frelinghien, Franța, la 11 noiembrie 2008, loc unde soldații ar fi ieșit din tranșee pentru a juca fotbal în ziua de Crăciun din 1914. Bărbați din Batalionul 1, The Royal Welch Fusiliers, ar fi jucat un meci de fotbal cu Batalionul German 371. Germanii ar fi câștigat cu 2–1.
