Specialiștii militari numesc tinerii piloți sovietici ai vremii „aviatorii morții”. Motivul era unul simplu, avionul de luptă sovietic I-16 nu a putut concura cu avioanele de război germane din punct de vedere tehnic superioare. I-16 a fost avionul în care Aleksei Maresiev și-a făcut primul zbor ca pilot de vânătoare, în august 1941, în Ucraina. El a reușit să se adapteze tuturor greutăților serviciului militar și până în primăvara anului următor a doborât deja patru ași Luftwaffe. În total, Maresiev a finalizat 86 de zboruri de luptă și a doborât 11 avioane germane.
Aleksei Petrovich Maresiev s-a născut în mai 1916 în orașul Kamyshin, pe malul fluviului Volga. Orașul era unul destul de modest, principalele distracții pentru adolescenți erau plimbările de-a lungul malurilor râului și filmul ocazional care rula la teatrul local.
La vremea respectivă, guvernul sovietic încuraja tinerii să se alăture cluburilor de aviație și de parașutiști amatori. Tânărul Aleksei a fost fermecat de unul dintre spectacole de aviație la care a participat, luând decizia ca într-o zi, să zboare și el.
A urmat o școală profesională și a devenit strungar. A vrut să se alăture imediat armatei, dar filiala Kamyshin a Partidului Comunist a primit un ordin de la Moscova pentru a trimite unul dintre cei mai buni elevi ai lor în Orientul Îndepărtat pentru a participa la construcția unui nou oraș, Komsomolsk-on-Amur. Maresiev nu a vrut să plece, dar profesorii săi l-au avertizat că, dacă va refuza, viitoarea lui carieră va fi distrusă. Unul dintre medici l-a convins în cele din urmă pe Maresiev, spunându-i că, dacă se va duce, circulația sângelui va fi mult mai bună și nu va mai avea probleme să încerce aviația mai târziu. În cele din urmă, a fost de acord.
În 1937, după lucrările din Orientul Îndepărtat, s-a alăturat Armatei Roșii. A servit în unitatea de aviație de patrulare de frontieră în calitate de tehnician, dar tot ce a făcut, potrivit propriilor spuse, a fost „să pună coada avionului în poziția de parcare corespunzătoare”.
Un an și jumătate mai târziu a fost trimis la o școală de piloți din orașul Bataisk, în sudul Rusiei. Acolo Aleksei Maresiev și-a câștigat aripile. A absolvit Școala Militară de Aviație în 1940, cu un an înainte ca URSS să între, oficial, în al doilea război mondial.
Specialiștii militari numesc tinerii piloți sovietici ai vremii „aviatorii morții”. Motivul era unul simplu, avionul de luptă sovietic I-16 nu a putut concura cu avioanele de război germane din punct de vedere tehnic superioare. I-16 a fost avionul în care Aleksei Maresiev și-a făcut primul zbor ca pilot de vânătoare, în august 1941, în Ucraina. El a reușit să se adapteze tuturor greutăților serviciului militar și până în primăvara anului următor a doborât deja patru ași Luftwaffe.
În aprilie 1942, Maresiev a intrat în luptă cu două avioane germane, avionul său fiind doborât într-o pădure din apropierea orașului Staraya Russa din nord-vestul țării, zona ocupată la momentul respectiv de germani.
A încercat să aterizeze pe gheața unui lac, dar nu a reusit, avionul sau prăbușindu-se în zăpadă, ceea ce a atenuat căderea. În ciuda rănilor suferite, s-a târât prin pădurea deasă timp de 18 zile, până a ajuns în satul Plavni.
Deși nu exista nici un doctor în sat, Maresiev a fost ajutat de localnici, care l-au ținut în viață o săptămâna, până când a fost găsit de un pilot rus care aterizase lângă sat.
În acel moment, însă, leziunile lui Maresiev s-au deteriorat: amputarea ambelor picioare a fost singura modalitate de a-i salva viața. Imediat după amputare, când încă simțea dureri mari în genunchi, a citit o poveste despre pilotul rus Prokofiev-Severski, care pierduse un picior, dar totuși a reușit să continue zborul. A fost momentul când a decis că va zbura din nou.
A petrecut un an învățând cum să-și folosească dispozitivele protetice. În ciuda greutăților, în cele din urmă a învățat să meargă și chiar să danseze. Puțini oameni își puteau da seama că Maresiev nu avea deloc picioare. Nici medicii de la comisia militară nu au realizat inițial că are membre artificiale.
S-a întors la escadrila 63, dar comandantul de acolo era prudent în legătură cu el. Timp de două luni, lui Maresiev i s-a permis să efectueze sarcini de cercetare în Rusia centrală, împreună cu comandantul. În cele din urmă, i s-a permis să zboare singur.
În timpul unuia dintre primele sale zboruri, a coborât trei avioane FW-190 ale Luftwaffe. În total, Maresiev a finalizat 86 de zboruri de luptă și a doborât 11 avioane germane.
La 24 august 1943, Aleksey a fost decorat cu Steaua de Aur a „Eroului Uniunii Sovietice”, cea mai înalta medcalie militară al URSS. Popularitatea lui a început să crească și mai mulți oameni au vrut să-l întâlnească. Printre ei a fost un corespondent de război pentru ziarul Pravda, Boris Polevoi. Întâlnirea cu Maresiev l-a inspirat să scrie romanul de succes „Povestea unui bărbat adevărat”.
După război, a existat și o ecranizare a romanului, care, la rândul ei, s-a bucurat de o mare popularitate.
Deși scris într-o manieră pur comunistă, romanul are meritul a-l transforma pe Maresiev într-o adevărată legendă.
Începând cu anul 1944, Maresiev va deveni instructor de zbor, activitate pe care a continuat-o până în 1946. Ulterior a făcut parte din Comitetul Veteranilor de Război Sovietici, fiind ales chiar președinte. S-a ocupat îndeaproape de soarta veteranilor care suferisera răni în război.
De asemenea a fost membru în Sovietul Suprem al URSS. A scis și o carte, ce avea că subiect bătălia de la Kursk, un punct de cotitură al celui de-al doilea război mondial.
Alexei Maresiev a murit cu o zi înainte de împlini 85 de ani, pe 19 mai 2001, din cauza unor probleme cardiace. Decesul sau a survenit cu două ore înaintea unei recepții organizate în onoarea lui, la Teatrul Central al Armatei Ruse.
În romanul dedicat vieții sale, au fost modificate unele aspecte care nu se încadrau în doctrina comunistă. Astfel, inclusiv numele sau a fost ușor schimbat, în acte fiind Maresiev. De asemenea, numele pilotului care l-a inspirat să zboare din nou, după ce i-a citit povestea în ziar, a fost complet schimbat, deoarece Prokofiev-Seiersk emigrase în realitate în SUA.
Bineînțeles că atât romanul, cât și ecranizarea au fost extrem de politizate, în scopul evident de a scoate în relief calitățile de superioare pe care le deține supra-omul sovietic. Extrem de modest din fire, Maresiev a fost întotdeauna deranjat de acest lucru, precum și de notorietatea să în general. Astfel, într-un interviu acordat unui ziar, el declara: „Nu este nimic extraordinar în ceea ce am făcut. Faptul că am fost transformat într-o legendă mă irită. ”
În ciuda tuturor aceste lucruri, faptele sale au fost cu adevărat extraordinare, putându-se spune, că, fără îndoială, viața sa a fost „povestea unui om adevărat”.
Citește si:
75 de ani de la Hiroshima și Nagasaki
Legenda Baronului Roșu, ultimul cavaler al aerului din primul razboi mondial
Albert Speer, geniul arhitecturii naziste, omul care a spus: “Îmi pare rău”
Otto Skorzeny – între mit și realitate
Povestea Diviziei Azul în cel de-al doilea război mondial
22 iunie 1941: „Ostași, vă ordon: treceți Prutul!”
21 iunie în istorie: Galileo Galilei este găsit vinovat de erezie de către Inchiziţie
18 iunie în istorie: Bătălia de la Waterloo
Momente de istorie: 9 iunie 68 p. Chr. moartea împăratului Nero
100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon
3 iunie în istorie: Masacrul din piața Tiananmen
75 de ani de la procesul „ziariştilor fascişti, vinovaţi de dezastrul ţării”
75 de ani de la moartea marelui dramaturg Mihail Sebastian
Povestea lui Kurt Ksniepel, eroul necunoscut al Germaniei în cel de-al doilea război mondial
27 iunie 1913: România declară război Bulgariei
