Trei foşti membri ai organizaţiei de rezistenţă anticomunistă „Garda Albă” cădeau sub gloanțele Securității, într-o noapte de 23-24 iunie 1949. Într-o stranie coincidență, în credințele străvechi ale poporului român, această noapte poartă semnificații magice și divine ieșite din comun.
În acea noapte de 23 spre 24 iunie 1949, cei trei lideri ai organizaţiei „Garda Albă” – Ioan Leonida Bodiu, Ioan Burdeţ şi Toader Dumitru – au fost scoşi cu cătuşe la mâini din sediul Securităţii Năsăud, sub pretextul transportării lor, cu o mașină de teren, la sediul Securității din Bistrița. În locul numit „Dealul Crucii”, cei trei au fost asasinaţi de către un comando alcătuit din securiştii Liviu Pangraţiu, Liviu Herţa, Traian Seserman şi Grigore Pop, secondaţi de un agent NKVD legendat sub numele de Vasile Vianu și sub profesia de medic, deși nu avea studii în domeniu. Cu toții au acționat la ordinul colonelului Mihai Patriciu, şeful Securităţii oraşului Năsăud, născut cu numele de Mihai Weiss sau după alte surse Grünsperger, lider comunist de etnie evreiască, combatant în brigăzile comuniste din Războiul civil spaniol și în Rezistența franceză, de partea comuniștilor. Operațiunea a fost supervizată de maiorul de Securitate Viorel Gligor. Ulterior s-a invocat motivul tentativei de fugă de sub escortă a celor trei. Cei trei au fost înmormântaţi la locul asasinatului, într-o groapă comună, de către omul de serviciu de la Primăria din Nepos.
În această crimă a Securității, culmea cinismului constă în faptul că, deşi cei trei au fost asasinaţi în noaptea de 23 spre 24 iunie 1949, numele acestora apare mai târziu în actul de acuzare prin care au fost trimişi în judecată la Tribunalul Militar Cluj, cu menţiunea de „dispăruţi de la domiciliu” şi propunerea de a fi judecaţi în contumacie. Deși morți și executați, cei trei luptători aveau să fie condamnați la pedespre între 25 și 20 de ani muncă silnică și la amenzi corecționale de 20.000 lei și fiecare.
În anul 2012, la cererea urmașilor celor executați, o echipă a IICCMER, condusă de Marius Oprea și Gheorghe Petrov a deshumat pe cei trei luptători anticomuniști. La acel moment, s-a constatat că mai trăiau doi dintre cei care au comis crima din 1949, respectiv securiștii Traian Seserman şi Liviu Pangraţiu.
Organizaţia de rezistenţă anticomunistă „Garda Albă” sau „Liga Naţional Creştină” a acționat în zona munţilor Rodnei, din judeţul Bistriţa-Năsăud. A fost creată în vara anului 1948, de către Leonida Bodiu, condamnat la 25 de ani de muncă silnică, în lipsă, de către Tribunalul Militar Bucureşti, pentru „crima de înaltă trădare şi dezertare”. Militar de carieră și având vârsta de 31 de ani, Leonida Bodiu, a recrutat oameni de încredere cu convingeri anticomuniste din satele regiunii, Rebrişoara, Rebra, Luşca şi Parva, unde au constituit organizaţii locale, cu misiunea de a recruta noi membri, de a face propagandă în rândurile populaţiei contra regimului prin zvonuri şi „manifeste cu caracter subersiv”. Pintre membrise numărau intelectuali, ţărani înstăriţi, mijlocaşi şi săraci. Din grupul celor „66” au făcut parte şi doi intelectuali de marcă, scriitorii Teohar Mihadaş şi Constantin Tonegaru.
“Garda Albă” sau „Liga Naţional Creştină” a fost anihilată de Securitate în perioada ianuarie-aprilie 1949. Cei trei lideri ai organizaţiei, Ioan Leonida Bodiu, Ioan Burdeţ şi Toader Dumitru, au figurat în rechizitoriu ca dispăruţi, deşi erau la acel moment executați deja.
