Bătălia de la Waterloo a avut loc la 18 iunie 1815, în apropierea localității Waterloo din Belgia de astăzi, la 18 kilometri sud de Bruxelles, opunând o armată franceză condusă de împăratul Napoleon unei armate a celei de-a Șaptea Coaliții, aflate sub comanda ducelui de Wellington și a feldmareșalului von Blücher.
Bătălia s-a încheiat cu victoria decisivă anglo-aliaților și prusacilor, victorie ce pecetluiește practic sfârșitul Imperiului napoleonian.
În urma preluării puterii, pentru a doua oar[, de către Napoleon Bonaparte, în martie 1815, după evadarea din insula Elba, o nouă Coaliție Europeană a masat armate la granițele Franței, cu scopul de a-l înlătura.
Napoleon a decis însă să treacă primul la ofensivă, atacând armata prusacă și pe cea anglo-aliată, ambele cantonate în Belgia.
În zilele anterioare au loc o serie de confruntări, câștigate de armata franceza, dar fară că acestea să fie victorii decisive.
În timpul bătăliei de pe 18 iunie, o treime din armata franceză, detașată tocmai pentru a împiedica sau întârzia semnificativ înaintarea prusacilor a mărșăluit într-o direcție greșită și apoi a fost reținută de un Corp de armată prusac inferior numeric la Wavre.
Bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat căderea definitivă a lui Napoleon, care, întors la Paris imediat după finalul bătăliei, a constatat că nu mai are susținerea Forului legislativ și, ca atare, a abdicat pe 22 iunie. Ulterior, acesta a fost trimis în exil, unde a și rămas până la moartea sa, în insula Sfanta Helena.
Armata franceză a continuat să lupte o perioadă împotriva trupelor Coaliției, până la încheierea unui armistițiu, semnat la inițiativa ministrului de război francez, Mareșalul Davout. Odată ostilitățile încheiate, în Franța a avut loc „A doua Restaurație”, adică întoarcerea pe tron a Casei de Bourbon, prin pretendentul la tron al Casei Regale, Ludovic al XVIII-lea.
Înfrângerea forțelor franceze, comandate de Napoleon Bonaparte, într-una din cele mai cunoscute batalii din istorie are mai multe cauze. Pornind de la condițiile meteo, de care armatele anglo-prusace au profitat mai bine, până la informații greșite primite de Napoleon.
