Atunci când ajungi prima dată în Viscri, dar nu ești străin de identitatea satului săsesc, te izbește intrarea în sat și te face să te mai uiți o dată la indicatoare ca să te asiguri că nu ai greșit: case derăpănate, cu ulițe prăfuite, fără indicatoare. Pe măsură ce avansezi în sat, peisajul se schimbă: casele sunt mai frumoase, mai îngrijite.
Apoi, te lovești de altă problemă: vezi peste tot afișe care te îndeamnă să parchezi în parcarea satului pentru a nu afecta situl. Doar că e greu de găsit,așa că, în realitate, toata lumea parchează în apropierea răscrucii cu drumul care duce la Biserica fortificată.
Acum doar câteva zile, comunitatea din Viscri atrăgea atenția tuturor organelor competente că trebuie să ia măsuri pentru ca situl să nu se transforme în parcare publică în weekenduri.
Evident că te duci în Viscri pentru a merge „pe urmele” prințului Charles. Doar că, „urmele lui”, sunt puțin vizibile. În ciuda eforturilor, investițiilor și publicității, satul arată jumătate bine, jumătate dărâmat.
Ceea ce lipsește, poate, cel mai mult, este viața satului, care aproape că nu există. Totul este modern, în mare parte, mașini, tractoare, lumea construiește, uneori respectând forma caselor, alteori, nu.
De asemenea, ca turist te-ai aștepta să găsești un mic comerț local, cu produse locale, cu hrană locală, dar în afară de o brutărie locală cu pâine de casă, magazinele fie sunt închise, fie vând clasicii botoșei și căciulițe din lână.
Poate este și vorba de faptul că, în anii `90, dată fiind lipsa de ocupație în afara îndeletnicirilor agricole, a fost inițiat proiectul „Șosete din lână naturala din Viscri”.
Retras de la drumul mare ce leagă Brașovul de Sighișoara, satul Viscri adăpostește una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate săsești, de altfel fiind una din cele 6 înscrise în patrimoniul mondial UNESCO.
Particularitățile așezării au atras atenția și bunăvoința Mihai Eminescu Trust, o fundație patronată de însuși Prințul Charles, care a renovat biserica și câteva case din localitate redându-le ceva din strălucirea inițială.
Situată între cele două șosele ce leagă Rupea de Sighișoara și de Mediaș, în satul Viscri se putea ajunge până acum zece ani doar prin mijloace proprii de locomoție. Datorită poziției sale retrase aici s-a păstrat cel mai arhaic costum din secolele XVII-XIX.
Desigur, Viscri are farmecul lui, te cucerește, mai ales pe cei care nu au mai vizitat astfel de sate. Cu siguranță ca ar fi o experiență plăcută să înnoptezi o seară în Viscri, la fel cum ar fi și să înnoptezi în Saschiz sau în celelalte sate secuiești sau săsești din zonă.
Citește și:
Apelul comunității din Viscri: Nu transformați situl protejat UNESCO în parcare publică!
