Cunoscutul filosof Mihai Șora a revenit pe Facebook cu o postare despre generalul francez Charles de Gaulle și importanța discursului ținut de acesta pe 18 iunie 1940 la BBC.
Soția lui Mihai Șora anunța pe Facebook în luna martie că cei doi ar fi fost depistați pozitiv la un test pentru coronavirus, dar nu a oferit informații suplimentare.
Nici prina ceastă postare, îndrăgitul filosof nu lămurește episodul absenței sale de aproape 3 luni de zile, el fiind unul dintre susținătorii măsurilor de restrciție luate de guvern.
”Iar, la un moment dat, s-a auzit: „LIBRE“.
Era într-o zi de marți, după știrile de la ora 18. BBC anunțase deja, pentru seara aceea, discursul lui Churchill, încât toată echipa tehnică din studio era concentrată pe intervenția acestuia. Deloc surprinzător, așadar, că nimănui nu i-a trecut prin minte atunci, în apăsătoarea atmosferă de la Londra, să înregistreze și Apelul unui general de brigadă francez, adresat poporului său. Nu era decât un necunoscut în uniformă; sobru, căci vremurile nu te încurajau să fii vesel, un om care, pe culoarele instituției britanice, atrăgea atenția doar prin accentul puternic și cei aproape doi metri: înălțime neobișnuită chiar și printre militari, o carcasă care făcea ca gesturile să pară mai ferme, pasul mai apăsat, bustul rigid precum un soclu unde trona, invariabil, același chip deprins să-și stăpânească perfect orice emoție.
Ar fi putut foarte bine să rămână în țara lui, ascultând (și executând) ordinele Mareșalului Pétain (ba chiar să urce încă o treaptă sau două din poziția de subsecretar de stat). În fond, Mareșalul era marele erou al primului război, ofițerul care – pe bună dreptate – își câștigase respectul printre civili și soldați. Ar fi putut, desigur, să stea cuviincios într-un birou la Vichy, sprijinindu-l pe Mareșal în dorința de pace și cruțare a unor vieți omenești; ca un bun soldat, ar fi putut să-l salute, la rându-i, pe Hitler, să frecventeze vârfurile din Wehrmacht: soldă, casă, masă, întâlniri oficiale, Armistițiu, saloane… Ori să se gândească, întâi de toate, la ai săi – la familia cu cei trei copii, unde soarta îl lovise deja: Anne, fetița născută cu trisomie, avea, la cei doisprezece ani ai săi, mai mult ca oricând, nevoia unui tată.
Ar fi putut…
Apelul Generalului Charles de Gaulle este actul fondator al ideii înseși de onoare pentru francezi, într-o vreme întunecată; punctul inaugural, când rezistența devine Rezistența. Pe o coală de hârtie, un soldat patriot a așternut câteva rânduri; sunt multe tăieturi, reveniri, reformulări, căci fiecare cuvânt contează, fiecare propoziție are o greutate covârșitoare, de care el singur, în clipa aceea, printre străini, despărțit de familie și de țară, este conștient. Rândurile atent cântărite le va citi în direct peste câteva ore, la BBC, în seara zilei de 18 iunie 1940. N-au fost mulți cei care l-au auzit atunci, în acea seară; neînregistrat, Apelul nu a putut fi preluat ulterior. Dar textul a circulat în presa clandestină franceză, iar de Gaulle l-a recitit și înregistrat câteva zile mai târziu, în același studio de la BBC. Vocea lui de Gaulle avea să devină, în lunile următoare, cea mai cunoscută și așteptată voce radiofonică printre rezistenții de pe teritoriul francez.
Bine v-am regăsit, dragi prieteni!
Să ne întoarcem la lucrurile esențiale.
Mi-ați lipsit.
Mihai Șora
18 iunie 2020”
