Deputatul USR Irineu Darău susține că reducerea numărului de parlamentari la 300, așa cum au decis românii prin referendum, nu mai poate fi amânată. În cadrul emisiunii „Politicos Nepoliticos” cu Sorin Manea, difuzată la Sens TV, Darău a explicat de ce reforma Parlamentului trebuie dusă până la capăt, cu o reprezentare echilibrată a minorităților și a diasporei.
Tema „Parlamentului suplu” a revenit în atenția opiniei publice odată cu reluarea discuțiilor din coaliția de guvernare privind reducerea numărului de aleși la 300, conform voinței exprimate de cetățeni la referendumul din 2009. Proiectul USR, inițiat de Claudiu Năsui și Cristina Prună, propune o diminuare semnificativă a numărului de mandate — 200 de deputați și 100 de senatori — însă partidele din coaliție nu au ajuns la un consens. În acest context, deputatul USR Irineu Darău a fost invitat la emisiunea „Politicos Nepoliticos” cu Sorin Manea, unde a explicat de ce aplicarea referendumului nu mai poate fi amânată și de ce temerile privind avantajarea partidelor radicale nu trebuie să blocheze reforma.
Deputatul a atras atenția că, deși reducerea trebuie făcută, există un prag sub care reprezentativitatea s-ar pierde. România are nevoie de o structură care să asigure atât diversitatea politică, cât și reprezentarea geografică. „Nu putem chiar să dăm cu banul, că așa putem la un moment dat să ajungem să spunem că un Parlament de 50 de oameni ar fi suficient. De la un punct în jos devine negativ, pentru că trebuie să ai două lucruri: unu, diversitate, de exemplu la Brașov avem patru senatori de la cele patru partide importante. Deci odată trebuie să ai diversitate pe partide, pentru că altfel s-ar putea să te trezești pe un teritoriu doar cu unu, doi reprezentanți. Doi, bineînțeles, trebuie reprezentativitate geografică. De aceea nu putem coborî sub un anumit nivel”, a declarat parlamentarul USR la Sens TV.
Totuși, Irineu Darău subliniază în cadrul emisiunii „Politicos Nepoliticos” cu Sorin Manea că reducerea la 300 de membri rămâne o promisiune pe care politicienii au obligația să o respecte: „Pe de altă parte, ca să ne întoarcem la 300, este o decizie a poporului prin referendum, într-adevăr consultativ, dar care ne spune unde trebuie să ajungem. Noi, USR, am spus-o de nenumărate ori că suntem susținători ai acestei variante cu 300. (…) Dacă ar fi suficientă voință politică și negocieri, se poate schimba legea.”
În opinia sa, argumentele care invocă pericolul extremist sau riscul dezechilibrelor politice sunt doar pretexte pentru a menține status quo-ul: „Nu cred, și o spun foarte sincer, că astăzi stăm, întârziem ca și coaliție din cauza fricii de pericolul extremist. Iarăși se găsesc tot felul de scuze. Dar ce aspecte trebuie considerate din punctul meu de vedere? Într-adevăr, reprezentarea minorităților și acolo trebuie gândită o soluție corectă. Trebuie să vedem și dacă toate minoritățile reprezentate astăzi, prin discriminare pozitivă în Parlament, mai au o populație suficient de numeroasă. (…) În niciun caz nu susțin nereprezentarea lor. Trebuie să găsim o formă corectă de reprezentare.”
Parlamentarul USR a adăugat că reforma trebuie să includă și diaspora, o categorie adesea ignorată, dar semnificativă numeric: „Mai avem o mare problemă, reprezentarea diasporei. Nu putem să ajungem într-o formulă în care să spunem că diaspora să nu aibă nimic sau să fie subreprezentată. Dincolo de aceste aspecte mai degrabă tehnice, cred că trebuie să ajungem la 300.”
Într-o perspectivă mai largă, Irineu Darău propune și o reformă structurală a sistemului parlamentar, cu redefinirea rolului Senatului și o reprezentare regională mai echilibrată: „Eu aș susține ceva puțin mai diferit și anume alegerea senatorilor într-un mod diferit de alegerea Camerei Deputaților. Din păcate, în România astăzi cele două camere își dublează rolul, fac cam același lucru. Cred eu că ar trebui să ne mișcăm spre o filosofie în care senatorul să reprezinte mult mai mult teritoriul și poate că direcția corectă ar fi spre nivelul regional. Poate chiar mai puțini senatori, dar cu o reprezentativitate mai mare.”
Deputatul a precizat că o asemenea schimbare nu necesită neapărat modificarea Constituției, ci doar o voință politică reală pentru redesenarea administrativă a țării: „Regionalizarea reală și profundă cu descentralizarea bugetelor se face cu o schimbare de Constituție. Dar știți ce se poate face doar prin lege? Redesenarea județelor. Asta ar trebui să fie un pas intermediar, un pas în care să nu mai avem 42 de județe. Poate și aici e o soluție la numărul de parlamentari, pentru că dacă n-ar mai fi 42 de județe, am ajunge într-o formulă mai echilibrată, a declarat acesta la Sens TV.
În final, Irineu Darău a explicat că ritmul lent al reformei nu ține doar de tehnicalități legislative, ci de lipsa unui mandat politic clar din partea alegătorilor: „Suntem într-o democrație și Parlamentul e format așa cum au ales cetățenii. Când cetățenii vor alege un Parlament neextremist, cu semnul exclamării din partea mea, care să vrea reformă, regionalizare, scăderea numărului de parlamentari, reformă administrativ-teritorială cu comasări de localități și de județe, asta vor avea. În 2024 cetățenii nu au vrut fix asta. De aceea e complicat să mergem cu reforma la ritmul pe care ni l-am dori”, a concluzionat deputatul USR în cadrul emisiunii „Politicos Nepoliticos” cu Sorin Manea.
Context
Referendumul din 22 noiembrie 2009, organizat simultan cu primul tur al alegerilor prezidențiale, a reprezentat una dintre cele mai ample consultări populare din perioada post-decembristă. Propunerea de reducere a numărului de parlamentari la maximum 300 și trecerea la un Parlament unicameral a fost inițiată de președintele Traian Băsescu. Peste 9 milioane de cetățeni au participat la vot, iar 89,7% dintre aceștia s-au pronunțat „pentru”. Deși referendumul a avut caracter consultativ, el a rămas un reper moral și politic al dezbaterilor privind eficiența instituțiilor statului și costurile funcționării lor.
De atunci, fiecare ciclu electoral a readus în discuție tema „Parlamentului suplu”. În perioada 2010–2012, s-au conturat câteva propuneri de reformă constituțională, dar niciuna nu a fost implementată. În anii care au urmat, clasa politică a invocat diverse obstacole: lipsa unei majorități stabile, riscul dezechilibrelor în reprezentarea minorităților, sau complexitatea modificărilor legislative. Cu toate acestea, subiectul a rămas constant în topul așteptărilor publice, fiind asociat cu ideea de modernizare a statului și de responsabilitate față de contribuabili.
În prezent, Parlamentul României are 465 de membri — 331 de deputați și 134 de senatori —, ceea ce îl plasează peste media europeană raportată la populație. În comparație, Franța, cu o populație de aproximativ 68 de milioane de locuitori, are 925 de parlamentari, iar Spania, cu 47 de milioane de locuitori, doar 616. România are un raport de 1 parlamentar la aproximativ 43.000 de cetățeni, în timp ce media europeană este de 1 la 55.000. Aceste date alimentează percepția publică potrivit căreia România are „prea mulți parlamentari pentru prea puține rezultate legislative”.
Proiectul USR, susținut activ de Irineu Darău, Claudiu Năsui și Cristina Prună, propune reducerea la 300 de membri (200 deputați și 100 senatori), păstrând sistemul bicameral. Inițiatorii consideră că această structură ar fi suficientă pentru asigurarea reprezentativității, dar ar limita birocrația și costurile. Criticii proiectului, printre care liderul minorităților Varujan Pambuccian și președintele UDMR, Kelemen Hunor, susțin însă că o reducere bruscă ar crea dezechilibre majore, ar favoriza partidele mari și ar putea elimina minoritățile naționale mici din legislativ.
Impact
Aplicarea reală a referendumului din 2009 ar reprezenta una dintre cele mai importante reforme instituționale din istoria recentă a României. Reducerea numărului de parlamentari de la 465 la 300 ar aduce o economie anuală estimată între 50 și 70 de milioane de euro, bani care ar putea fi redirecționați către educație, sănătate sau administrația locală. În plus, reforma ar putea crește eficiența legislativă prin reducerea numărului de comisii, simplificarea procesului decizional și eliminarea suprapunerilor de competențe între Camere.
Din perspectivă democratică, însă, reforma ridică provocări legate de reprezentativitate. România este o țară cu o diversitate etnică și teritorială complexă: există 18 minorități naționale reprezentate astăzi în Camera Deputaților printr-un mecanism de discriminare pozitivă. Reducerea numărului total de mandate ar obliga la recalcularea pragurilor electorale și la redefinirea criteriilor de reprezentare. Un număr mai mic de locuri ar putea exclude din Parlament grupurile etnice mici — precum croații, armenii sau italienii —, reducând pluralismul instituțional.
O altă consecință importantă ar fi modificarea structurii politice interne. Potrivit analiștilor politici, o Cameră mai restrânsă ar avantaja partidele cu bază electorală solidă — PSD, PNL și AUR —, în detrimentul celor mici sau regionale. În același timp, diaspora, care are o prezență semnificativă la urne, ar putea fi subreprezentată dacă nu se adoptă un mecanism special de compensare. Irineu Darău a avertizat în emisiunea „Politicos Nepoliticos” cu Sorin Manea că „nu putem ajunge într-o formulă în care diaspora să nu aibă nimic sau să fie subreprezentată”.
În plan politic, reforma ar putea avea un efect catalizator asupra procesului de modernizare a administrației. Un Parlament mai suplu ar putea fi urmat, în mod logic, de o reorganizare teritorială, reducerea numărului de județe și consolidarea regiunilor administrative. Această schimbare ar facilita descentralizarea bugetară și ar permite o mai bună alocare a resurselor publice. Totuși, o astfel de transformare ar necesita o majoritate constituțională și o voință politică pe care actualul legislativ pare să nu o dețină.
Articolul USR cere aplicarea referendumului || Parlamentul cu 300 de membri, între promisiune și blocaj politic apare prima dată în Snews.ro.