Deși scumpirile lovesc zilnic în buzunarele românilor, iar austeritatea atinge niveluri tot mai vizibile, nimeni nu mai iese în stradă. Paradoxul este cu atât mai ciudat cu cât, în trecut, cele mai mici derapaje politice mobilizau zeci de mii de oameni. S-a instalat resemnarea? Apatia? Sau o liniște periculoasă înaintea unei explozii sociale? Noul episod al podcastului „Spectatorul” cu Sorin și Oreste, disponibil pe Omtv.ro, pune pe masă întrebările incomode pe care mulți le evită.
România are o istorie încărcată de proteste puternice, de la Mineriade până la amplele manifestații generate de Ordonanța 13 și de evenimentele din 10 august. Cu toate acestea, observă realizatorii podcastului „Spectatorul” cu Sorin și Oreste, ultimele luni au adus o tăcere neobișnuită în societate, în ciuda creșterii facturilor, a taxelor și a presiunilor economice. Pentru a explica acest contrast, Oreste Teodorescu oferă o radiografie directă și detaliată a contextului social.
Primul plan al discuției surprinde modul în care România reacționează comparativ cu Bulgaria, unde recentele proteste au determinat autoritățile de la Sofia să renunțe imediat la un set de măsuri de austeritate. Oreste subliniază dinamica eficientă dintre populație și putere:
„Pe mine nu protestele din Bulgaria m-au entuziasmat și m-au emoționat, ci reactivitatea Guvernului de la Sofia, care imediat după niște proteste destul de contondente în primă fază și cu destul de multă lume în jurul clădirii Guvernului, au renunțat la pachetul de măsuri de austeritate. Adică aici tangoul cetățean–politician în Bulgaria funcționează ca un dans fără călcat pe bombeu. Deci se poate.”
În România însă, explică el, analiza trebuie dusă pe un nivel mai profund. La întrebarea privind apatia socială actuală, Oreste răspunde tranșant:
„Întrebarea ta mi se pare de-a dreptul tendențioasă. Dar ce ați vrea, domnule Manea? Ați vrea o revoluție în stradă? Încă o revoluție? Păi nu v-a ajuns aia din 1989, care a adus la putere eșaloanele 2 și 3 din Partidul Comunist? Îți pot da răspunsul imediat, dar pentru asta trebuie să dezbrăcăm haina populismului și a unei ușoare ipocrizii politicianiste.”
Potrivit lui, esența lipsei de reacție ține de locul unde ar trebui, în mod natural, să izbucnească protestele. Iar acest loc nu este România profundă, ci Capitala:
„Protestele ar trebui să aibă loc la București. Bucureștiul este unul dintre cele mai bogate orașe ale acestei țări. Cetățenii bucureșteni încă nu au simțit realmente că, dacă ar fi simțit până la os suferința programelor de austeritate, probabil că ar fi fost mai reactivi.”
Această diferență între zonele prospere și cele lovite direct de dificultăți economice este esențială, spune Oreste. România este împărțită în două lumi distincte: orașele mari cu vocație europeană și restul teritoriului, unde nivelul traiului este fragil.
„Populația României se împarte totuși în două mari categorii. Populația din afara orașelor mari și populația din câteva orașe mari care chiar au vocație europeană și dinamică economică europeană. Bucureștiul este totuși orașul unde nivelul de trai și nivelul de prosperitate al fiecărui cetățean, în parte, nu este într-atât de căzut și de nenorocit cât să scoată oamenii în stradă.”
Pe de altă parte, în România reală – cea rurală, a orașelor mici, a zonelor fără perspectivă – nemulțumirea există, dar nu are vizibilitate:
„Într-adevăr, în partea cealaltă a României, România rurală, România orașelor mici, România fără perspectivă, acolo este suferință mare și acolo oamenii sunt disperați și acolo, într-adevăr, ar exista temei de protest. Dar cine să protesteze la Bârlad, la Vaslui, la Roman sau la Văscăuții din Deal? Că nu interesează pe nimeni.”
El atrage atenția că Bucureștiul, atâta timp cât nu resimte serios efectele austerității, nu este motivat să inițieze mișcări civice de amploare. Totul se poate schimba însă atunci când presiunea economică va deveni insuportabilă:
„Dar o să vedeți când oamenii vor ajunge și ei cu cuțitul la os în București, probabil se vor organiza spontan în niște exprimări publice, sper nonviolente, dar cu semnale foarte clare: ‘Bă, cred că greșiți cumva, domnilor de la guvern’.”
Există și motive istorice pentru modul diferit în care reacționează Bucureștiul față de restul țării. De exemplu, protestele împotriva Ordonanței 13 au avut la bază nu doar indignarea față de modificările legislative, ci și teama că România ar fi putut fi scoasă din structurile euroatlantice.
„Nu ordonanța că scapă niște interlopi și niște infractori i-a scos pe bucureșteni în stradă, ci pericolul pe care îl reprezenta retorica lui Dragnea, care era foarte suveranist înainte și voia nici mai mult, nici mai puțin să scoată România din pachetul UE–NATO și să o ducă într-o aventură.”
La 10 august, situația a fost diferită: protestul a aparținut diasporei, nu Capitalei, afirmă Oreste.
„Meetingul din 10 august a fost un meeting al diasporei, n-a fost un meeting al bucureștenilor.”
Concluzia sa intermediară este simplă și lipsită de ambiguități:
„Atât timp cât oamenii, la nivel social, nu au o mare nemulțumire de decartat în spațiul public, nu ies la proteste.”
Un alt exemplu invocat este tragedia de la Colectiv, când modul în care autoritățile au comunicat a scos oamenii spontan în stradă:
„Toată vâlva aia și toată debandada aia a iritat atât de mult populația Bucureștiului, încât oamenii au ieșit în stradă și a căzut Guvernul Ponta.”
Din perspectiva lui Oreste, reacția civică este direct proporțională cu gradul real de suferință, cu pericolele percepute și cu capacitatea oamenilor de a se mobiliza. Atâta timp cât Bucureștiul – motorul societății – nu simte presiunea maximă, țara rămâne într-o liniște aparentă.
România nu a devenit o țară „fericită”, ci una în care nemulțumirile sunt distribuite inegal. Cât timp Bucureștiul continuă să beneficieze de un nivel de trai peste media națională, presiunea socială rămâne scăzută. Însă, așa cum subliniază Oreste în cadrul podcastului „Spectatorul” cu Sorin și Oreste, momentul în care Capitala va simți austeritatea „cu cuțitul la os” ar putea redefini întreaga dinamică a protestelor din România.
Analiza lui Oreste oferă o perspectivă asupra unei posibile rupturi sociale între zonele dezvoltate ale țării și regiunile afectate de sărăcie. Dacă presiunea economică va crește la nivelul Capitalei, așa cum avertizează el, România ar putea reintra într-un ciclu al protestelor masive. Pentru clasa politică, mesajul este limpede: liniștea actuală nu este sinonimă cu satisfacția socială, ci cu o acumulare latentă de tensiuni.
Articolul Proteste uriașe în Bulgaria, liniște totală în România apare prima dată în Snews.ro.