Tentative de asasinate în Occident, interdicții interne privind spionajul politico-militar, dar și acuzații frontale la adresa fostului președinte Traian Băsescu ies la iveală într-o confesiune rară a lui Silvian Ionescu, fost șef în structurile de informații externe ale României. Fostul ofițer rupe tăcerea asupra unor momente-cheie din anii ’80 și ’90, marcate de trădarea lui Ion Mihai Pacepa, de tensiunile diplomatice cu Occidentul și de mecanismele interne ale fostei DIE. Declarațiile sale, făcute în cadrul podcastului lui Timotei Onoriu, deschid o perspectivă directă asupra unui sistem opac, rămas până astăzi încărcat de controverse.
Silvian Ionescu, fost șef în cadrul Direcției de Informații Externe, rememorează în detaliu una dintre cele mai controversate epoci ale serviciilor românești: perioada în care spionajul extern ar fi fost direcționat către acțiuni riscante, inclusiv tentative de eliminare fizică a unor disidenți aflați în Occident. Unul dintre episoadele pe care Ionescu îl evocă direct este planul vizându-l pe scriitorul Paul Goma, refugiat la Paris.
În dialogul cu Timotei Onoriu, Silvian Ionescu afirmă fără echivoc: „Pleșa a fost ăla cu omorâtul lui Goma, cu lui Paul Goma, scriitorul, la Paris, trimiterea lui Moți Haiducu să-l omoare și așa mai… niște tâmpenii monumentale.” Acesta respinge categoric ideea că asemenea acțiuni ar fi putut aduce vreun beneficiu României: „Păi, pentru asta era spionajul românesc? Să omoare un om în Franța? Cu ce ar fi câștigat România dacă s-a întâmplat treaba asta? Nimic. Absolut nimic. Din contră, am fi avut o imagine execrabilă, cum am avut-o de altfel după omorârea inumană a soților Ceaușescu.”
În continuare, fostul ofițer insistă că un proces corect și transparent al cuplului Ceaușescu ar fi schimbat percepția internațională: „Un proces cinstit, corect ar fi fost mult mai lăudabil. Eu cu asta de acolo am început să fiu în dezacord cu colegii mei de la Revoluție.”
Silvian Ionescu vorbește și despre schimbările majore impuse în interiorul serviciilor după fuga lui Ion Mihai Pacepa, moment care a produs o ruptură profundă în relațiile României cu Occidentul. El rememorează cum, în urma suspiciunilor că mulți dintre ofițerii DIE erau cunoscuți de Pacepa, conducerea instituției a decis să blocheze complet anumite operațiuni externe: „Vlad și Stămătoiu au avut minte și ne-au interzis total spionajul politico-militar.”
Întrebat cine a dispus această măsură, Silvian Ionescu precizează explicit: „Deci Stămătoiu și Vlad. Ne-au interzis nouă, lucrătorilor operativi, să ne atingem de spionajul politico-militar.” Motivația era dublă: riscurile crescute generate de trădarea lui Pacepa și deteriorarea accelerată a imaginii internaționale a României. „Toți eram suspecți că suntem cunoscuți de Pacepa și eu sigur eram cunoscut, pentru că din mâna lui Pacepa am primit o primă la un moment dat. 900 de lei, țin minte și acuma.”
Fostul ofițer descrie cu realism atmosfera României ultimilor ani comunismului: lipsuri, frig, izolare – aspecte pe care, spune el, Occidentul le percepea clar, în timp ce o parte a populației tinde astăzi să minimalizeze efectele. „Tensionarea era din cauza stării de fapt a României, de închiderea, lipsa de comunicare, ținutul oamenilor în întuneric și foame și frig.” Iar referindu-se la nostalgici, Silvian Ionescu formulează una dintre cele mai tranșante declarații ale sale: „Vedeți că sunt de ăștia, idioți, care sunt nostalgici. Nu-mi vine să cred. Problema e generația dumneavoastră, care nu știe ce a fost atunci și care crede cu tărie că era bine.”
O parte consistentă a discuției din podcastul lui Timotei Onoriu privește relația tensionată dintre Silvian Ionescu și fostul președinte Traian Băsescu, pe vremea când acesta din urmă lucra în domeniul naval. Ionescu afirmă fără ezitare: „Eu, cu Băsescu, am o relație execrabilă. E un ticălos. Eu l-am dat pe față ca informator.”
Fostul ofițer susține că Băsescu ar fi fost gestionat informativ fără știrea sa directă: „Băsescu a fost ținut în legătură de un subaltern al meu, în numele CI-ului, fără știrea mea, și eu m-am prins.” Potrivit acestuia, reacția conducerii când a încercat să ia măsuri a fost una ostilă: „Mi-a sărit toată floarea cea vestită a întregului Apus în cap că: ‘Ce faci cu Antonescu? De ce ți-l iei? Că nu muncește, că n-are rezultate.’ Lasă-mă, că știm noi… Dacă vreți să-l țineți voi, CI-ul, la post la Bruxelles, țineți-l.”
Silvian Ionescu afirmă că a intrat în conflict cu superiorii săi din cauza lui Traian Băsescu: „M-am certat cu generalul Moț, care era șeful CI-ului. Pentru nenorocitul ăsta de Băsescu, când eu știam că ăsta scrie note despre marinari.”
El detaliază și motivul principal al tensiunilor: „Problema lui Băsescu numărul unu? Omul este de o ticăloșie cum nu vă puteți imagina.”
Fostul ofițer descrie apoi un personaj cunoscut în port, de la care marinarii cumpărau aur, pentru a ilustra contextul în care Băsescu ar fi transmis informații: „Laver, în port, era un evreu originar din România, de pe la Rădăuți, care vindea aur în port… marinarilor români le vindea cu 7 dolari gramul, iar lui Băsescu i-l dădea cu 9.” În final, Ionescu amintește cât de mizere erau condițiile financiare ale marinarilor: „Știți cât avea diurnă un marinar român? 1,75 dolari pe zi.”
Toate aceste relatări, consemnate în cadrul podcastului lui Timotei Onoriu, oferă o imagine abruptă asupra mecanismelor interne ale vechiului sistem, asupra relațiilor de putere și asupra modului în care informația era folosită pentru control, influență sau protecție.
Direcția de Informații Externe (DIE), ulterior CIE, a reprezentat structura principală de spionaj a României comuniste. Fuga lui Ion Mihai Pacepa în 1978 a declanșat una dintre cele mai mari crize de securitate ale regimului Ceaușescu, expunând operațiuni, rețele și identități de ofițeri. Tensiunile diplomatice cu Occidentul s-au amplificat în anii ’80 din cauza politicilor represive ale regimului și a condițiilor economice severe. Paul Goma, disident român stabilit la Paris, a fost ținta mai multor tentative de intimidare, confirmate ulterior atât de mărturii, cât și de documente desecretizate.
Declarațiile lui Silvian Ionescu redeschid discuții sensibile despre rolul serviciilor secrete înainte și imediat după 1989, despre responsabilități morale și instituționale și despre modul în care anumite personaje publice au interacționat cu aparatul informativ. Ele readuc în atenția publicului teme precum manipularea internă a informațiilor, presiunile politice asupra ofițerilor, propaganda oficială și modul în care trecutul acoperit sau neasumat poate influența percepția asupra prezentului. În același timp, dezvăluirile contribuie la o înțelegere mai nuanțată a mecanismelor prin care statul controla societatea și a dificultăților întâmpinate de cei care încercau să conteste sistemul din interior.
Articolul Dezvăluiri explozive despre activitatea lui Traian Băsescu din anii ’80 apare prima dată în Snews.ro.