De-a lungul istoriei au existat, în diferite epoci, numeroase exemple de conducători care au dat dovadă de o cruzime deosebită față de propriul popor, dar și față de alte popoare.
Oricui îi vin în minte nume precum Hitler, Stalin, sau Mao Ze Dong, ca să amintim doar câțiva astfel de oameni, doar din secolul XX. Astăzi însă, vom aduce în atenția cititorului un nume nu atât de răsunător, sau cunoscut, dar care are pe conștiința viețile a milioane de oameni: Lavrenti Beria.
Cine a fost acest om, cu o fizionomie mai degrabă asemănătoare cu a unui funcționar neînsemnat, nicidecum cu a unui criminal responsabil de moartea sau detenția a milioane de oameni?
Perioada de început a vieții sale a fost una banală, nimic neanuntand ceea ce urma. Lavrenti Pavlovici Beria s-a născut în anul 1899, în Georgia, fiind fiul unui fermier sărac, în vreme ce mama sa era o nobilă scăpătată. Beria a crescut fără tată, acesta disparând din viața să încă din copilărie. Va studia ingineria, la Universitatea din Baku, iar în 1917, în urma Revoluției din Februarie, se va înscrie în Partidul Comunist. Acesta a fost punctul de pornire al carierei sale, Revoluția din Octombrie, venită câteva luni mai târziu, prinzându-l deja în structura partidului.
Dacă în urma Revoluției din Februarie comuniștii moderați (mensevicii), vor veni la putere, cea de-a doua Revoluție, cea din octombrie îi va vedea pe bolșevici, nucleul dur al comuniștilor, preluând conducerea. Acest lucru va duce ulterior la formarea U.R.S.S.
Se va implica activ în acțiuni de contrainformații, în Baku, în războiul civil ce va izbucni în Rusia, între Armata Roșie (comunistă), care sprijinea revoluția, și Armata Albă, rămasă fidelă vechiului regim țarist.
Este chiar arestat, din greșeală, de comuniști, și numai intervenția rapidă și de ultim moment a superiorilor săi l-au scăpat de execuție. Poate acest eveniment l-a făcut să se facă extrem de util noilor autorități comuniste, eventuala teamă de a nu se mai găsi niciodată în această situație.
Ulterior acestui eveniment se va alătura CEKA, serviciul comunist secret, precursor al NKVD-ului.
La momentul respectiv, CEKA se află în centrul terorii roșii. Oricine se opunea ideilor revoluționare, oricine avea legături cu regimul trecut era ucis. Aceste crime se petreceau concomitent cu teroarea albă, pusă în acțiune de contrarevoluționari.
În perioada imediat următoare revoluției, Georgia a încercat să-și declare independența față de Rusia, dar armata a înăbușit rapid această mișcare. Este momentul în care Beria se va ocupa de destrămarea celulelor de rezistență naționaliste georgiene, membrii acestora fiind executați sau trimiși într-unul din numeroasele lagăre din Siberia.
Printre istorici există păreri conform cărora chiar Beria ar fi orchestrat revolta georgiană din 1921, dar nu există dovezi concludente în acest sens. Absolut indubitabil, este însă faptul că peste 10.000 de georgieni au fost uciși din ordinele sale directe, întregi sate fiind rase de pe față pământului.
În același an, 1921, Lavrenti Beria va face cunoștință cu Stalin, amândoi având aceeași origine, gruzină.
În următoarea perioada, Beria va deveni președintele partidului, în Georgia, unde își va crea un adevărat cult al personalițății. Practic, la scară mai mică, el imită ceea ce făcea Stalin, la nivelul întregii țări. Documentele perioadei arată că Beria avea un comportament extrem de lingușitor față de acesta.
Încerca, pe cât posibil, să fie cât mai aproape de liderul sovietic, ajungând chiar să-și construiască o casă de vacanță , identică din punct de vedere al arhitecturii, chiar lângă cea a lui Stalin.
În 1934, Beria devenise unul dintre oamenii de încredere ai lui Iosif Vissarionovici Stalin, fiind numit lider al partidului pestre întreaga regiune transcaucază, cuprinzând Georgia, Azerbadjan și Armenia. În următorul an, 1935, va scrie o carte, având ca subiect istoria mișcării bolșevice în zona Caucazului. Deși lucrarea avea o valoare literară cel puțin îndoielnică, în paginile ei, Stalin era prezentat în cele mai tradafirii culori, ca urmare, a fost foarte bine primită de catre acesta, care a popularizat-o.
După moartea lui Kirov, în 1934 începe ceea ce a fost numită „marea teroare”. Oameni de știință, profesori, țărani, minorități etnice, practic oricine putea fi vizat. Au fost executați aproximativ un milion de oameni în întreaga țară. Cel direct reaspunzator de aceste crime a fost șeful Comisariatului Poporului pentru Afecerile Interne, sau NKVD, Nikolai Ejov.
După ce Ejov a ieșit din grațiile lui Stalin și a fost executat, Beria a fost numit succesorul sau. Poate ideea că împărțeau aceleași origini gruzine, poate faptul că manifestau același dispreț față de viața umană, sau poate chiar din cauza faptului că a știut să se bage la propriu sub pielea șefului sau direct, cariera lui Beria era în plină ascensiune. Astfel, în 1934, el a fost ales membru al Comitetului Central al Partiduluiu Comunist.
În tot acest timp, acesta a continuat să manifeste o conducere cu mănă de fier a ținuturilor sale natale, exterminandu-și toți foștii oponenți politici.
După numirea sa la conducerea NKVD-ului, el a făcut o epurare în rândul acestuia, numeroase grade superioare fiind destituite, apoi ulterior executate. Aceștia au fost înlocuiți cu ofițeri care, de obicei aveau origini caucaziene. După anexarea statelor baltice și a părții răsăritene a Poloniei de către U.R.S.S., Beria a supravegheat personal deportările „dușmanilor poporului” din aceste regiuni.
De asemenea, acesta va juca un rol principal și în epurarile dictate de Stalin în rândul Armatei Roșii, estimându-se că aproximativ 70% din gradele superioare au fost executate sau deportate în Siberia. Un rezultat direct al acestor acte a fost slaba performanță a armatei sovietice în Războiul de Iarnă, cu Finlanda, precum și în perioada de început al celui de-al doilea război mondial. Tot în timpul acestei epurări paranoice dictate de Stalin, și executate de Beria, au dispărut și o treime din cadrele cu rang înalt din partid.
Lavrenti Beria a fost arhitectul masacrului de la Katyn, în care au fost uciși peste 22.000 de prizonieri de război polonezi. Există, de asemenea, dovezi că el este cel care a pus la cale asasinarea lui Leon Troțki, în Mexic, în 1940.
Unul din grupurile pe care Beria le-a atacat în mod constant a fost cel al minorităților etnice. Cu ocazia deportării tătarilor din Crimeea, circa 8.000 dintre aceștia au fost uciși, iar alte 20 sau 30.000 au murit în Siberia.
A existat totuși și o parte mai puțin cunoscută, și mai întunecată de atât a acestui monstru, deși pare greu de crezut. Dovezi clare arată că Beria a fost un violator în masă, chiar cu accente de pedofilie. Sunt cunoscute episoadele în care, mergând cu mașina pe străzile Moscovei, alegea femei, la întâmplare, acestea fiindu-i ulterior aduse la locuința sa. Dacă avansurile îi erau refuzate, ele dispăreau, pur și simplu, iar familiilor lor erau trimise în Gulag. După destrămarea U.R.S.S.-ului, în casa locuită de Beria a fost instalată ambasada Tunisiei. În timpul unor lucrări de amenajare a grădinii au fost găsite zeci de schelete de femei… Există zvonuri conform cărora, însuși Stalin evita să-și lase fiica singură cu Lavrenti Beria.
În 1953, Stalin moare în urmă unui atac cerebral. Având în vedere ascensiunea sa fulminantă, foate mulți îl vedeau pe Beria ca pe urmașul său la conducerea statului. Imediat după moartea dictatorului, el va începe o serie de reforme. Începe să elibereze prizonierii politici din Siberia, returnează pașapoartele dizidentilor exilați în diferite colțuri ale țării, interzice tortura.
Totul făcea parte dintr-un plan grandios, Beria urmărind o reunificare a Germaniei, evident sub o conducere socialistă. De asemenea, chiar a dat voie diferitelor republici din Uniunea Sovietică să manifeste o oarecare identitate națională, ceea ce ar fi însemnat un prim pas spre independența. În viziunea sa, aceasta era o “revoluție luminată”.
Este neclar dacă aceste măsuri au fost luate pentru că Beria nu era de acord cu ideile lui Stalin, din ultima parte a vieții, sau au fost doar o perdea de fum, menită să aducă opinia publică de partea sa, și astfel să reușească să fie el cel care ar rămâne la conducere, și nu Malenkov sau Hruschev.
La nici 3 luni de la moartea lui Stalin, în Germania de Est are loc o revoltă anti comunistă. Este exact ceea ce Nikita Hruschev a avut nevoie pentru a-l acuza pe Beria direct. Practic, măsurile sale de liberalizare ar fi fost motivul acestei revolte. În realitate, Hruschev era și el un reformator, fiind cel care, trei ani mai târziu va începe procesul de destalinizare, prin denunțarea metodelor fostului dictator.
Însă, la acel moment, o alianța formată din Hruschev, Malenkov, Molotov și generalul Jukov au convocat o ședință în care l-au acuzat pe Beria de trădare. Nu se cunosc amănunte ale acestei ședințe, rezultatul este însă acela că Beria a fost executat imediat. Practic, a căzut pradă unei lupte pentru putere din interiorul partidului.
Lavrenti Beria va rămâne în istorie drept unul dintre cei mai mari criminali ai secolului XX. Sigur, se poate spune că a executat ceea ce Stalin îi ordona. Pe de altă parte, zelul de care a dat dovadă, inventivitatea pe care a avut-o în a transforma NKVD-ul într-o mașina de ucis a fost uimitoare. Există și păreri conform cărora a fost un oportunist, care a a avut ca mod de a-și clădi carieră și de a sta în grațiile lui Stalin, crima în masă.
Citește si:
Așii aviației: Alexei Meresiev – Drumul de la strungar la erou de film
Legenda Baronului Roșu, ultimul cavaler al aerului din primul razboi mondial
Albert Speer, geniul arhitecturii naziste, omul care a spus: “Îmi pare rău”
Otto Skorzeny – între mit și realitate
Povestea Diviziei Azul în cel de-al doilea război mondial
21 iunie în istorie: Galileo Galilei este găsit vinovat de erezie de către Inchiziţie
18 iunie în istorie: Bătălia de la Waterloo
100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon
3 iunie în istorie: Masacrul din piața Tiananmen
75 de ani de la procesul „ziariştilor fascişti, vinovaţi de dezastrul ţării”
75 de ani de la moartea marelui dramaturg Mihail Sebastian
Povestea lui Kurt Ksniepel, eroul necunoscut al Germaniei în cel de-al doilea război mondial
