Astăzi este despre Octav Bjoza. Pentru că astăzi se cuvine să-i spunem „La mulți ani!”, preşedintele AFDPR, cel care îndeplinește și funcția de subsecretar de stat pe problemele luptătorilor anticomunişti în Guvernul României, cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 82 de ani.
Apreciat și iubit de bătrânii luptători în Rezistența anticomunistă din Brașov, filială AFDPR pe care Octav Bjoza a condus-o din anii 1990 încoace, Octav Bjoza s-a impus întotdeauna prin energia debordantă, intransigența și spiritul de dăruire cu care s-a dedicat cauzei drepturilor foștilor deținuți politici, a urmașilor acestora, precum și perpetuării Memoriei luptei anticomuniste din România.
Născut la 11 august 1938, în municipiul Iaşi, fiul lui Ioan şi al Georgetei, de naţionalitate română şi religie ortodoxă, din anii 1941-42 se stabileşte cu familia în zona Braşov, tatăl fiind CFR-ist. Este absolvent al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov (1956). În anii 1957-58 a fost student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. La finele anului I, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, a fost exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi. Între anii 1956-1958 a făcut parte împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, care avea drept scop „înlăturarea regimului democrat popular din ţara noastră pe calea violenţei”.
A fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov la data de 10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru delictul crimă de uneltire împotriva ordinii sociale.
În timpul detenţiei s-a remarcat prin integritatea morală, refuzul compromisului cu reprezentanţii represiunii, precum şi consecvenţa faţă de idealurile pentru care intrase în puşcărie. Octav Bjoza mărturisea mai târziu că datora în mare parte această atitudine deţinuţilor politici cu condamnări vechi, care stăteau de mulţi ani închişi şi pe care îi găsise în închisori.
După 1989 s-a implicat activ în Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, devenind preşedinte al filialei Braşov şi fiind susţinut de deţinuţii politici mai vârstnici din regiune, printre care Nicolae Purcărea, dr. Teofil Mija, avocatul Virgil Mateiaş, Ion Agapie, Alexandru Salcă, avocatul Nicu Păun, Petre Baicu ş.a..
După moartea lui Ticu Dumitrescu, în 2009, Octav Bjoza devine preşedintele AFDPR, stuctură afiliată la INTERASSO (organizaţia internaţională a foştilor deţinuţi politici din Europa de Est), bucurându-se de o largă susţinere a supravieţuitorilor închisorilor comuniste, remarcându-se prin energia, managementul de excelenţă şi eficienţa cu care conduce această prestigioasă organizaţie. Graţie iniţiativelor şi eforturilor d-lui Bjoza, deziderate din ultimii 26 de ani ale foştilor deţinuţi politici au fost concretizate abia în ultimii ani. Astfel, în 2014 se reușea obținerea unei revendicări veche de mai bine de două decenii: înființarea unui subsecretariat de stat în cadrul Guvernului cu competenţe în domeniul drepturilor foştilor luptători anticomunişti. Tot atunci s-a reușit dublarea indemnizaţiilor acordate de stat foştilor deţinuţi politici şi văduvelor acestora, iar anul trecut o nouă majorare acorda deținuților politici șapte sute de lei pentru fiecare an de detenție efectuat. Construirea în București a grandiosului Memorialului ARIPI, dedicat Rezistenţei Anticomuniste, inaugurat în anul 2016, precum și obţinerea statutului de Memorial al Rezistenţei Anticomuniste pentru Fortul 13 Jilava şi declararea acestuia ca monument istoric de importanţă naţională (Clasa A), constituie alte realizări importante. În anul 2014, la inițiativa lui Octav Bjoza, s-a organizat la București Congresul INTERASSO. Se cuvine menţionat sprijinul determinant acordat în toate aceste demersuri de dl Emil Constantinescu, Preşedintele României în perioada 1996-2000, actualmente președinte al Fundaţiei Române pentru Democraţie.
Spiritul de dăruire şi eforturile depuse zi şi noapte de preşedintele Octav Bjoza nu numai că dau roade, dar impun totodată respectul întregii societăţi româneşti.
Pentru toate acestea şi multe altele care urmează, se cuvine să-i urăm LA MULŢI ANI, rugându-L pe Dumnezeu să-i dăruiască în continuare sănătate și putere de luptă.
