Rujul roșu este nelipsit din trusa pasionatelor de make-up. Adesea ascociat unei personalități puternice, acesta are o istorie cel puțin ciudată. Până să ajungă să fie folosit așa cum este acum, la o ocazie specială sau într-o zi obișnuită, în Egiptul Antic doar persoanele importante îl purtau. Iar în Evul Mediu buzele roșii erau asociate cu vrăjitoria.
Întreaga concepție despre rujul roșu avea să se schimbe odată cu apariția partizanelor pentru drepturile politice ale femeilor- așa-numitele sufragete- pentru care rujul roșu simboliza puterea. Datorită lor, astăzi el este pe buzele tuturor doamnelor și domnișoarelor care vor să se simtă puternice, dar în același timp feminine. Autoarea cărții „Red lipstick: An Ode to a Beauty Icon”, Rachel Felder, a povestit mai multe despre istoria rujului roșu într-un interviu acordat CNN.
În 1912 sute de suținătoare ale drepturilor politice pentru femei au defilat în fața salonului lui Elizabeth Arden din New York. Fondatoarea brandului de cosmetice, care își inaugurase salonul în urmă cu 2 ani, era o susținătoare a drepturilor femeilor și s-a alăturat cauzei oferind tuburi de ruj roșu aprins femeilor care mărșăluiau.
Conducătoarele sufragetelor Elizabeth Candy Stanton și Charlotte Perkins Gillman iubeau rujul roșu pentru abilitatea sa de a șoca bărbații, iar protestatarele au purtat această culoare puternică în masă, devenind astfel un simbol al rebeliunii și libertății.
„Nu ar putea exista un simbol mai potrivit pentru sufragete decât rujul roșu, pentru că nu este doar puternic, este și feminin”- spune Rachel Felder, autoarea cărții „Red Lipstick: An Ode to a Beauty Icon”.
De-a lungul timpului, rujul roșu a avut mai multe semnificații. Dacă la început era folosit de elita din Egiptul Antic, după aceea a devenit simbolul prostituatelor din Grecia Antică, ca mai apoi să fie purtat de vedetele de la Hollywood ca un semn al eleganței.
Până să fie răspândite în secolul 20, buzele roșii erau asociate femeilor de moravuri ușoare. Iar în Evul Mediu cele care purtau ruj roșu erau acuzate că ar fi făcut pact cu Diavolul. „Machiajul era corelat feminității misterioase, înfircoșătoare”- mai afirmă Felder.
Pe măsură ce mișcarea pentru drepturile femeilor se răspândea în Europa, Noua Zeelandă și Australia, militantele din Marea Britanie și America adeseori foloseau aceleași tactici pentru a-și susține cauza: de la a organiza marșuri până la greva foamei sau alte strategii mai agresive. Iar această solidaritate s-a văzut până și în felul în care se machiau. Insipirată de omoloaga sa din America, lidera partizanelor pentru drepturile femeilor din Marea Britanie, Emmeline Pankhurst a susținut purtarea rujului roșu, iar acest gest simbolic s-a răspândit printre activiste. „Deși sufragetele nu ar fi responsabile în totalitate pentru popularizarea rujului, ele au întruchipat ideea de <<femeie modernă>> în Europa și America”- mai spune Felder.
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, buzele roșii aveau să fie considerate din nou un act de sfidare. „Adolf Hitler detesta rujul roșu”- declară aceasta. În țările Aliate purtarea sa era un semn de patriotism dar și o declarație împotriva fascismului. Când taxele au crescut, iar rujul roșu a devenit extrem de scump în Marea Britanie, femeile își colorau buzele cu suc de sfeclă.
În 1941 și în timpul războiului, rujul roșu era obligatoriu pentru femeile care se înrolau în armata Statelor Unite. Brandurile au valorificat acest trend- Elizabeth Arden a lansat „Victory Red” iar Helena Rubinstein- „Regimental Red”, printre altele. Însă, guvernul american i-a cerut lui Arden să creeze o culoare regulamentară pentru rujul și oja femeilor din armată. Gama sa „Montezuma Red” s-a potrivit cu uniformele acestora.
Urmând modelul partizanelor pentru drepturile femeilor, la sfârșitul anului 2019 aproximativ 10.000 de femei din Chile au purtat ruj roșu, eșarfe roșii și au defilat legate la ochi pe străzi împotriva abuzurilor sexuale din țară.
