Intervențiile militare ale marilor puteri, pretextele folosite și consecințele devastatoare asupra statelor bogate în resurse au fost în centrul unei dezbateri extrem de tensionate în cadrul emisiunii Sens Național cu Sorin Manea. Analistul economic Octavian Bădescu a vorbit deschis la Sens TV despre „ipocrizia marilor puteri” și despre modul în care resursele naturale au dictat, de fapt, schimbările de regim din Irak, Libia sau alte țări. Jurnalistul Mihai Rusu a contrabalansat afirmațiile printr-o perspectivă istorică și geopolitică, amintind acțiunile directe ale liderilor autoritari din Orientul Mijlociu, dar și propriile greșeli ale României post-comuniste.
„Au zis că fabrică bombe și nu fabrica nimic”. Cazurile Irak și Libia, analizate fără menajamente
Octavian Bădescu a oferit un exemplu puternic despre modul în care marile puteri au justificat în ultimii 30 de ani diferite intervenții militare, de multe ori în state bogate în petrol.
„Eu mai știu un caz, cel puțin unul. Unde? În Irak. Unde aici Saddam Hussein fabrică bombe. Și după 20 de ani s-a dovedit că nu fabrica nicio bombă, dar omul a murit. Și s-a justificat intervenția militară că fabrică bombe. În Libia nu știu ce dracu mai făcea. L-am terminat și pe acela”, a spus Octavian Bădescu în cadrul emisiunii Sens Național cu Sorin Manea.
Analistul a legat explicit intervențiile de resursele din regiune:
„În țările astea cu resurse de petrol, Irak, Libia, la un moment dat americanii vin și zic că nu se respectă drepturile omului și că este un pericol, că nu știu ce fac aceia cu drogurile, spre exemplu, ca să justifice… intervenim, schimbăm liderii politici și ne aducem la putere pe unii care o să ne dea nouă resursele, probabil mai ieftin. Acces la resurse”, a afirmat acesta.
Concluzia sa este una tranșantă:
„Nu cred că trebuie să existe vreun jandarm mondial care să facă ordine în diverse țări, sub diverse pretexte. Indiferent ce se întâmplă în țara respectivă. Nu cred că trebuie să vină cineva din afară și să-și bage nasul”.
„După ce și-au băgat nasul, a rămas praful și pulberea”. Efectele invaziilor
Octavian Bădescu a descris dur lăsarea în ruină a statelor în care s-au făcut intervenții externe, insistând că pretextele invocate inițial nu s-au confirmat:
„Istoria arată că și-au băgat nasul pe diverse pretexte care nu s-au confirmat. Și, după ce și-au băgat nasul în acele locuri, în locurile alea a rămas praful și pulberea. Au rămas conflicte, a rămas o țară distrusă”, a declarat în cadrul emisiunii.
El a sugerat că schimbările de regim nu au fost motivate niciodată de binele localnicilor:
„În momentul în care cel care conduce locația respectivă nu mai e aliniat cu hegemonul, hegemonul vine și zice: auzi, tu acolo nu faci bine, ia valea de aici. Și așa se schimbă conducerea”.
Și a adăugat, cu o observație cu implicații puternice asupra istoriei recente a României:
„S-ar putea să fi întâmplat chiar și în România în ’89. Când n-am mai avut datorii… nu zic că se trăia bine, dar hai să fim serioși, nu s-ar fi schimbat dacă nu existau intervenții din afară. Intervențiile alea nu au existat ca să ne facă bine, ci ca să pui mâna pe o economie, pe o piață de desfacere”.
Finalul observației sale a fost poate cel mai tăios:
„De ce nu vii și zici: vreau să intervin pentru că nu-mi convine cum am eu acces la resurse? Eu sunt șmecher, am arme? Nu. Eu vreau să par civilizat, democrat. Deci e atâta ipocrizie în lumea asta politică încât te umple de scârbă”.
Replica lui Mihai Rusu: terorismul, alianțele și responsabilitatea istorică
Jurnalistul Mihai Rusu a nuanțat discuția, subliniind că anumite intervenții internaționale au avut și justificări legate de securitatea globală:
„Trebuie să vă aduc aminte, domnule Bădescu, că cei doi șefi de state, Saddam Hussein și colonelul Gaddafi, au finanțat ani de zile terorismul internațional”, a spus acesta în cadrul emisiunii Sens Național cu Sorin Manea.
A continuat cu un exemplu concret:
„În Berlinul Occidental, o discotecă, la Belle Epoque, unde erau militari americani, a fost aruncată în aer de libieni, de un commando libian, pentru că acolo erau americani”.
Jurnalistul a făcut și o paralelă cu România post-revoluționară, criticând modul în care FSN a guvernat țara în anii ’90:
„În 1990 FSN-ul, partidul pro-rus sau pro-sovietic, cu foarte mulți spioni și trădători, care s-au demonstrat ulterior, a închis România pentru investiții străine. România a pierdut atunci două viteze între 1990 și 2000”, a afirmat Mihai Rusu.
„Să echilibrăm balanța”. Rusia, actorul care complică tabloul geopolitic
Pentru a menține echilibrul analizei, Mihai Rusu a subliniat că nici cealaltă mare putere, Rusia, nu a ezitat să folosească forța militară în ultimii 20 de ani:
„Să nu uităm că și Putin a intrat în Georgia, că și Putin a intrat în Cecenia, că și Putin a intrat cu trupe în Siria. Deci avem trei precedente”, a explicat jurnalistul.
El a avertizat și asupra alianțelor periculoase actuale:
„Maduro are foarte multe probleme acolo și faptul că s-a aliat și rămâne aliatul cel mai important al lui Vladimir Putin. Aici se creează un pericol”, a spus Mihai Rusu.
A încheiat cu o perspectivă istorică:
„Sunt niște tertipuri pe care le trăim de 50, 60, dacă nu de 200 de ani încoace. Au fost imperii foarte civilizate care s-au dedat la acte sălbatice. Să ne aducem aminte și de Panama, de câteva state din America de Sud, de Groenlanda. Boala este mare la cei care vor sau dețin puterea, fie în est, fie în vest”.
Intervențiile militare din ultimele decenii – Irak, Libia, Siria, Georgia – au redesenat harta geopolitică și au generat controverse majore privind legitimitatea lor. În multe cazuri, justificările oficiale (arme de distrugere în masă, sprijin pentru democrație, protejarea drepturilor omului) nu s-au confirmat ulterior, alimentând discursul despre „ipocrizia geopolitică”. În paralel, finanțarea terorismului de către anumite regimuri, competiția pentru resurse energetice și reorientarea alianțelor internaționale complică interpretarea acestor evenimente. România însăși a trecut printr-o perioadă intensă de influențe externe la începutul anilor ’90, ceea ce ridică și astăzi întrebări despre impactul acestor factori asupra dezvoltării economice.
Discuția dintre Octavian Bădescu și Mihai Rusu scoate la iveală tensiunile majore dintre percepțiile publice privind marile puteri și realitatea geopolitică a ultimilor ani. Într-o lume dominată de competiția pentru resurse, informație și influență, astfel de analize pot modela percepția publicului asupra conflictelor internaționale, asupra intervențiilor și asupra rolului României în echilibrul global. În același timp, ele contribuie la înțelegerea mecanismelor care au determinat evoluția României după 1989, inclusiv blocajele economice, geopolitice și instituționale ce au marcat tranziția.
Articolul Venezuela, noul pion pe tabla globală: cine profită cu adevărat apare prima dată în Snews.ro.