Narațiunile false propagate de Moscova amplifică tensiunile din Europa și pun sub semnul întrebării perspectivele unui eventual armistițiu în regiune. Discursurile care acuză Occidentul că ar fi „atacat Rusia” sunt parte a unei campanii de manipulare ce urmărește destabilizarea politică a continentului. Lidia Moise, analist economic, arată la Sens TV, cum acest război informațional afectează state sensibile precum Republica Moldova și alimentează temeri chiar în rândul partenerilor apropiați ai Moscovei.
Dezinformarea rămâne una dintre cele mai puternice arme ale Federației Ruse, iar efectele ei sunt resimțite pe întregul continent european. În cadrul emisiunii Sens Național cu Sorin Manea, Lidia Moise, analist economic, a analizat modul în care aceste narațiuni alterează percepțiile publice și influențează climatul politic. „Întrebarea este dacă există mult adevăr acolo, în momentul în care auzi că Europa este cea care a atacat, care sfidează Moscova, ceea ce este totalmente fals.”
Dincolo de lipsa de fundament, astfel de afirmații erodează încrederea în dialogul diplomatic. „După cum totul este distorsionat și nu cred că după ce auzi o asemenea afirmație, fie de la acest domn politolog, fie de la elitele Kremlinului, fie chiar de la Putin însuși, mai crezi în alte promisiuni sau oferte, sau, eu știu, relatări despre ce se va întâmpla, sau ce se poate întâmpla pentru a ajunge la un armistițiu.”
Această atmosferă de incertitudine este alimentată de un fenomen deja cunoscut în Europa: războiul hibrid. „Totul este sub semnul întrebării… ceea ce americanii numesc wishful thinking, știți, ca o consecință a războiului hibrid, despre care tot vorbim de câțiva ani, și care totuși a avut rezultate.” Exemplele sunt evidente, mai ales în spațiul estic. „Uitați cazul Moldovei: a susținut niște partide creatoare de haos și apropiate Moscovei.”
Lidia Moise subliniază că Moscova mizează pe ideea că Europa ar fi fragmentată și incapabilă să reacționeze unitar. „Ei își închipuie că acum Europa chiar e împărțită în așa ceva.” Realitatea însă contrazice aceste așteptări. „Eu cred că nici măcar Ungaria sau Slovacia, care sunt parteneri și într-o prietenie pe față cu regimul de la Kremlin, nu sunt foarte liniștite în ce privește viitorul lor, în condițiile în care, să zicem că Rusia ar ocupa Ucraina, sau ar dori să se extindă în Europa, să-și recupereze probabil țările baltice, așa cum erau în structura fostei Uniuni Sovietice.”
În fața unui astfel de scenariu, statele de pe flancul estic își coordonează tot mai strâns pozițiile. „Acum sunt niște discuții și niște întâlniri între statele care sunt vecine cu Rusia, inclusiv Finlanda, dar și pe flancul estic Polonia, Ungaria, Slovacia, surpriză, și România se întâlnesc și discută care sunt posibilitățile de cooperare pentru a rezista în fața unor eventuale provocări ale Rusiei.”
Pe lângă aspectele militare și politice, există o dimensiune economică adesea ignorată în dezbaterea publică. Lidia Moise amintește că reziliența economiilor europene este un element-cheie în această confruntare. „E foarte complicat peisajul acesta și, așa cum am văzut, economiile europene au rezistat unor perioade de crize succesive puternice, extrem de puternice, cum rar s-au întâlnit în ultima sută de ani.”
Chiar și România, deseori percepută ca vulnerabilă, a trecut prin multiple crize fără a-și compromite stabilitatea. „Totuși, economia a rezistat.” Această rezistență riscă să fie subestimată în evaluările pesimiste care circulă în spațiul public.
În mod paradoxal, presiunile externe venite dinspre Kremlin par să aibă un efect invers față de cel scontat. „Acest atac împotriva… această tentativă de a dezbina Europa, până la urmă, cred că va reuși să o unească, să o fortifice, să o facă și mai puternică.”
Motivul este unul esențial: aproape toate statele europene au ajuns să depindă de sprijinul și coordonarea Uniunii Europene, chiar și cele care, în discursul public, se prezintă drept suveraniste. „Practic, absolut toate statele europene, poate cu excepția Germaniei și a Olandei – și ei au început să aibă deficite mari și datorii mari –, au nevoie de susținerea Uniunii Europene.”
Dezinformarea rusească a devenit un pilon central al instrumentelor de război hibrid, alături de presiunea militară, economică și cibernetică. Republica Moldova, statele baltice și various țări din Europa Centrală au fost constant expuse la campanii care urmăresc destabilizarea instituțiilor și a societății. În paralel, războiul din Ucraina a schimbat fundamental arhitectura de securitate europeană, obligând statele UE și NATO să regândească strategii regionale și globale.
Pe termen lung, presiunea externă poate transforma Europa într-un bloc mai unit și mai pregătit să răspundă amenințărilor. Cooperarea sporită între statele de pe flancul estic, consolidarea NATO și mecanismele economice ale Uniunii Europene pot genera o stabilitate mai solidă decât înainte de 2022. Totuși, riscurile rămân ridicate: campaniile de dezinformare pot submina încrederea publică, iar tensiunile geopolitice pot escalada rapid dacă nu există o coordonare fermă între capitalelor europene.
Articolul Rusia presează, Europa reacționează: tensiuni explozive pe flancul estic apare prima dată în Snews.ro.