Polonia a demonstrat că modernitatea nu trebuie să excludă tradiția. Țara care a suferit deopotrivă sub dominația rusă și germană a reușit, în ultimele decenii, să construiască un model politic bazat pe credință, moralitate și reforme eficiente. În „News Podcast” cu Sorin și Oreste, difuzată la Sens TV, Oreste Teodorescu a elogiat această reușită și a criticat tendințele de „suveranism de paradă” din alte state ale Europei Centrale.
Potrivit lui Oreste, liderii polonezi au demonstrat că se poate construi o societate modernă, prosperă și profund ancorată în valorile clasice ale Europei, fără a cădea în capcana populismului sau a suveranismului radical.
„Domnul Nawrocki e doar un conservator. Domnul Orbán mai este și o conservă.”, a început Oreste, într-o formulare ironică devenită virală printre urmăritorii emisiunii.
Polonia, locomotiva Grupului de la Vișegrad
Analizând relațiile din Europa Centrală, Oreste a remarcat că Polonia a fost mereu motorul Grupului de la Vișegrad. „Domnul Nawrocki reprezintă totuși cea mai puternică țară care a existat vreodată în Vișegrad. Pentru că Polonia a fost locomotiva Vișegradului întotdeauna. Polonia astăzi este una dintre cele mai strălucitoare exemple de ‘așa da’ din Uniunea Europeană.”
El a explicat că Polonia a știut să folosească eficient toate fondurile europene și să-și modernizeze economia și infrastructura într-un mod exemplar. „A absorbit toate fondurile europene și le-a folosit cu cap. A creat niște infrastructuri și a modernizat tot sistemul politic imediat după anii ’90 prin niște reforme extraordinare. A ajuns să aibă o armată cu capabilități tehnologice și de teren extraordinare.”
În același timp, Polonia și-a impus propria agendă conservatoare, în armonie cu identitatea sa istorică și religioasă. „Și-a impus o agendă în armonie cu profilul catolic, familist, tradiționalist, conservator, în sensul în care erau republicanii americani sau conservatorii britanici altădată. Adică niște oameni care își apără principiile și valorile în care cred și dobândesc, în același timp, respectul internațional.”
Despărțirea dintre Varșovia și Budapesta
Momentul de ruptură dintre Polonia și Ungaria, afirmă Oreste, a venit atunci când Viktor Orbán a ales o apropiere tot mai evidentă de Kremlin. „În momentul în care perspectiva conservatoare clasică, europeană, a înțeles că ceilalți parteneri din Vișegrad, adică Orbán și Fico, joacă cartea asta a Kremlinului, Polonia s-a dezis de ei. A ieșit din nucleul Vișegrad și a spus: ‘Numai dacă voi sunteți cu rușii, eu sunt totuși polonez.’”
Jurnalistul a subliniat și dimensiunea morală a acestei decizii: „Eu reprezint un popor care a avut de suferit foarte mult și de pe urma rușilor, și de pe urma nemților. Tu, Viktor Orbán, ești cel mai bun prieten și cu rușii, și cu nemții. Prietenul dușmanilor mei nu poate să-mi fie prieten.”
Această poziționare a dus la o fractură vizibilă între Varșovia și Budapesta. „S-a rupt lanțul de iubire între Varșovia și Budapesta. După ce domnul Orbán a zis că petrolul, gazul și resursele energetice ale Rusiei sunt baza pe care se așează Ungaria și că îi mulțumește lui Vladimir Putin pentru generozitatea cu care susține Ungaria, domnul Nawrocki a spus: ‘Du-te tu cu rușii tăi și lasă-ne pe noi în pace.’”
Conservatorismul autentic versus „suveranismul de mucava”
În opinia lui Oreste, adevăratul conservatorism este un curent politic profund, nobil și constructiv, nu o retorică agresivă folosită pentru a justifica alianțe toxice. „Conservatorismul este un curent politic mult mai vechi decât suveranismul ăsta de tip cremlinist. Unii au confiscat și s-au folosit de retorica și ideologia conservatoare pentru a crea o propagandă pro-rusească și pro-putinistă. Asta este altceva.”
El a descris modelul polonez drept „foarte frecventabil”, o formă echilibrată de patriotism luminat. „Conservatorismul de tip polonez este un curent ideologic-filosofic, de sociologie, de politologie și de viziune geopolitică clasică. Polonia se încadrează astăzi în ceea ce am putea defini un conservatorism clasic, cu idei foarte sănătoase legate de tradiție, religie, cultură, moștenire patrimonială și identitate națională.”
În contrast, formele radicale de suveranism promovate în unele țări din Europa Centrală reprezintă, potrivit lui Oreste, o degradare a spiritului conservator: „Tipul ăsta de suveranism, de mucava, de hăituială și huiduială, de ziua națională, de a călca steagul altora în picioare, canibalizarea unora împotriva altora în interiorul aceleiași națiuni — ăla nu este conservatorism, ăla este o prosteală, o bătaie de joc.”
În finalul discuției din „News Podcast” cu Sorin și Oreste, Teodorescu a comparat două gesturi politice recente, arătând diferența dintre imaturitate și fermitate. „Ăla a fost un gest bădărănesc și prostesc al lui Iohannis; ăsta este un gest bărbătesc, asumat și cât se poate de transparent, în care un lider european conservator îi spune altuia: ‘Du-te cu rușii tăi și lasă-ne pe noi în pace.’”
„Iohannis, întorcând spatele, s-a comportat ca un copil de grădiniță mofturos. Gestul lui n-a reprezentat nimic consistent, pe când gestul președintelui Poloniei are greutatea unui lider important care și-a asumat punctul de vedere.”
Declarațiile lui Oreste Teodorescu au fost făcute în contextul tensiunilor crescânde dintre Polonia și Ungaria în privința relațiilor cu Rusia, dar și al reconfigurării curentelor conservatoare din Europa. Polonia, condusă de un guvern ferm pro-occidental, s-a distanțat clar de orice apropiere de Kremlin, în timp ce Ungaria lui Viktor Orbán a rămas un aliat ambiguu al Moscovei.
Analiza lui Oreste aduce în prim-plan o temă de mare actualitate: redefinirea conservatorismului european. Mesajul său are rezonanță nu doar geopolitică, ci și morală — aceea că valorile autentice nu pot fi folosite ca scut pentru dependențe politice periculoase. Într-o Europă fragmentată ideologic, Polonia rămâne, în viziunea lui Oreste, „bastionul civilizației conservatoare clasice”.
Articolul Ruptură totală între Polonia și Ungaria: s-a terminat prietenia din Vișegrad apare prima dată în Snews.ro.