NATO explorează o nouă doctrină militară în care tehnologia și sistemele autonome pot înlocui treptat prezența umană de pe linia frontului, pentru a reduce pierderile. Analistul politic Claudiu Crăciun explică la Sens TV faptul că această orientare nu este doar o strategie militară, ci rezultă din modul în care democrațiile occidentale își protejează cetățenii și reacționează la presiunea opiniei publice în contextul conflictelor moderne.
În cadrul discuției despre noua doctrină militară NATO, analistul politic Claudiu Crăciun a explicat la Sens TV că această orientare tehnologică nu este doar o decizie strategică, ci rezultă din modul în care democrațiile occidentale își raportează acțiunea militară la opinia publică și la costul uman al conflictelor.
„Acum, această doctrină care presupune tehnologie are și un corespondent politic sau o bază politică internă. Democrațiile occidentale, în special America, au ales mai degrabă tehnologia pentru a limita victimele umane din rândul forțelor armate. De ce? Pentru că într-o democrație numărul acestora contează foarte mult, contează opinia publică, contează opoziția, presa, societatea civilă.
Deci, democrațiile occidentale sunt natural mai atente la numărul victimelor umane și nu vorbesc doar de forțele combatante, ci bineînțeles și de victimele civile. În timp ce, într-o paradigmă, să spunem, mai veche, în care Rusia încă se plasează, nu prea contează acest lucru. Există o dependență istorică de o forță umană armată largă, o bază de recrutare foarte mare, testată cu oarecare succes în secolul XX.
Numai că dependența prea mare de factorul uman aduce și probleme demografice pe termen mediu și lung, pentru că numărul celor care au murit în războiul din Ucraina – vorbim de populația rusă masculină aptă de muncă – este de aproape un milion de persoane. Aceste lucruri vor avea efecte negative pe termen lung. Și, în al doilea rând, Rusia nu face față atât de mult acestor progrese tehnologice care, bineînțeles, au și o bază politică internă, dar trebuie să aibă și o bază economică pentru a susține respectivele inovații”, a reliefat acesta într-o ediție a emisiunii „Sens Național” cu Sorin Manea.
Analistu a subliniat, totodată, că evoluția armamentului de vârf și capacitatea de modernizare sunt profund determinate de structura economică și politică a fiecărui stat, iar acest aspect influențează direct raportul de forță în potențiale conflicte viitoare.
„La fel, dacă ne uităm la inovațiile de vârf sau la modernizarea unor echipamente de luptă și dezvoltarea unor aeronave noi, de exemplu F-35, vorbim despre sume exorbitante pe care Rusia nu și le mai permite. Statele Unite încă și le permit. Statele occidentale, într-o anumită măsură.
Deci ceea ce vedem acum, această confruntare nu este doar între armate, ci și între paradigme. Este un rezultat al regimului politic democratic, al forței economice și al capacității de a inova militar. Și avem o avangardă: Ucraina, din nevoie; țările europene, din nevoie; Statele Unite, pentru a-și menține întâietatea.
În timp ce Rusia, poate și Coreea de Nord, se află cam în aceeași poziție, într-o paradigmă învechită. Iar dumneavoastră ați dat un exemplu bun: China. Unde se află China? China este undeva la mijloc. China are și masa umană necesară unui război pe scară largă, convențional, dar are și dorința și capacitatea de a inova militar. Iar din această combinație, în care nu există teama de a sacrifica oameni, pentru că există foarte mulți soldați și nu există presă liberă și pluralism și există și forță tehnologică, aceasta ar putea să fie, de fapt, paradigma câștigătoare a secolului XXI”, a conchis Claudiu Crăciun.
NATO testează un nou concept de apărare în care sistemele robotice și rețelele de senzori coordonate prin inteligență artificială ar putea prelua primele linii ale câmpului de luptă, reducând expunerea militarilor. Ideea a fost aplicată experimental în exercițiile Steadfast, Duel și Avenger Triad, unde a fost simulată inclusiv activarea Articolului 5 de către toate cele 32 de state membre. Deși tehnologia avansează și oferă perspective de reacție rapidă și protecție a personalului, comandanții recunosc că sistemele autonome nu sunt încă pregătite pentru operațiuni la scară largă, existând provocări legate de integrarea completă a senzorilor, a AI și a controlului tactic.
Adoptarea acestor tehnologii ar putea transforma fundamental modul de desfășurare a conflictelor, limitând pierderile umane și mutând accentul de pe forța umană pe capabilitățile automate și informatice. În același timp, această tranziție ridică întrebări strategice majore: care state pot susține economic astfel de sisteme și cum se schimbă echilibrul de putere între democrațiile cu resurse tehnologice mari și actorii statali care se bazează încă pe mobilizarea masivă de personal. Lecțiile din Ucraina accelerează această schimbare, iar viitoarele conflicte ar putea fi definite de cine controlează și integrează mai eficient tehnologia, nu de dimensiunea armatei.
Articolul Războiul viitorului: NATO pregătește armata robotică pe flancul estic apare prima dată în Snews.ro.