Încă de la începutul conflictului actual din zona Golfului Persic ni se tot vinde ideea că acesta ar avea drept scop oprirea programului nuclear militar iranian, apărarea existenței statale a Israelului și creșterea securității în Orientul Mijlociu. Toate acestea sunt însă doar formulele oficiale care au o acoperire mai mare sau mai mică în teren. Din păcate pentru credibilitatea acestei acțiuni, în cadrul audierilor din 18 martie 2026 în Senate Select Committee on Intelligence și 19 martie 2026 din House Permanent Select Committee on Intelligence, doamna Tulsi Gabbard, Director of National Intelligence, nu a putut confirma existența unor posibile amenințări la adresa securității americane.
Ca urmare, dincolo de scopurile oficiale, care atunci când vorbim despre apărarea dreptului la existență a Statului Israel și creșterea securității în Orientul Mijlociu sunt cât se poate de reale, dar nu privesc direct Statele Unite, se vede o realitate mult mai banală, dar și mai murdară, în sensul că, mai ales în cazul administrației Trump, războiul nu este doar despre geopolitică, ci, mai ales, despre bani.
Astfel, în jurul actualei administrații de la Casa Albă se intersectează prea multe interese economice pentru ca această coincidență să mai pară una inocentă. În consecință, deși oficial actualul conflict nu a izbucnit „pentru petrol” sau „pentru contracte”, efectele sale servesc exact acele grupuri, din jurul lui Donald Trump, care aveau nevoie de prețuri mai mari la energie, de comenzi noi pentru industria de armament și de o explozie a pieței dronelor.
INDUSTRIA DRONELOR
Primul exemplu este legătura directă dintre familia Trump și industria dronelor. Astfel, Eric Trump și Donald Trump Jr. sunt proprietarii companiei Aureus Greenway. Această companie, cu puțin timp înainte de a izbucni războiul, a anunțat fuziunea cu producătorul de drone Powerus. După fuziune, mass-media americane au scris că noua companie rezultată a anunțat că speră să câștige sume importante din fondurile uriașe puse la dispoziție de Pentagon pentru dezvoltarea unei baze industriale americane de drone armate. Și ce să vezi? La scurt timp s-a anunțat că a semnat un contract de 1,1 miliarde de dolari cu Pentagonul! Iar aceste drone trebuiau folosite și înlocuite ulterior cu altele, că doar nu poate rămâne Pentagonul fără astfel de capabilități.
INDUSTRIA PETROLULUI
Al doilea mare beneficiar este industria petrolului. După cum știți, motivul petrolului nu era trecut printre obiectivele actualului război, dar iată că acesta este și chiar unul foarte important. Totuși, nu este în discuție controlul asupra rezervelor petroliere ale Iranului, așa cum am crezut cu toții, ci unul mult mai pervers și care ne afectează în mod direct și pe noi. Scopul a fost creșterea barilului, și exact asta a produs! Am văzut toți că prețurile au urcat puternic, că războiul a lovit fluxurile energetice regionale și că piețele au reacționat imediat la amenințările asupra infrastructurii și transportului de petrol. Mai grav este că Trump însuși a lăsat să se înțeleagă că se aștepta la acest efect, spunând că prețurile „nu au crescut atât de mult” pe cât prognozase. Asta spune enorm. Când un președinte recunoaște că se aștepta la o creștere mai mare a petrolului în urma războiului, el spune indirect și cui folosea această creștere. Pentru petroliștii care l-au susținut, conflictul nu era doar o criză de securitate, ci și un șoc de piață menit să le refacă marjele de profit.
INDUSTRIA MILITARĂ INDUSTRIALĂ
Al treilea câștigător este complexul militar-industrial. Mass-media americane au relatat că Pentagonul a semnat noi acorduri-cadru cu giganți precum BAE Systems, Lockheed Martin și Honeywell pentru creșterea rapidă a producției de muniții și sisteme de luptă, într-o trecere declarată la un „wartime footing”. Asta înseamnă contracte noi și justificări noi pentru extinderea producției și, implicit, creșterea profiturilor companiilor din industria americană de armament. Era absolut necesar ca Donald Trump să-și recompenseze susținătorii din industria de armament pentru că profiturile acestora se diminuaseră considerabil după ce sprijinul oferit de Casa Albă pentru Ucraina a devenit mai ezitant și mai selectiv. Ca urmare, industria de armament avea nevoie de un nou front care să-i hrănească liniile de producție. L-a primit. Pentru acești actori, războiul din Golf nu este o tragedie, ci o nouă piață deschisă, o nouă oportunitate de a face bani.
DIMENSIUNEA POLITICĂ
Mai există și o dimensiune politică internă. Asta pentru că războiul mută atenția publică de la conflictele de interese, de la costul vieții și de la întrebările despre cine câștigă din apropierea de Casa Albă către un limbaj al urgenței naționale. Parcă am mai auzit și noi asta, doar că la noi se vorbea de „interesul național”. Astfel, sub steagul securității, profiturile private devin mai ușor de ascuns. Când firmele din apropierea familiei prezidențiale caută contracte de drone, când industria de armament intră pe picior de război, iar piața petrolului este zguduită exact în direcția dorită de producători, nu mai vorbim despre excepții izolate, vorbim despre un sistem de interese.
Războiul are însă și o funcție externă mai largă: slăbirea economică a Uniunii Europene și, mai ales, a Chinei, ambele dependente de stabilitatea energetică și comercială a Golfului, ambele adversari ai administrației Trump.
O nouă criză în regiune înseamnă pentru Europa costuri mai mari, inflație și competitivitate mai slabă, iar pentru China șocuri energetice, vulnerabilitate strategică și presiune suplimentară asupra unei economii dependente de fluxuri stabile de aprovizionare. Din această perspectivă, conflictul nu lovește doar Iranul, ci și marile economii care depind de stabilitatea regiunii.
Pentru a fi corecți, asta nu înseamnă că discursul despre nuclear sau despre securitatea Israelului este complet inventat. Doar că el este folosit ca acoperire politică pentru motivații mult mai pragmatice, mai lumești, și anume banul.
Mereu în istorie războaiele, chiar și cele nedrepte, au mereu nevoie de o justificare morală. Dar în spatele ei stau de multe ori conturile, contractele, bursele și sponsorii.
De aceea, în cazul actualului conflict din Golf trebuie acordată mai puțină atenție lozincilor oficiale și mai mult celor care câștigă concret.
Concluzia este una foarte dură, dar simplă: actualul conflict din Golf nu este doar despre Iran, Israel sau securitate regională, este despre profitul obținut din criză, despre transformarea războiului într-un instrument de creștere a prețului petrolului, de alimentare a comenzilor pentru armament și de valorizare a unor firme apropiate de cercul Trump.
Articolul Războiul din Golf nu este despre idealuri ci despre bani, contracte și profit apare prima dată în Snews.ro.