La trei ani după semnarea acordurilor abrahamice, promisiunea unei păci istorice în Orientul Mijlociu s-a dovedit o iluzie, iar tensiunile dintre Israel, Hamas și statele arabe sunt la același nivel critic ca înainte. Jurnalistul Oreste Teodorescu a declarat în emisiunea „News Podcast” cu Sorin și Oreste, difuzată pe Sens TV, că realitatea din teren contrazice radical optimismul inițial, conflictul fiind mai complex și mai profund decât orice acord politic.
Oreste Teodorescu a analizat situația actuală din Orientul Mijlociu, arătând că acordurile abrahamice, considerate la vremea lor o schimbare istorică pentru regiune, nu au reușit să producă pacea mult așteptată. Din contră, tensiunile, violențele și radicalizarea au continuat aproape identic cu perioada premergătoare semnării acestor înțelegeri.
Oreste Teodorescu a început prin a aminti optimismul exagerat care a însoțit acordurile abrahamice: „Cum preconizaserăm și noi și evident mulți alții încă de la semnarea acordurilor abrahamice… a fost mult prea devreme să îl lăudăm pe Donald Trump că a reușit pacea din Orientul Mijlociu.”
Acesta a subliniat că realitatea a contrazis radical speranțele inițiale:
„Nu s-a întâmplat nimic de fapt. În momentul de față situația din Orientul Mijlociu este absolut la fel de tensionată și de conflictuală ca și înainte.”
Jurnalistul a explicat că, deși anumite grupări au fost reduse la tăcere temporar, structura profundă a conflictului a rămas intactă:
„Sigur, cu un Iran mai tăcut… Rebeli Houthi puși în silențio stampa… Hezbollah decimat în Liban. Însă Hamasul din Fâșia Gaza și din Palestina… este și un partid politic care are rădăcini foarte adânci în marea nemulțumire a populației palestiniene.”
Oreste Teodorescu a făcut referire și la discuția anterioară din emisiune, subliniind natura profund socială, nu doar militară, a Hamasului:
„Dacă dai masca aia jos de pe față… o să găsești un palestinian oareșcare, care oricând se întoarce la Hamas pentru că el are o sete de răzbunare și e foarte greu să îl convingi că se poate înțelege cu israelianul.”, a explicat acesta în cadrul emisiunii „News Podcast” cu Sorin și Oreste.
El a descris momentul retragerii trupelor israeliene, un episod care a demonstrat ciclicitatea violențelor:
„Imediat după ce s-au retras soldații israelieni de pe acolo, ăștia s-au întors ca talibanii în Afganistan și au început să-i vâneze pe colaboraționiștii sau pe cei moderați.”
În același timp, Oreste a prezentat și poziția înrădăcinată a dreptei israeliene:
„Nici Bibi Netaniahu și politicienii de dreapta și extremă dreaptă din Israel nu ar fi avut vreodată intenția să recunoască un stat palestinian.”
Acesta a conectat prezentul cu istoria mișcării sioniste:
„Una dintre constantele mișcării sioniste și a partidelor de dreapta… este nerecunoașterea ideii de Palestina.”
În ciuda inițiativelor europene recente, jurnalistul rămâne sceptic:
„Franța vrea să recunoască statul palestinian, Marea Britanie vrea să recunoască statul palestinian… dar e foarte complicat.”
Oreste a explicat și motivul acestei complexități: Hamas nu este doar o structură militară, ci un fenomen social profund înrădăcinat:
„Hamasul e peste tot. Este un fenomen alimentat decenii de o nedreptate la care poporul palestinian a fost supus de colonistul israelian.”
Jurnalistul a insistat asupra dimensiunii umane a tragediei:
„Când îți vezi copiii omorâți… familia distrusă… agoniseala rasă într-o fracțiune de secundă… este foarte complicat să îi ceri acelui om să mai aibă un dram de umanitate.”
Concluzia sa este sumbră: rănile sunt prea adânci pentru a fi vindecate rapid:
„E foarte complicat să aduci populația din Fâșia Gaza… și să-i zici: gata, batem palma. Trebuie să se vindece rănile astea într-o perioadă lungă de istorie.”
Pentru a ilustra cât de persistentă este memoria suferinței, Oreste a făcut comparații istorice legate de România:
„Hai să ne amintim că noi și acum mai avem frustrări legate de 1940–1941… maghiarii au intrat în case și i-au împușcat pe români… Avem și la Fântâna Albă… ruși care au omorât în Basarabia… nici pe ăia nu îi putem ierta ușor.”
Aceste paralele arată cât de dificil este să reconstruiești încrederea după o tragedie atât de recentă și violentă:
„Acolo s-a întâmplat ieri o tragedie umanitară. E foarte greu.”
Finalul analizei lui Oreste Teodorescu este tranșant:
„Avem pe de o parte încăpățânarea sioniștilor de a nu recunoaște niciodată un stat palestinian. Pe de altă parte, o incapacitate a supraviețuitorilor Holocaustului palestinian de a spune: gata, trăim în pace. E foarte complicat.”
Acordurile abrahamice, semnate în 2020, au fost considerate un moment istoric de normalizare între Israel și mai multe state arabe. Cu toate acestea, ele nu au vizat direct problema palestiniană, sursa principală a conflictului din regiune. În paralel, schimbările politice din Israel, radicalizarea Hamasului și intervențiile militare din ultimii ani au agravat tensiunile. Conflictul rămâne unul dintre cele mai complexe din lume, alimentat de rivalități istorice, teritoriale, religioase și geopolitice.
Fără o reconciliere reală între societățile israeliană și palestiniană, orice inițiativă politică riscă să fie doar o soluție temporară. Analiza lui Oreste Teodorescu evidențiază că suferința, nedreptatea și traumele recente fac aproape imposibilă implementarea rapidă a soluției celor două state. În acest climat, riscul ca violențele să reapară este extrem de ridicat, iar comunitatea internațională se confruntă cu una dintre cele mai dificile provocări diplomatice ale prezentului.
Articolul Orientul Mijlociu rămâne un butoi cu pulbere: Oreste Teodorescu explică de ce „marea pace” promisă nu a existat niciodată apare prima dată în Snews.ro.