Războinici scandinavi cu părul blond care și-au jefuit drumul prin Europa. Am crezut că știm totul despre vikingi. Dar noi cercetări sugerează că ce credem despre ei este greșit, potrivit CNN.
În cel mai mare studiu de acest gen, publicat în revista Nature miercuri, cercetătorii au descoperit că mulți vikingi aveau de fapt părul brunet. Și nu erau localizați doar în Scandinavia.
Într-un studiu ce a durat șase ani, arheologii și academicienii au folosit tehnologia ADN pentru a analiza mai mult de 400 de schelete vikinge din siturile din Scandinavia, Groenlanda și Marea Britanie.
Au descoperit că vikingii nu provin doar din Scandinavia. Ei aveau și gene din Asia și din sudul Europei.
Studiul, realizat de academicienii de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie și Universitatea Copenhaga din Danemarca, a constatat că locurile de înmormântare vikinge din Scoția conțineau oameni locali care ar fi putut lua „identități vikinge”.
Cercetătorii spun că descoperirile lor zdruncină o mulțime de preconcepții din jurul vikingilor.
„Rezultatele schimbă percepția despre cine a fost de fapt un viking. Cărțile de istorie vor trebui actualizate”, a spus Eske Willerslev, de la St John’s College, Cambridge.
„Nu știam genetic cum arată de fapt până acum”, a adăugat Willerslev. El a spus că noua cercetare „dezbate” imaginea tradițională a vikingilor blonzi, deoarece „mulți aveau părul brun și erau influențați de afluxul genetic din afara Scandinaviei”.
Studiul a relevat, de asemenea, diferențe genetice între diferitele populații vikinge din Scandinavia, ceea ce sugerează că diferite grupuri erau mai izolate decât se credea anterior.
Și cercetarea a indicat, de asemenea, că identitatea vikingilor nu era ceva exclusiv a vikingilor.
Două schelete găsite în Orkney, în largul coastei de nord-est a Scoției, care aveau ADN similar cu irlandezii și scoțienii moderni, au fost îngropate în morminte în stil viking. Acest lucru sugerează că este posibil să fi luat identități vikinge, spun cercetătorii.
Cuvântul „viking” provine din termenul scandinav „vikingr”, care înseamnă „pirat”, iar epoca vikingă se referă la perioada Evului Mediu între 800 și 1050, au explicat cercetătorii.
Se știe că vikingii au călătorit în Europa, dar și pe mare dincolo de acest continent. Multe dintre aceste expediții au implicat prădarea mănăstirilor, dar vikingii comercializau și bunuri precum blană, colți și grăsimi de focă.
Datele colectate pot fi utile și în studiul selecției naturale din trecut, potrivit autorului principal Fernando Racimo, profesor asistent la Universitatea din Copenhaga.
El a spus că datele „ne permit să ne dăm seama de modul în care se desfășura selecția înainte, în timpul și după mișcările vikingilor din Europa”, cu potențialul de „a începe să inferăm aspectul fizic al vikingilor antici și să-i comparăm cu scandinavii de astăzi”.
Moștenirea genetică a vikingilor este încă prezentă astăzi, aproximativ 6% din oamenii din Marea Britanie și 10% din oamenii din Suedia au ADN-ul viking în genele lor.
