Sens TV

Kremlinul reînvie vechiul dușman: Marea Britanie devine din nou ținta Rusiei

Kremlinul reînvie vechiul dușman: Marea Britanie devine din nou ținta Rusiei

Escaladarea tensiunilor dintre Moscova și Londra nu este deloc întâmplătoare, iar Kremlinul pare să reactiveze vechiul său reflex geopolitic: acela de a-și consolida puterea internă inventând un dușman extern. Jurnalistul Oreste Teodorescu a declarat în emisiunea „News Podcast” cu Sorin și Oreste, de pe Sens TV, că Rusia revine deliberat la logica Războiului Rece, transformând din nou Marea Britanie în principalul inamic occidental.

Oreste Teodorescu a oferit o analiză amplă asupra revenirii Marii Britanii în centrul retoricii anti-occidentale a Rusiei. El a explicat că această repoziționare nu reprezintă o surpriză istorică, ci mai degrabă o continuare logică a mecanismelor prin care Kremlinul menține controlul asupra unui teritoriu uriaș și profund divers.

Oreste Teodorescu și-a început expunerea amintind că Rusia a funcționat mereu pe baza unui concept geopolitic clar: unificarea internă prin identificarea unui dușman extern. „Este vorba de Marea Britanie. Chiar recitesc o lucrare foarte interesantă, o scurtă istorie a Rusiei… și înțeleg din ce în ce mai bine cum funcționează încă de pe la 1200 aceste triburi… devin o putere de luat în seamă din perspectivă geopolitică.”

Pentru el, cheia stabilității imperiale ruse stă în retorica permanentă a luptei împotriva unui adversar amenințător:
„Această structură care este reprezentată astăzi de Kremlin are nevoie vitală pentru a-și ține în omogenitate și în unitate… o țară cât un continent… să ai o retorică foarte puternică și o unitate de nezdruncinat.”, a declarat acesta în emisiunea „News Podcast” cu Sorin și Oreste.

De la Ivan cel Groaznic la Petru cel Mare și până la Vladimir Putin, Kremlinul a cultivat aceeași narațiune: rușii sunt „apărătorii credinței adevărate”, moștenitorii spirituali ai Bizanțului, amenințați etern de forțe străine. Oreste a citat această tradiție simbolică:
„Noi suntem apărătorii adevăratei credințe. Noi suntem a treia Romă… am preluat această moștenire spirituală a lui Dumnezeu și o ducem mai departe.”

Din această perspectivă, Rusia are nevoie de un inamic „epic”, iar acest rol a fost jucat succesiv de mai multe puteri occidentale. „Unul dintre dușmanii foarte confortabili pe care i-a avut Imperiul Țarist… a fost Marea Britanie.”

După al Doilea Război Mondial, poziția Londrei ca rival geopolitic a fost preluată de Washington, însă, potrivit lui Oreste Teodorescu, venirea președintelui american Donald Trump a schimbat logica Kremlinului:
„De când a venit domnul Donald Trump la putere… propaganda rusă a zis: ‘Nu ne mai coafează să îl avem pe Donald Trump dușmanul nostru de moarte. Ce facem cu Marea Britanie?’”

În contextul sprijinului activ acordat Ucrainei de guvernul britanic, Moscova a rescris rapid narativul inamicului:

„Ia hai să revenim noi la duelul pe toate fronturile cu administrația din Downing Street number 10.”

Oreste Teodorescu a amintit inclusiv acuzațiile grave formulate de ministrul rus de externe Serghei Lavrov la adresa Londrei: „Serghei Lavrov i-a acuzat pe britanici că au uneltit cu ucrainenii și au vrut să corupă niște aviatori de MIG… ca apoi Uniunea Europeană să zică: ‘Ia uite rușii ce fac, ne violează spațiul!’”

Escaladarea retoricii a fost însoțită și de amenințări explicite, a punctat jurnalistul:
„Că rachetele noastre pot ajunge în cinci minute la Londra, spunea domnul Peskov.”

Oreste vede aceste declarații ca parte a unui joc mult mai amplu: Kremlinul revine la logica Războiului Rece, doar că schimbă inamicul. „Relațiile între Londra și Moscova s-au răcit așa cum era pe timpul Războiului Rece relația Washington–Moscova.”

Jurnalistul subliniază însă miza reală: identitatea rusă internă se menține prin frică, prin mobilizarea împotriva unui adversar exterior omniprezent. „Rusia are nevoie de un dușman și dușmanul de astăzi este Marea Britanie. Mai târziu poate să fie Franța, altădată a fost Germania.”

Scopul este clar: evitarea oricărei discuții interne despre schimbarea puterii. Oreste a ilustrat perfect această strategie:
„Când… s-ar trezi vreunul să zică: ‘Băi tovarășul Putin, dumneavoastră nu mai plecați de la putere?’… ei o să spună: ‘Vreți ca Perfidul Albion și spionajul britanic să vină să ne subjuge?’”

Această tehnică, spune Teodorescu, funcționează în Rusia „matematic” încă din epoca țaristă: „Noi mai bine stăm aici cu toții împreună, strângem pumnul… de la Stalin încoace lucrurile astea funcționează matematic.”

Analiza jurnalistului arată că reactivarea Marii Britanii ca inamic principal nu este o întâmplare, ci o piesă esențială din mecanismul prin care Moscova își menține controlul intern și justifică agresiunea externă.

Rusia a avut întotdeauna nevoie de un adversar extern pentru a-și justifica centralizarea autoritară. De la luptele cu Imperiul Otoman și Marea Britanie în secolul XIX, până la confruntarea cu SUA în timpul Războiului Rece, Kremlinul a utilizat constant „dușmanul extern” ca instrument de coeziune internă. În prezent, Marea Britanie este unul dintre cei mai vocali susținători ai Ucrainei, contribuind masiv la sprijinul militar, informațional și logistic. Această poziție o transformă într-o țintă ideală pentru propaganda rusă, care a intensificat în mod vizibil atacurile la adresa Londrei.

Revenirea Marii Britanii ca principal „dușman” al Moscovei poate amplifica tensiunile geopolitice din Europa și poate influența dinamica NATO. Atacurile verbale ale Kremlinului și acuzele formulate împotriva Londrei contribuie la crearea unui climat de nesiguranță și pot alimenta o nouă etapă de confruntare hibridă. Pentru statele europene, această retorică sugerează că Rusia urmărește consolidarea unui front propagandistic anti-britanic, cu efecte potențiale asupra unității occidentale în sprijinul Ucrainei.

Articolul Kremlinul reînvie vechiul dușman: Marea Britanie devine din nou ținta Rusiei apare prima dată în Snews.ro.