Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu critică pe blogul său cristoiublog.ro atitidinea liderului PSD, Marcel Ciolacu, faţă de legea privind carantinarea şi izolarea persoanelor cu risc epidemiologic, afirmând că social-democraţii nu ar trebui să se lase intimdaţi de guvernanţi şi presa miluită
Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu spune că social-democrații ar trebui să ţină cont doar de misiunea lor în interes naţional: de a face şi nu de a mima Opoziţia.
„Marţi 7 iulie 2020, Guvernul a trimis Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi votare, în procedură de urgenţă, Proiectul Legii privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic.
Conducerea Camerei, dominată de PSD, se precipită să aprobe procedura de urgenţă cerută de Guvernul ultraminoritar PNL.
Mai ceva decât dacă ar fi fost dominată de PNL!
Din chiar clipa când textul a fost dat publicităţii, Proiectul Legii a stârnit o furtună de proteste. Produs nemijlocit al Comandantului Acţiunii, odiosul Raed Arafat, cel a cărei cădere va fi sărbătorită de poporul român în stradă, mai ceva decât a fost în 22 decembrie 1989, când Nicolae Ceauşescu a plecat cu elicopterul de pe acoperişul CC, Proiectul stupefiază prin gravele încălcări ale drepturilor omului, prin caracterul vag al termenilor, prin măsurile incredibile chiar în dictaturi, cum ar fi, de exemplu, cea de confiscare a bunurilor suspecte de a fi contaminate cu un virus sau cea de despărţire a copiilor şi bătrânilor de familii şi închiderea lor în lagăre poreclite instituţii speciale. Dinspre Guvernul Orban nu se întrezărea nicio speranţă de corectare a aberaţiilor. Singura speranţă era în PSD. Deţinător al majorităţii, PSD era obligat să respingă cererea privind procedura de urgenţă. Şi din cel puţin două motive temeinice:
1. Legea nu reglementează măsurile doar din cazul Coronavirus, ci şi măsurile din cazul oricărei situaţii de risc epidemiologic şi biologic de acum încolo până la Apocalipsă. Măsurile din perioada Coronavirus au stat sub semnul improvizaţiei, al heirupismului bolşevic şi al înlocuirii dialogului cu populaţia, vital într-o democraţie, cu ordonanţa militară şi ordinele date de de Comandantul Acţiunii. O asemenea lege nu se poate face pe picior, în viteză, sub pretextul urgenţei, al pericolului. Având în vedere că ea stabileşte măsuri pentru orice altă situaţie de risc epidemiologic din viitor, situaţie care ar putea fi administrată de orice alt Guvern de acum încolo, inclusiv de un Guvern PSD, textul final, adoptat de Parlament, trebuie să fie rezultatul unei ample dezbateri, cu implicarea parlamentarilor din toate partidele, a medicilor, juriştilor, a specialiştilor în drepturile omului şi mai ales parlamentarii.
2. Guvernul Orban n-are dreptul moral să ceară urgenţa. Asta deoarece în elaborarea Legii, el n-a luat o clipă în calcul urgenţa. Decizia CCR a cerut ca internarea şi carantinarea să fie stabilite prin Lege, aşa cum cere Constituţia când vine vorba de limitarea drepturilor civile şi nu prin Ordin de ministru. Decizia CCR a fost publicată pe 25 iunie 2020. Normal ar fi fost ca Guvernul să treacă de a doua zi la elaborarea unui Proiect de Lege. Guvernul nu face asta. Proiectul de Lege e aprobat abia pe 6 iulie 2020. În tot acest timp, în loc să grăbească alcătuirea Proiectului sau să dea OUG pentru reglementarea măsurilor doar în cazul Pandemiei de Coronavirus, Guvernul pune la lucru uriaşa sa maşinărie de propagandă. Liderii PNL, inclusiv cei care, precum Rareş Bogdan se pretind a gândi şi cu capul lor şi nu numai cu mandolina lui Ludovic Orban, se năpustesc asupra CCR. Li se alătură agenţi de influenţă ai PNL, precum tristul Cristian Pârvulescu, mare sculă la bascula numită SNSPA, dar şi lideri de opinie din presa miluită şi din Divizia Presă a SRI. Aşa cum nu numai eu am scris, CCR avusese dreptate. Dacă instituţia ar fi fost atacată cu atâta violenţă de un premier PSD, masele de TeFelişti ar fi umplut Piaţa Victoriei. Fiind vorba însă de un Guvern agreat de Sistem, chiar la îndemnul penal al lui Ludovic Orban ca cetăţenii să nu respecte decizia CCR, nimeni din societatea civilă n-a ridicat o sprânceană de uimire. Proiectul de Lege – repet – vizând măsuri valabile de acum încolo până la Apocalipsă, pentru că se referă la orice situaţii de risc epidemiologic, e de la un capăt la altul produsul unei minţi bolnave de autoritarism. Faţă de o asemenea Lege, care crea temeiurile pentru ca în orice moment cel aflat la guvernare, indiferent de culoarea politică, să declare epidemie de orice, inclusiv de sifilis, astfel încât să restrângă masiv drepturile omului, PSD ar fi trebuit să manifeste două posibile poziţii:
Sau respingerea legii sau programarea dezbaterii în Parlament într-un termen suficient de serios pentru ca face o lege normală dintr-o aberaţie.
Ce face însă Marcel Ciolacu?
Joi dimineaţa liderul PSD şi preşedintele Camerei Deputaţilor se întâlneşte cu Raed Arafat. Dincolo de nerozia de a asculta argumentele celui care născuse Aberaţia care era Proiectul, rămâne întrebarea:
Cum de s-a întâlnit ditamai şeful Opoziţiei cu un secretar de stat la Interne pentru a discuta Legea? Cum se face că tu, liderul Opoziţiei, preşedintele Camerei Deputaţilor, nu te întâlneşti cu premierul sau măcar cu ministrul de Interne, ci cu sluga celor doi? Să nu spună Marcel Ciolacu că Raed Arafat e specialistul în pandemii. Raed Arafat nu e specialist în nimic. E un politruc al tuturor guvernelor din ultimii 15 ani. De unde şi până unde să-l asculţi pe Raed Arafat zicându-ţi despre Pandemii, un domeniu despre care el n-are nici o pregătire, nici măcar una de şcoală sanitară.
Se ştie că Moise s-a luminat pentru el şi pentru Poporul său după întâlnirea cu Dumnezeu de pe muntele Sinai. La întoarcerea în mijlocul Poporului lui Israel, Moise a adus cu sine tablele Legii. Pentru Marcel Ciolacu, întâlnirea de dimineaţă cu Raed Arafat a fost mai ceva ca pentru Moise întîlnirea de pe Muntele Sinai. Întors în mijlocul Poporului PSD-ist el a proclamat:
<Azi, după discuţia foarte aplicată cu dl Arafat, avem garanţia că putem da votul final pe o lege coerentă şi eficientă!>
Şi astfel convins de secretarul de stat la Interne, Marcel Colacu a imprimat Proiectului viteza unui tren rapid la trecerea printr-o haltă pierdută în Bărăgan. Concomitent el a dat ordin ca Proiectul să fie votat cu orice preţ joi, 9 iulie 2020. Nu conta că Guvernul trimisese aberaţia numită Proiect de Lege pe 7 iulie 2020, cu două zile înainte de vot, cerând să fie votat cît mai repede, pentru că astfel creşte numărul de infectaţi şi de morţi prin spitale. Comisia pentru Drepturile Omului dă aviz negativ proiectului de lege. Comisia Juridică s-a întrunit la ora 16 şi cât ai bate din palme a introdus amendamente. Plenul s-a întrunit la ora 20, majoritatea fiind online; deci parlamentarii nu văzut sau nu au avut timp să citească, dacă li s-a trimis draftul. S-a votat în viteză. 266 voturi pentru, 11 contra şi 8 abţineri. Un deputat nu a votat. Nu este afişat votul electronic, deci nu se ştie cum a votat fiecare. Pro România spune că a votat împotrivă.
