Otto Skorzeny a fost omul al cărui nume a inspirat poate cea mai mare teamă în tabăra Aliaților, în cel de-al doilea război mondial. Astăzi este considerat unul din pionierii acțiunilor de comando, faptele sale de arme, rămânând, dincolo de legenda creată în jurul lor, de un răsunet mondial.
Dar cine a fost Otto Skorzeny?
Se naşte în Austria într-o familie din clasa mijlocie, cu tradiţie militară, astfel încât studiile sale la Academia cu acest profil din Viena apar ca fiind o variantă logică, ca şi aderarea să la Partidul nazist austriac, în 1931, iar mai târziu, la organizaţia paramilitară nazistă „Sturmabteilung”.
Lucrează o perioadă ca inginer civil, apoi, la vârstă de 30 de ani, încearcă să se înroleze în armata germană, fiind însă refuzat, regulile Wermachtului de la acea vreme neadmițand recruți care nu erau născuți pe teritoriul Germaniei.
Nerenuntand la dorința sa, Skorzeny se va înrola în SS, mai exact în celebra divizie de elită “ Leibstandarte SS Adolf Hitler”. Între 1941 și 1942 participă, împreună cu această unitate la luptele de pe frontul de est, unde se distinge în luptă, fiind și decorat cu Crucea de fier.
Va fi remarcat de Adolf Hitler, care îl va numi liderul unităţilor militare speciale, de comando, pe care acesta dorea să le inființeze. Din acel moment Skorzeny a devenit unul din favoriții lui Hitler, unul dintre mortive fiind poate și faptul că ambii erau austrieci.
Adept al unei doctrine militare aparte, Otto Skorzeny era de părere că armata germane se va uza într-un război de lungă durata, mai ales pe frontul de est (s-a dovedit ulterior că a avut dreptate). Astfel, el a venit cu ideea unor operațiuni în spatele frontului inamic, acțiuni de sabotaj.
De altfel, Skorzeny a fost creierul din spatele unora dintre cele mai spectaculoase acțiuni de acest gen din întregul război. Este îndeajuns să enumerăm coordonarea luptelor de gherilă din Iran, încercarea de asasinare a liderilor aliați (Stalin Roosvelt și Churchil), în timpul Conferinței de la Teheran, încercarea de răpire a lui Tito, salvarea lui Benito Mussolini din mâinile americanilor, răpirea lui Miklós Horthy, fiul amiralului Horthy, și multe altele. Unele din aceste acțiuni îndrăznețe au fost încununate cu success deplin, altele mai puțin. Totuși, acest lucru nu l-au împiedicat să-și câștige renumele de “cel mai periculos om din Europa”.
În mai 1945, la sfârșitul războiului, Skorzeny se va preda armatei americane, rămânând prizonier timp de doi ani.
În anul 1948 va evada, fuge în Spania, unde dictatorul fascist Francisco Franco îi acordă pașaport spaniol.
Cariera să uimitoare va continua și în perioada postbelică, astfel, după reabilitarea sa, din 1952, va fi consultant pe teme militare pentru președintele Egiptului, Gamal Abdel Nasser, precum și pentru președintele Argentinei, Juan Peron. Totodată, există informații potrivit cărora a colaborat inclusiv cu serviciul secret israelian, Mossad, privind furnizarea de informații legate de programul de dezvoltare egiptean al rachetelor..
Va continuă să trăiască în Spania, până în 1975, unde și moare, la Madrid.
Întotdeauna acțiunile sale au fost învăluite de o aura de mister, nimeni totuși nepunandu-i la îndoială calitățile extraordinare în ceea ce privește dezvoltarea ideeii trupelor de commando. Este, în același timp, dificil de precizat dacă a fost un nazist convins, deși s-a bucurat de încrederea totală a lui Hitler, sau un oportunist, care a profitat de situație pentru a-și crea un nume.
Va rămâne pentru totdeauna una din figurile emblematice ale celui de-al doilea război mondial.
