La Pătroaia, lângă Pitești, în raidul aviației americane din noaptea de 4 iulie 1944, au fost uciși 147 de cetățeni români, iar alți 63 au fost răniţi. Șase avioane americane au atacat cu bombe și mitraliere un tren de călători. Civilii nu au avut nici o șansă. Un masacru inutil, care nu a servit la nimic forțelor armate aliate, nefiind vizat nici un obiectiv strategic. Și nu se poate pune problema unei erori în încercarea de a lovi un astfel de obiectiv.
Prof Ionel Claudiu Dumitrescu are meritul de a publicita această crimă de război în revista Historia.
În acea noapte fatidică, alarmele aeriene din marile orașe ale României au alertat populația civilă. Aproape că nu era noapte să nu fie semnalată astfel prezența aviației americane pe cerul României. Până la acel moment, mii de români nevinovați pieriseră sub bombele aliaților, Capitala și Ploieștii fiind desfigurate literalmente de raidurile aeriene nocturne.
Un tren CFR avea să oprească în micuța gară Pătroaia, în județul Dâmbovița. Călătorii s-au adăpostit prin tufișuri și crângurile dimprejur. Văzând însă că nu se întâmplă nimic, ei au crezut că escadrila vizase de fapt Ploieștii, așa că au revenit, comod, la locurile lor din vagoane.
Însă 8 avioane militare survolau zona, identificând trenul staționat în gară și lispit de apărare antiaeriană. Nu exista nici un indiciu deci că ar fi vorba de un tren militar, mai ales că acesta se afla într-o stație CFR. Munstang-urile americane beneficiau de mitraliere grele, capabile să distrugă blindaje grele. Gloanţele aveau calibrul 12, 7 mm și greutatea de 48,5 grame, învârtindu-se adânc în răni.
Americanii au mitraliat trenul și zona înconjurătoare până la epuizarea stocului de muniție. Nu se poate vorbi de o operațiune de luptă și nici victime colaterale. Toți civilii au fost nimiciți în mod deliberat.
„Aliaţii şi-au luat măsuri de prevedere şi prin tratatul de pace de la Paris (februarie 1947) România a fost silită să renunţe la cererea de pedepsire a criminalilor de război. Reciproca nu era valabilă. Aliaţii se simţeau vinovaţi de multe atrocităţi şi credeau că doar câteva cuvinte dintr-un document pot şterge din faţa judecăţii istoriei o baie de sânge nevinovat.” arată Prof Ionel Claudiu Dumitrescu, autorul articolului din Historia.
Pentru învingători nu a existat nici un Nurnberg.
