Li se spune doctori de suflete, pentru că alină durerea acolo unde medicina se luptă cu moartea sau unde medicii nu au mai putut face nimic. În majoritatea clinicilor din țară nu există nici măcar un psiholog sau psihoterapeut, deși ajutorul lor ar fi esențial pentru supraviețuirea pacienților, dar și pentru alinarea suferinței rudelor acestora. Din păcate, nu există psihologi nici măcar în secțiile de oncologie ale spitalelor.
Internată la Spitalul Fundeni din București, Diana speră. Speră și visează. La numai 26 de ani, când visa la o familie, la călătorii și la tot ce-i poate oferi viața mai frumos, Diana a fost pusă în fața unui diagnostic dur: cancer ovarian. În timpul cât a fost internată i-au fost alături mama și o soră. Suferința celor două părea de multe ori mai mare decât a Dianei.
„Rolul lor este esențial“
„Știam că plângeau pe ascuns, știam că se gândeau și poate uneori se abandonau gândurilor negre. Mi-aș fi dorit atunci pentru ele, mai mult decât pentru mine, un psiholog, pe cineva cu care ele să vorbească și să le aline suferința. Eu sunt puternică, am trecut mai ușor peste toate astea decât mama mea. Ea a făcut față mai greu situației. Iar când ea ceda, cedam și eu. Și invers, la fel“, povestește Diana. Medicii oncologi nu înțeleg de ce nu există psihologi în spitale. „Rolul lor este esențial. Sunt oameni care află că ar putea să moară în curând. Este un imens șoc. Cum fac ei față fără un astfel de specialist? Toată lumea vrea, toată lumea îi consideră utili, dar uite-i că nu sunt. Și, sincer, nu înțeleg de ce“, spune Nicolae Toma, medic oncolog.
Depresiile din maternități
Dar nu numai în secțiile de oncologie este esențial rolul unor psihologi. Medicii din maternități spun că există tot mai multe cazuri de depresie în rândul mamelor și atunci un psihoterapeut ar putea interveni pentru a preveni agravarea situațiilor. „Vorbim despre depresia post-partum, dar nu numai. 10% din mame sau cele care au avut probleme, au pierdut un copil la naștere ori pe parcurs se confruntă cu probleme de depresie. Numai un specialist poate încerca să rezolve astfel de cazuri. Noi, medicii, le putem identifica, sta de vorbă cu pacienta, dar nu avem cum să o facem la fel de bine ca un psiholog. Aici vorbim despre cicatrici nedorite, care ar putea fi evitate și care sunt greu de reparat“, spune medicul Cornelia Stamatescu.
În Capitală există spitale cu un singur psiholog la sute de pacienţi. În restul ţării, situaţia este şi mai gravă. Nici măcar unde sunt secţii de oncologie nu există un psiholog desemnat. În clinicile din străinătate, medicii şi psihologii lucrează întotdeauna în echipă. La noi, cei mai mulţi pacienţi îşi poartă singuri lupta. Şi, uneori, povara e prea grea.
