Abolirea sclaviei se leagă strâns de cel de-al XVI-lea Preşedinte al Statelor Unite, Abraham Lincoln. Prin Proclamația de Emancipare semnată de Lincoln în 1863, statutul a peste 3 milioane de sclavi de pe teritoriul Statelor Unite s-a schimbat.
Până la Războiul civil american, stăpânii de sclavi şi proprietăţile lor alcătuite din sclavi de origine africană erau un peisaj obişnuit al societăţii americane timpurii. Este cunoscut faptul că George Washigton, primul preşedinte american, a avut în posesie sclavii moşteniţi de la tatăl său, proprietarul unei plantaţii de tutun din colonia Virginia. O cincime din populaţia coloniilor americane aflate sub tutela Coroanei britanice era constituită din sclavi.
Sclavia nu a fost considerată nici necesară şi nici profitabilă în primii ani de existenţă a coloniilor americane. Slujitorii angajaţi de funcţionari erau în primă fază cei care îndeplineau diferite munci în interiorul coloniilor.
Sclavia în America a început, iniţial, prin deportarea în colonia Virginia a diferiţilor indivizi care au încălcat legea în Metropola britanică. În general infractorii din Anglia puteau fi pedepsiţi prin 3 moduri: biciurea şi trimiterea înapoi în parohia de unde au venit, înrolarea forţată în expediţii militare sau deportarea în colonii.
Odată ajunşi în colonii, aceşti deportaţi trebuiau să presteze diferite munci pentru colonişti, în schimbul cărora erau slab remuneraţi. Funcţionarii din Virginia au găsit rapid metode pentru a păcăli această categorie de muncitori, veniţi să-şi ispăşească o pedeapsă.
Coloniştii din Virginia au creat artificial un deficit de teren, în aşa fel încât muncitoriii care trebuiau să redevină oameni liberi să nu mai aibe unde să locuiască şi să se reîntoarcă în servitute. De asemenea, aceştia au luat cât au put de mult din profitul muncitorilor, prin diferite metode de estorcare precum rentele şi diferitele taxe şi onorarii ce trebuiau să ajungă în mâna burgheziei şi a funcţionarilor civili.
În 1860, Abraham Lincoln câştigă alegerile prezidenţiale, devenind cel de-al XVI-lea Preşedinte al Statelor Unite, într-o perioadă de mari încercări pentru istoria americană.
În Războiul de Secesiune ce a urmat, o mare parte din sclavii aparţinând statelor Confederaţie americane şi-au găsit refugiu în Uniune şi chiar au luptat pentru aceasta, alcătuind un întreg regiment american (Trupele de culoare a SUA). Cei din Uniune, fiind conştienţi de faptul că economia şi armata Confederaţiei depinde în mare parte de forţa de muncă reprezentată de sclavi, au refuzat să mai returneze sclavi fugari din Sud.
Prezenţa acestor sclavi în Nord, l-a convins pe preşedintele Abraham Lincoln să semneze Proclamaţia de Emancipare (1 ianuarie 1863), care a schimbat statutul legal a 3 milioane de sclavi aparţinând statelor sudiste, transformându-i în oameni liberi. Asta însemna că orice sclav care reuşea să fugă din Confederaţie şi ajungea pe teritoriul Uniunii, era considerat automat liber.
În aprilie, Lincoln a reuşit să convingă în acelaşi timp Congresul să voteze cel de-al XIII-lea Amendament la Constituţia SUA, care recunoştea emanciparea ca fiind universală şi permanentă. Cel de-al treisprezecelea Amendament a fost votat de Senatul SUA în aprilie 1864, iar de Camera Reprezentanţilor în ianuarie 1865. Sclavia era astfel abolită şi a rămas doar ca pedeapsă pentru comiterea unei crime. Ratificarea acestui amendament la Consituţia SUA a avut loc în decembrie 1865.
