După inculparea lui Ekrem Imamoğlu, Turcia se confruntă cu noi acuzații privind abuzul de putere, epurările politice și controlul tot mai strict asupra instituțiilor statului. Jurnalistul Mihai Rusu compară în emisiunea „Sens Național” cu Sorin Manea, metodele președintelui Recep Tayyip Erdogan cu cele ale lui Vladimir Putin și ridică întrebări incomode despre corupția generalizată și direcția în care se îndreaptă Ankara.
În acest climat încărcat, jurnalistul Mihai Rusu a prezentat o analiză amplă în cadrul emisiunii „Sens Național” cu Sorin Manea, în care a făcut o paralelă directă între stilul de guvernare al lui Erdogan și cel al președintelui rus Vladimir Putin.
Acesta a declarat:
„Împăratul Erdogan a preluat modelul țarului Putin și, ca să vă dau și câteva exemple, exact așa cum Putin a atacat oligarhii, cum a atacat opoziția, cum l-a omorât pe Alexei Navalnîi și pe alții, exact același model l-a preluat acum împăratul Erdogan. Hai să-i spunem Sultan, Sultan, Sultan, da, împăratul Otoman.”
Declarația deschide o discuție directă despre modul în care Erdogan își tratează adversarii politici. Dacă în cazul lui Vladimir Putin, represiunile au inclus asasinarea lui Alexei Navalnîi și neutralizarea altor opozanți, în Turcia, înscenările judiciare, atribuirea de dosare politice și epurările au devenit deja instrumente de guvernare.
Jurnalistul explică apoi dubla măsură din anchetele de corupție care îi vizează pe adversarii lui Erdogan:
„Acum, dacă este adevărat ceea ce a găsit Procuratura — vorbesc întâi de Procuratura turcească — hai să spunem că am putea accepta. Dar dacă numai Imamoğlu este acela care a fost cercetat, vreau să știu ce se întâmplă cu ceilalți primari din Turcia, mulți care sunt pro-Erdogan și care au fost dovediți corupți după acele cutremure înfiorătoare, unde casele și blocurile pe care le-ați văzut au căzut precum jucăriile din carton.”
Jurnalistul continuă cu o observație directă:
„Dacă vorbim de corupție la Imamoğlu, atunci nu se poate să nu vorbim de corupție și la ceilalți, dacă nu la marea majoritate a primarilor turci. Și cu aceasta am echilibrat puțin balanța. Dar nimeni nu vorbește despre ei. Deci din acest moment, noi, jurnaliștii de investigație, avem deja o circumstanță agravantă împotriva lor”, a declarat acesta la Sens TV.
În opinia sa, puterea politică a lui Erdogan s-a consolidat printr-o serie de transformări instituționale, în special după modificarea Constituției. Rusu afirmă:
„Cu Constituția schimbată, sigur că orice autocrat merge pe această linie. L-ați văzut, abia face pașii, merge mai greu decât Putin, merge mai greu decât Donald Trump. Ce va face, ce va dori să facă acest individ este greu de anticipat.”
Apoi, jurnalistul acuză direct existența unor înscenări succesive:
„Ceea ce ne este foarte clar este că e vorba de o înscenare. Vendeta împotriva puciștilor continuă și este o nouă înscenare acum împotriva opoziției politice. Este o înscenare de a acapara în mod total justiția.”
Rusu detaliază modul în care Erdogan ar controla deja instituțiile-cheie ale statului:
„A acaparat în mod total presa și, ceea ce va trebui să știe domnul general — și sunt convins — a acaparat în mare parte și industria militară, pentru că un ginere de-al lui este directorul sau președintele consiliului producător de drone turcești, pe care fie le exportă la ruși, fie le exportă la ucraineni și la români.”
Industria dronelor Bayraktar este, într-adevăr, una dintre cele mai importante componente ale influenței geopolitice turce, fiind folosită în conflicte din Caucaz până în Ucraina. Rusu atrage atenția că această pârghie militară se află, în mod direct sau indirect, sub controlul familiei Erdogan.
În final, jurnalistul abordează o perspectivă geopolitică complexă, sugerând că, deși consolidarea puterii lui Erdogan este negativă pentru democrația turcă, ar putea avea un efect stabilizator în regiune:
„Acum, faptul că se întâmplă lucrul ăsta în Turcia și că își consolidează puterea Erdogan este, pentru regiune, în momentul de față, un lucru bun din punct de vedere geopolitic. Pentru turci probabil că nu, dar pentru regiune, faptul că avem de-a face totuși cu un lider pe care îl cunoaștem, care a stabilit deja niște relații foarte clare și în NATO, și cu rușii, și cu Europa, e bine sau e rău?”
Această concluzie marchează una dintre marile dileme ale politicii internaționale: un lider autoritar poate destabiliza democrația internă, dar poate, simultan, menține un echilibru extern.
Recep Tayyip Erdogan conduce Turcia de peste 20 de ani, perioadă în care a transformat sistemul parlamentar într-un regim prezidențial cu atribuții extinse. După tentativa de lovitură de stat din 2016, autoritățile au arestat peste 50.000 de persoane și au epurat zeci de mii de militari, magistrați și funcționari publici. Ekrem Imamoğlu, primarul Istanbulului și unul dintre cei mai populari politicieni ai opoziției, a devenit un simbol al rezistenței politice anti-Erdogan. Dosarele judiciare împotriva sa sunt văzute de opozanți ca instrumente de intimidare și eliminare politică.
Eliminarea lui Imamoğlu din viața politică ar lăsa opoziția turcă fără principalul contracandidat credibil împotriva lui Erdogan. Consolidarea puterii prezidențiale va accentua tensiunile interne, va afecta și mai mult libertatea presei și independența justiției și va genera îngrijorări în rândul aliaților occidentali. Pe plan extern, menținerea unui lider puternic la Ankara ar putea asigura o anumită stabilitate în relațiile cu NATO, Rusia și Uniunea Europeană, însă riscă să blocheze evoluțiile democratice ale Turciei pe termen lung.
Articolul Turcia se zguduie din temelii: inculparea lui Imamoğlu reaprinde acuzațiile de autocratizare apare prima dată în Snews.ro.