Dosarul de peste 3700 de pagini prin care primarul Istanbulului, Ekrem Imamoğlu, este acuzat de fraudă, spălare de bani și trucare de licitații a declanșat un cutremur politic în Turcia. Cu o pedeapsă teoretică de până la 2340 de ani de închisoare, cazul pune sub semnul întrebării independența justiției și ridică suspiciuni de ingerință politică. Generalul în rezervă Dan Grecu analizează implicațiile și evoluția regimului Erdogan în cadrul emisiunii „Sens Național” cu Sorin Manea.
Inculparea oficială a lui Ekrem Imamoğlu, primarul Istanbulului și principalul rival al președintelui Recep Tayyip Erdogan, reprezintă una dintre cele mai grave crize politice din Turcia ultimelor două decenii. Actul de acuzare, făcut public de parchetul turc, îl acuză de nu mai puțin de 142 de infracțiuni, pentru care riscă o pedeapsă cumulată de până la 2340 de ani de închisoare.
În acest context tensionat, generalul în rezervă Dan Grecu a analizat situația în cadrul emisiunii „Sens Național” cu Sorin Manea, explicând modul în care evoluțiile din Turcia reflectă transformarea regimului Erdogan. Acesta a afirmat:
„Autocrația lui Erdogan nu este de pus la îndoială. În momentul în care a preluat puterea la nivel de președinte, devenind popular ca primar al Istanbulului, la fel ca și contracandidatul său de astăzi, s-a depărtat puternic de politica laică, de principiile stabilite de Atatürk și a mers ușor-ușor spre o autocrație personală și chiar spre o islamizare a societății turce, reușită mai ales în zona continentală, cu mare opoziție în zona litorală, care este mult mai conectată cu valorile europene.”
Analiza scoate în evidență paralela inevitabilă dintre ascensiunea lui Erdogan și cea a lui Imamoğlu. Ambii au devenit figuri naționale pornind de la primăria Istanbulului, o poziție adesea considerată un preludiu către cele mai înalte funcții politice din Turcia.
Generalul Dan Grecu a contextualizat și momentul de ruptură: tentativa de lovitură de stat din 2016, urmată de epurări masive. El a explicat:
„După răspunsul la așa-numita lovitură de stat, în care sute de militari au fost arestați, ca să nu mai vorbim de alți politicieni și alte persoane cu cereri de extrădare împotriva liderului, cu alegeri prezidențiale câștigate totuși la limită, cu un avantaj foarte mic, Erdogan își pregătește următoarea alegere. Cum altfel mai bine decât eliminând cel mai important opozant?”, a explicat acesta la Sens TV.
Generalul subliniază că nu poate confirma veridicitatea acuzațiilor:
„Nu pot să spun dacă acuzațiile aduse împotriva primarului și împotriva celor peste 400 de suspecți sunt sau nu adevărate, că nu am de unde să cunosc. Dar, ori de câte ori vezi așa ceva, apare acea dungă albă și te întrebi: chiar așa o fi? S-ar putea să fie, s-ar putea să nu fie.”
Afirmația atinge un punct sensibil: credibilitatea instituțională a justiției turce. De ani buni, organizațiile internaționale au raportat presiuni politice, schimbări bruște de procurori, arestări de magistrați și valuri succesive de epurări în interiorul instituțiilor-cheie.
Dan Grecu merge mai departe, sugerând că Erdogan își consolidează viitorul politic înainte de alegeri:
„Oricum, domnul Erdogan își asigură din timp viitoarea succesiune. Și nu o face ca Putin — democratic. Putin a trebuit să modifice Constituția ca să poată să… A modificat Constituția, l-a trimis pe Navalnîi foarte departe, în niște condiții… Departe, până nu s-a mai întors. Nu este prima acțiune de acest fel a lui Erdogan.”
Citatul subliniază o comparație directă între metodele de control politic ale celor doi lideri. În cazul Turciei, epurările masive, arestările din 2016 și marginalizarea opoziției prin dosare penale sunt deja fenomene documentate.
Generalul în rezervă pune sub lupă și un alt aspect important: percepția publică asupra acestor cazuri și reacția societății turce. Imamoğlu este una dintre cele mai populare figuri ale opoziției, iar o eventuală condamnare l-ar elimina complet de pe scena politică — un obiectiv care, în logica politică a regimului, ar facilita realegerea lui Erdogan.
Acest context tensionat, în care un rival direct este vizat de un dosar uriaș, cu un număr neobișnuit de mare de capete de acuzare și cu o potențială condamnare colosală, arată fragilitatea sistemului democratic din Turcia și riscul alunecării spre un model autoritar consolidat.
Declarațiile generalului Dan Grecu reflectă scepticismul general față de credibilitatea dosarului și ridică întrebări despre oportunitatea și momentul acțiunilor judiciare: de ce acum și de ce într-o manieră atât de disproporționată?
Turcia se află într-un proces accelerat de concentrare a puterii în jurul președintelui Recep Tayyip Erdogan. De la tentativa de lovitură de stat din 2016, guvernul a înăsprit controlul asupra justiției, armatei, administrației și presei. Ekrem Imamoğlu, primar al Istanbulului din 2019, este considerat principalul rival politic al lui Erdogan. Inculparea sa în acest moment electoral tensionat este percepută pe scară largă ca o încercare de eliminare a opoziției prin mijloace judiciare.
Dacă Imamoğlu va fi condamnat, opoziția turcă va pierde figura sa cea mai puternică și cel mai viabil contracandidat la alegerile prezidențiale. Acest lucru ar putea consolida regimul Erdogan, dar ar tensiona și mai mult relația Turciei cu Uniunea Europeană și Statele Unite. Pe plan intern, condamnarea ar putea declanșa noi proteste masive și ar submina încrederea populației în independența justiției. Pe plan extern, investitorii și partenerii internaționali vor interpreta cazul ca un semnal de instabilitate democratică și lipsă de predictibilitate politică.
Articolul Criză politică uriașă în Turcia: inculparea lui Ekrem Imamoğlu reaprinde acuzațiile de autocratizare a regimului Erdogan apare prima dată în Snews.ro.