Încrederea în structurile de apărare ale statului primește o lovitură dură în analiza lui Oreste Teodorescu, care afirmă că jurămintele depuse la începutul carierei militare sunt deseori trădate de cei ajunși în funcțiile cele mai înalte. Declarațiile sale, făcute în podcastul „Spectatorul” cu Sorin și Oreste, descriu o realitate dezamăgitoare: printre cei care ar trebui să apere țara se regăsesc personaje implicate în rețele de influență, corupție și interese obscure.
Oreste începe cu o mărturisire despre propria lui perspectivă asupra jurământului militar:
„Am considerat că dacă ai un jurământ față de patrie, dacă ai pus mâna pe steag și ai jurat credință patriei tale și ai spus că ești dispus să-ți dai și viața la o adică… bă, sunt niște oameni chiar care se țin de cuvânt.”
Această credință este însă spulberată de realitatea observată în ultimii ani. În opinia sa, tocmai cei care ar trebui să fie modele de onoare au devenit surse de corupție:
„Nu mare ne-a fost mirarea și supărarea și întristarea, care vine la pachet și cu suspinul, când am văzut că unii dintre cei mai corupți, cei mai trădători de neam și țară, provin tocmai din aceste structuri militare, la vârf.”
Oreste insistă că generalizarea ar fi nedreaptă, deoarece există mulți militari loiali și demni, însă problema apare în zona de vârf a ierarhiei:
„Eu nu vreau să generalizez. Sunt foarte mulți militari extraordinari de loiali și de minunați în raport cu țara pe care au jurat să o apere.”
El precizează însă ținta criticii sale:
„Eu aici mă refer la structurile cele mai înalte, care sunt și foarte ușor de corupți și care au și foarte multă putere de decizii.”
În această zonă de elită, spune Oreste, s-au format adevărate structuri mafiote:
„Dacă ne uităm la toți generalii ăștia despre care s-a tot vorbit, de la SRI, de la SIE, din armată, de la A214, ăștia sunt șefi de clanuri interlope.”
Ironia amară este că tocmai acești oameni au depus jurământ solemn:
„Deși au jurat, cu mâna pe Biblie și cu mâna pe steagul patriei, că ei sunt apărătorii acestei țări, nu prăduitorii ei.”
În final, Oreste își exprimă o deziluzie profundă, extinsă atât la civili, cât și la oameni din structurile de forță:
„Nu am încredere, eu nu mai am încredere nici în civilii acestei țări, dar nici în militarii acestei țări. Mi-am dat și eu seama că doar în capetele noastre romantice e clișeul ăsta că, dom’le, patriotul ofițer moare pentru țara lui. Nu, moare pentru gașca lui și pentru tovarășii lui și pentru generațiile lui de acum înainte.”
Discursul lui Oreste reflectă o dezamăgire colectivă, amplificată de scandalurile recente din zona Apărării, în care generali și ofițeri sunt implicați în rețele cu influență economică, ordine interne subterane și interese obscure.
Problemele semnalate de Oreste apar într-un moment în care instituțiile militare și serviciile secrete se află sub presiune publică, pe fondul scandalurilor privind pensiile speciale, afacerile rezerviștilor și dosarele de corupție care implică figuri din zona Apărării. Creșterea bugetelor pentru securitate într-un climat geopolitic tensionat atrage interesul unor grupuri obscure, iar vulnerabilitățile la vârf devin subiect de îngrijorare națională.
Declarațiile lui Oreste din podcastul „Spectatorul” cu Sorin și Oreste scot în evidență un faliu grav între percepția publică și realitatea instituțiilor care ar trebui să garanteze siguranța țării. Criticile sale pot alimenta dezbaterea privind reforma structurilor militare, transparentizarea proceselor de numire la vârf și controlul real asupra rețelelor de influență din interiorul instituțiilor de forță. Neîncrederea în elitele militare afectează nu doar imaginea instituțiilor, ci și stabilitatea morală a societății, pentru care conceptul de „apărare a patriei” reprezintă o componentă identitară
Articolul Corupție în uniformă: analiza dură a lui Oreste apare prima dată în Snews.ro.